Un loc important atii. in etiologie, cit si in proveni re si combatere, il ocupa factorii psihoPamiliaii, carora li se acorda mai putina importanta, in ciuda participarii lor corle, in unele cazuri, la favorizarea si declansarea tulburarilor de deteriorare cerebrala.
Se apreciaza ca simptomatologia bolnalor cu dementa este in functie de afectiunea cauzala, de stadiul bolii, de personalitatea premorbida si de anturaj.
Interventia familiei se face simtita atit in precipitarea deteriorarii, cit si in profilaxie si terapie, ca de altfel in foarte multe aspecte ale morbiditatii, asistentei si ingrijirii rstnicului, pe care ne straduim sa le subliniem de cite ori este cazul.
Cele mai dificile probleme cu care se confrunta familia bolnavului cu dementa sint insilitatea afectiva, insomniile, dromomania, refuzul hranei, refuzul igienei corporale, incontinenta urinara.
Unul din cele mai suparatoare simptome este senzatia de pericol iminent, de panica, declansata ele stresuri minore.
Avertizata, familia poate interveni din timp, inlaturind factorii declansatori, schimbind mediul, distragind atentia bolnavului.
Educarea familiei, organizarea anturajului familial sint considerate resurse terapeutice importante intr-o boala atit de dificila cum este dementa, in prezent exista din ce in ce mai multe preocupari de studiu al mecanismelor de adaptare a familiilor care ingrijesc un rstnic dement (Hugonot, Simeone, Hyver).
Incontinenta urinara, dromomania, tulburarile somnului pot fi partial corectate prin ducerea periodica a bolnavului la urinat, prin supraveghere, impiedicarea somnului in timpul zilei, terapie medicamentoasa.
Atentia si supravegherea trebuie instituite obligatoriu asupra bolnalor care ramin singuri la domiciliu, care continua sa fumeze, sa gateasca, manevrarea gazelor, deosebit de riscanta expunind la accidente.

Uneori, in formele usoare, bolnai isi Conserva personalitatea, putind fi bunici buni si utili, integrindu-se in ata de familie.

La bolnai institutionalizati, metode de resocializare, actitati de grup, metode psihologice pot duce la o intirziere a declinului prin imbuna- tatirea capacitatii intelectuale, integrare sociala, cresterea capacitatii de autoserre.

In multe cazuri suspiciunea bolnalor ca li s-au furat unele lucruri prone din tulburarile de memorie si de orientare, nefiind capabili sa Ie gaseasca. Pe de alta parte, capacitatea de orientare a acestor bolna scade .si mai mult daca le sint afectate auzul si vazul. Aceste aspecte trebuie tratate de anturajul familial sau spitalicesc cu intelegere si rabdare. in arsenalul de mijloace terapeutice psihosociale trebuie incluse si masuri pentru integrare sociala: cunoasterea unor elemente din trecutul bolnalor, furnizate de familie, pentru a avea o conversatie; aceasta cu atit mai mult, cu cit unele manifestari ale bolnalor pot fi explicate de evenimente anterioare din ata lor.