Nu putem vorbi despre foloasele masajului aplicat in sport, fara a da prioritatea cuvenita atletismului. Marea rietate a probelor atletice si tehnica relativ simpla a celor mai multe dintre ramurile sale, fac din atletism unul dintre cele mai accesibile si mai apreciate sporturi pentru tineret.
Atletismul de performanta necesita insa o pregatire fizica deosebit de staruitoare si de complexa. Printre conditiile indispensabile prezute intr-un
regim complet de pregatire atletica se numara azi si masajul.
Masajul este recomandat atletilor in toate fazele activitatii lor: in antrenament si in perioadele de tranzitie sau de repaus, in competitii si ca mijloc de tratament al leziunilor si tulburarilor accidentale.
Metodica masajului riaza intr-o oarecare masura in raport cu natura efortului. Astfel, la alergatori si saritori se acorda mai multa atentie ingrijirii membelor inferioare si centurii pelviene, in timp ce la aruncatori vor fi ingrijite mai mult membrele superioare si centrua scapulara.
Masajul de antrenament si cel din perioadele de intrerupere a antrenamentului fi un
masaj general, viguros si extins, executat de 2 - 3 ori pe saptamana, la cate ore dupa terminarea programului, sau in zilele fara program practic. Cu una sau chiar doua zile inainte de competitie, acest masaj fi oprit.Inaintea probelor atletice de concurs sau de performanta se aplica un masaj pregatitor, care intregeste incalzirea sportivului. Durata incalziri la atleti fiind scurtata, vor fi folosite procedeele cele mai eficace si vor fi masate numai acele grupe musculare.care vor fi angajate in efort; acest masaj se aplica si peste costumul de sport. Pe teren se face de regula un automasaj.
Masajul si
automasajul se folosesc mai putin in pauzele dintre probele care se repeta, fiind mai necesare intre probele combinate.
La sfarsitul competitiilor atletii au nevoie de un control al organismului si de o ingrijire atenta a abaterilor de la normal. Baia sau dusul, odihna acti si masajul vor ajuta atletului sa se relaxeze si sa-si recapete fortele si dorinta de lucru.
Atletii grei, si in special halterofilii, au mare nevoie de masaj pentru intretinerea functionala a muschilor si combaterea oboselii. La acestia, masajul de antrenament devine o regula si se aplica de 3 - 4 ori pe saptamana. Se alterneaza masajul cu automasajul. Sedintele de masaj sunt lungi, pentru ca prelucreaza intreaga musculatura a corpului cele de
automasaj sunt scurte pentru ca prelucreaza numai unele grupe musculare suprasolicitate.
Se folosesc intotdeauna procedee puternice si profunde, de frictiune si framantat, care trebuie sa patrunda in adancul maselor musculare, dupa care se aplica manevre relaxatoare de cernut si rulat.In zilele fara antrenament sau competitii se practica automasajul extins, dar cu doua zile inainte de competitii, aceste forme de masaj general se suspenda.
Luptatorii si boxerii au o experienta veche si cunosc anumite procedee speciale de masaj, pe care il aplica atat in antrenamente, cat si in competitii.
Masajul dintre reprize are un caracter recuperator real, mai ales atunci cand se asociaza si cu alte metode de ingrijire de urgenta.
Ciclistii sunt cei mai constiinciosi sportivi in privinta folosirii masajului. Asa cum am mai aratat si in modulul precedent, ei cunosc loarea masajului in prevenirea si combaterea oboselii musculare sau a accidentelor traumatice, localizate mai ales la membrele inferioare.
Masajul de antrenament este extensiv si intensiv: el se asociaza cu efectul calmant si tonic al dusurilor, calde sau reci, aplicate dupa necesitati.
Actiunea automasajului este intregita prin frictiuni cu prosopul umed sau cu peria de baie.
Ciclistii stiu sa aplice masajului in legatura cu probele de performanta sau de concurs.
La schiori se recomanda un masaj extins.de antrenament, care se aplica seara sau in zilele fara program practic.Inainte de competitii este util un masaj de incalzire, aplicat peste imbracaminte, pe partile cele mai carnoase ale corpului. Durata lui este foarte scurta si precede nemijlocit intrarea in cursa. Acest masaj poate fi asociat cu miscarile de incalzire si de respiratie profunda; poate fi inlocuit prin cate manevre intinse de automasaj.
La sfarsitul probelor, repausul pasiv, sezand sau culcat, in atmosfera rece si umeda de afara, este interzis. Daca concurentul nu se poate adaposti intr-o camera calda el continua sa se miste, sau fi masat de catre un partener. Sunt indicate frictiunile, framantatul muschilor, bataia pe spate si scuturatul membrelor, asociat cu miscari ample si vii de trunchi si membre.
Pentru inotatori, masajul de antrenament nu este indispensabil, dar masajul pregatitor dinaintea probelor este foarte folositor, pentru combaterea senzatiei de frig, care se accentua prin contactul cu apa. Aceasta senzatie eate deosebit de neprielnica pentru ca mareste incordarea musculara si rigiditatea articulara, diminuand in mod substantial randamentul. Acesti sportivi au nevoie, inainte de probe, de un masaj uscat, constand din frictiuni, framantat si tapotament viu, aplicat pe tot corpul.Inotatorii experimentati reusesc sa-si pastreze usurinta in miscare, numai prin miscari energice de incalzire, combinate cu manevre de automasaj extins.
. Automasajul este folosit si de jucatorii de polo pe apa, care il executa inainte de inceperea jocului si dupa terminarea lui.
Vaslasii folosesc masajul sub forma extinsa, cuprinzand marile mase de muschi din regiunea spatelui si cefei, a centruii scapulare si a membrelor superioare, a centurii pelviene si a membrelor inferioare. Ei aplica acest masaj atat in prioada de antrenament, cat si in cea competitionala, la cate ore dupa incetarea probei.
Masajul si automasajul sunt utilizate si in alte sporturi, pe care nu le-am amintit, in care organismul este supus unor eforturi mai mari decat puterea lui de adaptare, de rezistenta sau de refacere a energiei pierdute.
