Efortul fizic, excesiv ca intensitate, durata sau numar de repetari, depus in antrenament sau in competitii, poate sa produca la sportivii insuficient antrenati, neadaptati sau obositi, o serie de leziuni musculare care constau din intinderi, rupturi partiale sau totale si smulgeri de la insertia lor pe tendon sau periost. Aceleasi leziuni se produc si la tendoane sau fascii.In producerea acestor leziuni contribuie si factorii traumatici de origine externa, sub forma contuziilor, produse de lovituri, a obstacolelor intalnite in miscare sau a miscarilor fortate ori anormale determinate de forte dinafara, mai puternice decat rezistenta tesuturilor.
Micile traumatisme repetate (microtraumatismele), leziunile cronice si uzura ajung sa determine forme inflamatorii cronice ale muschilor, tendoa-nelor si formatiilor fibro-seroase din jurul lor.
Putem intalni miozite si mioze, tendinite, tenosinovite si peritendinite, care se trateaza greu, Dupa o perioada suficient de lunga de repaus si tratament ortopedic, sau prin agenti fizici, medicul poate recomanda masajul sau automasajul si reeducarea neuromotoare, pentru stimularea vindecarii functionale a acestor leziuni si mai ales pentru prenirea sechelelor si a recidilor.
In urma leziunilor si inflamatiilor traumatice cronice, se pot constata, la muschi, procese de atrofie, atonie, contracturi si chiar pareze. Masajul se indica in tratamentul acestor tulburari, in asociatie cu alte mijloace si metode cu caracter functional sau de recuperare.