Masajul terapeutic este recomandat sportivilor in cazul unor accidente sau imbolnaviri acute, fie ca tratament functional a leziunilor si tulburarilor evolutive, fie ca tratament recuperator aplicat in cazul unei evolutii lente, prelungite, al modificarilor morfo-functionale sau al altor sechele patologice.
Tratamentul functional are ca scop sa vindece sau sa amelioreze leziunile si tulburarile manifestate, cu pastrarea intacta a formelor si functiunilor normale, cu prevenirea deficientelor sau a altor urmari ale bolilor sau accidentelor.
Tratamentul recuperator urmareste sa stimuleze procesele de vindecare lente si nesatisfacatoare, sa grabeasca involutia bolii sau i accidentului, sa scurteze convalescenta si sa corecteze sechelele.
Leziunile sunt in mare majoritate a cazurilor provocate in sport de actiunea mecanica a unor forte traumatizante de origine externa si interna, forte care intrec rezistenta tesuturilor. Numai rareori avem de tratat leziuni de alta natura, ca arsurile pielii, provocate de expunerea exagerata la radiatiile solare, sau cele produse prin curentul electric provenit de la aparate defecte sau gresit manevrate.
Tulburarile functionale in sport sunt accidentale si se produc, la randul lor, din cauze foarte diferite. Asa cum am mai spus, in sport, efortul fizic depaseste masura mijlocie, comuna celorlalte activitati obisnuite si tinde intotdeauna sa se apropie de maximum. Fie ca se face un antrenament in vederea atingerii performantei inalte, sau se pregateste o intrecere, care se anunta sa fie grea, sportivii isi pun in joc intreaga lor capacitate functionala si toate rezervele fizice si psihice. Aceasta utilizare la limita superioara a posibilitatilor si uneori chiar a potentialitatii naturale poate sa constituie, daca nu sunt respectate legile antrenamentului, sursa unor leziuni si tulburari iminente.
Un alt caracter important si specific sportului este faptul ca efortul maximal trebuie atins, pe cat se poate, chiar de la inceputul activitatii. Se intelege ca trecerea de la starea de repaus la eforturi extreme se face uneori, chiar si la cei mai bine dotati dintre sportivi, cu o oarecare greutate de adaptare, manifestata prin tulburari functionale si vatamari anatomice.
Sportul necesita nu numai efort fizic, ci si o utilizare corespunzatoare a insusirilor psihice de curaj, vointa, rabdare, atentie si altele. Daca aceste insusiri sunt slabe sau inegale ele predispun la accidente.
Actiunile fizice violente, venind de la adversar sau coechipier, observate uneori in box, lupte si chiar in jocurile sportive, initiativele prin care sportil intra in conflicte de intentie sau de actiune cu adversarul, ori interventia intempestiva a partenerului, pot fi generatoare de leziuni si tulburari accidentale.
Fara sa exageram, putem vorbi de accidente si imbolnaviri specifice sau caracteristice unora dintre ramurile sportive.
Unele accidente sunt provocate de defectele instalatiilor, ale aparatelor si materialelor de care se servesc sportivii, altele de echipamentul nepotrivit si de lipsa unor mijloace de protectie (in box, hochei, bob, motociclism etc).
Unele accidente si imbolnaviri sunt prilejuite de schimbari neprevazute ale vremii, de fortele dezlantuite ale naturii, de actiunea nefavorabila a frigului, umezelii sau caldurii excesive; altele de greseli organizatorice sau de ificare si conducere a activitatii.
Leziunile constatate in diferite activitati sportive intereseaza mai frecvent tesuturile moi de la suprafata corpului si elementele aparatului locomotor -muschi, oase si articulatii - mai rar organele interne. Tulburarile privesc in primul rand functiunile neuro-motoare si, in al doilea rand, circulatia sangelui, respiratia si schimburile energetice.
Fiind foarte greu sa cuprindem in acest modul toate formele de leziuni si toate tulburarile ce se pot produce in sport, ne vom rezuma la cele care pot beneficia mai mult de efectele masajului.

LEZIUNILE TESUTURILOR MOI DE LA SUPRAFATA CORPULUI
Lovirea brutala a pielii si a tesuturilor subcutanate poate provoca plagi, contuzii, hemoragii si intinderi sau rupturi ale ramificatiilor nervoase periferice, care fara sa fie prea periculoase reusesc sa intrerupa activitatea sportiva pana la vindecare.
Multe dintre aceste raniri lasa dupa vindecare sechele morfologice si intarzie reincadrarea sportilui in activitate.In cazul plagilor vechi, atone, care se vindeca foarte incet, medicul poate recomanda masajul sau automasajul tesuturilor din jurul leziunii, cu conditia sa fie executat cu multa prudenta si sa respecte cele mai severe conditii de igiena. Manevrele indicate in acest caz sunt netezirile usoare, vibratiile si frictiunile fine, superficiale.
Contuziile si plagile se vindeca lasand uneori dupa ele cicatrice intinse, retractile si aderente in profunzime, care stanjenesc circulatia si miscarile . segmentelor interesate.
Masajul aplicat la timp si in mod rational poate preveni si reduce aceste formatiuni cicatriceale, prin manevre usoare, dar staruitoare de netezire, frictiune si virbratii, precum si printr-o mobilizare metodica a articulatiilor vecine.In alte cazuri, sechelele sunt mai mult functionale si se manifesta sub forma durerilor, a contracturilor musculare, a tulburarilor circulatorii si trofice locale. Asociate cu alte mijloace si metode terapeutice, masajul si automasajul contribuie la activarea circulatiei, la resorbtia infiltratelor, la scaderea durerilor si a contractorii musculare, la disparitia redorilor articulare si la recapatarea miscarilor libere. in orice caz, durata incapacitatii functionale scade si sportil poate sa-si reia mai repede antrenamentul.