Pruritul este unul din simptomele cele mai comune intilnite la rst-nici, ceea ce a facut sa se vorbeasca de un prurit al rstnicului,
pruritul senil, afectiunc-simptom integrabila in geropatii. Indidualizarea acestuia ar avea ca determinante rsta pacientului (apare dupa 60 de ani), durata indefinita, cvasiabsenta leziunilor cutanate; la acestea mai pot fi adaugau urmatoarele caractere: afecteaza ceva mai mult
sexul masculin, este rezistent la tratament, nu are o etiologie precisa.
In contrast cu caracterul sau comun, pune probleme deosebite de terapeutica si indeosebi prind cauzele si mecanismul de producere.
Pentru subiectul afectat se constituie adesea intr-o suferinta chinuitoare,
cure impiedica
somnul si determina stari de depresie, ce pot sa duca pina la suicid.
* Pruritul este definit de R. K. Winkelmann ca un simptom fiziologic sau patologic, care apare ca raspuns la stimulii iritati moderati ai tegumentului. Ei poate insoti ca simptom banal numeroase dermatoze, unele boli generale sau stari de stres psihic. La persoanele care au o inervatie normala a pielii pruritul este senzatia care stirneste dorinta de scarpinare. Ca intensitate el poate sa varieze de la o simpla jena la o senzatie atit de suparatoare si intensa, incit domina chiar si comportamentul indidual. In functie de anumite conditii de aparitie se cunosc numeroase forme de prurit, a caror denumire si clasificare sint mult diferite de la un autor la altul.
Mecanismele fiziopatologiee care participa la aparitia pruritului sint complexe si inca insuficient cunoscute.
Pragul pentru prurit este1 asemanator pentru toti indizii, difera integrarea in sfera psihica, gradul de participare afectiva.In etiologia sa au fost incriminate stari de autointoxicatie caracteristice rstei: diabet, nivel crescut de urce si acid uric, disfunctii hepatice,
tulburari neuropsihice, reticulozo, boli maligne.Intr-un numar foarte mare de cazuri insa, cele mai multe la rstnici, nu pot fi depistate tulburarile si afectiunile amintite, care sa explice aparitia pruritului, vorbindu-se in aceasta situatie ele un prurit .senil "sine malaria". Incidenta si evolutia acestei forme sint determinate de unele conditii specifice, care influenteaza sau determina incidenta si caracterele deosebite ale unor
dermatoze la rstnici:
Functii cutanate modificate sau alterate, ca urmare a procesului de imbatrinirc.
Efectul cumulat al unor noxe la care indidul este supus de-a lungul etii: radiatii, substante toxice, iritanti diversi etc.
Modificari structurale si functionale ale pielii, secundar unor tulburari in diferite organe interne, determinate de asemenea de inaintarea in rsta.
Existenta unor boli cronice si de sistem frecvente la oamenii in rsta, in sfirsit, factori endocrini (sugerati de predominanta la barbati).
Factori psihosociali; intr-o cercetare am scos in edenta rolul important al disconfortului psihic. Disconfortul subiectilor cu prurit se ma-terializeaza prevalent printr-o labilitate emotionala crescuta si o linie generala negativa, formele cele mai frecvente de manifestare ale acestora fiind nelinistea, irascibilitatea, plinsul (foarte frecvent si usor declansabil), tulburari de
somn si idei de
suicid (marturisite mai mult sau mai putin direct).
Rook defineste pruritul ca o senzatie neplacuta provocata de stimulii daunatori actind la suprafata pielii, iar Degos il considera ca un simptom banal in cursul a numeroase dermatoze si boli generale. Frecvent, este semnul unei boli interne si cere acelasi examen meticulos de diagnostic ca si hemoptizia sau icterul. Examenul pielii bolnavului cu prurit arata un tegument galbui, flasc, uscat, usor pigmentat, fara leziuni veriile. Unghiile sint lucioase si intens uzate; senzatiilor obisnuite de min-carimo li se asociaza senzatii dureroase variate
piscaturi, intepaturi, arsuri, furnicaturi. La debut pruritul are o intensitate mica, este trecator, apoi dene din ce in ce mai intens, se generalizeaza continuu cu paroxisme vesperale si nocturne.
In linii mari deci, pruritul la batrini este fie prurit pur, "sine materia", fie prurit-simptom in diferite boli interne si dermatoze generale. .Aceasta din urma forma nefiind caracteristica rstnicului, trebuie cercetata pentru precizarea diagnostica si formularea conduitei terapeutice.
Forme particulare de prurit localizat care pot fi intilnite la batrin, nefiindu-i insa specifice, sint pruritul ano-rectal si pruritul vulvar, care insa trebuie cunoscute si tratate in raport cu frecventa lor in practica geriatrica; in cauzalitatea acestora sint intilniti iritanti endogeni (materii fecale, urina, scurgeri vaginale
trichomonas), iritanti exogeni (hexaelo-rofen, diverse topice), ca si
afectiuni dermatologice in procese infectioase-inflamatorii, candidoze (frecvente la diabetici), diversi dermatofiti, bacterii, paraziti.
Literatura de specialitate de data mai recenta insista asupra unor circumstante morbide care genereaza frecvent prurit si care trebuie cautate sistematic de liecare data:
anemia feripriva, bolile hepatice (ca simptom premergator), boala Hodgkin, intoxicatii si intolerante medicamentoase.
Pruritul in neoplasme, de asemenea frecvent, se insoteste si de alte manifestari paraneoplazice:
tromboflebita migratoare, dermatomiozita, boala Bowen; asocierea cu cancere de stomac pare sa fie o coincidenta, Ca si cu
diabetul si hipertiroidia.
Dincolo de o afectiune sau alta care se asociaza in evolutia ei la rst-niei cu pruritul, o cauza frecventa aflata in agentul cutanat insusi este asteatoza cutanata, adica uscaciunea pielii determinata de reducerea lipidelor si cresterea consecutiva a permeabilitatii la apa. Pruritul din asteatoza este agravat de factori climatici, chimicale, imbracamintea de lina si toti factorii care cresc sau impiedica transpiratia. Scaderea actitatii glandelor sebacee este legata de actitatea hormonilor sexuali (andro-geni).
In ceea ce priveste terapeutica se considera ca un caracter definitoriu lipsa aproape totala de raspuns terapeutic.
Neuroplegieelo, antihistaminicele de sinteza in aplicatie generala, eficace in alte afectiuni pruriginoase, sint lipsite de efect in pruritul senil. Ca adiuvante terapeutice si modificatoare de teren se recomanda: tamina Bo, tamina Br" psihoterapie, placebo.
Se va limita sau elimina abuzul de barbiturice.
Unele
tratamente locale duc la ameliorari sau fac suferintele mai suporile. Se recomanda aplicari locale simple, lotiuni calmante (ex.: lini-ment, oleocalcar, mixturi
Rp/mentol 0,10 g, oxid zinc, talc venet. aa. 20 g, glicerina, apa distilata aa 30 g; aplicarile locale cu corticoizi (pomezi eu corticosteroizi fluorinati) vor fi etate spre a preintimpina leziuni iatrogene (atrofie cutanata); de altfel, folosirea lor nu a dat rezultate superioare altor aplicari mai simple.
Se impune de asemenea tratarea, cu ajutorul specialistului dermatolog a unor leziuni preexistente cum sint: keratoamele senile,
verucile se-boreiee, angioamele mici, indepartarea lor ducind uneori la disparitia pru-ritului.
Se mai folosesc metode fizioterapeutice, iradieri cu ultraolete cu doze mici, magnetodiaflux.
Cu toate acestea, terapia pruritului senil continua sa ramina in cele mai multe cazuri fara efect sau foarte putin eficace.
