Senescenta apare ca un ansamblu de modificari morfologice, fiziologice si psihologice, consecutive actiunii timpului asupra fiintelor vii.
Accidentele vasculare ischemice, ca o complicatie a arteriosclerozei cerebrale si a hipertensiunii arteriale, se intilnesc frecvent in practica geriatrica, in raport cu incidenta celor doua boli pe care le complica. Ele au ca punct de plecare leziuni arteriosclerotice ale vaselor stenozante sau obliterative si se produc prin tromboze, dar mai ales prin embolii.
Accidentele vasculare ischemice soldate cu ramolismente ajung de obicei in servicii de neurologie, desi diagnosticul de accident vascular este pus in practica in teren de medicul generalist.
Ceea ce este mai particular virstnicului prin frecventa, prin necesitatea de cele mai multe ori de a se pune un diagnostic retrospectiv, ca si prin formularea conduitei terapeutice si a modului de viata de urmat la domiciliu, in familie este accidentul vascular ischemic tranzitoriu.
Este o complicatie cerebrala, relativ benigna, a arteriosclerozei cerebrale, caracteristica virstei inaintate, afectind subiectii in jurul virstei de 70 de ani; se intilneste in proportie de 20% din totalitatea accidentelor vasculare cerebrale.
Caracterizat printr-o completa reversibilitate in interiorul unui interval de 24 de ore, prognosticul imediat este bun, iar cel indepartat rezervat, ca urmare a repetarii si transformarii intr-un accident ischemic ireversibil (35% din cazuri).
Simptomatologia clinica se caracterizeaza printr-un debut brusc, constind din instalarea unui sindrom neurologic de focar, cel mai adesea minor si de obicei fara pierdere a cunostintei, care persista pe intervalul a citeva minute pina la citeva ore.
De obicei, rareori medicul poate surprinde criza ischemica, de cele mai multe ori examenul clinic facindu-se dupa ce fenomenele neurologice au retrocedat, iar diagnosticul se bazeaza pe anamneza subiectului si a anturajului pe de o parte, pe de alta pe constatarea semnelor de
ateroscleroza sistemica si cerebrala.
Vor fi cautate semne de afectare a vaselor periferice (carotide, vertebrale), sufluri arteriale la auscultarea vaselor gitului, coronariene (electrocardiograma), renale, semne la examenul de fund de ochi (angiopatia aterosclerotica); se poate adauga de cele mai multe ori existenta unei fibrilatii, a unei hipertensiuni arteriale.
Accidentul ischemie tranzitoriu afecteaza doua teritorii corespunzind irigatiei prin carotide .si prin trunchiul vertebrobazilar. Semnele neurologice de focar difera in functie de aceste localizari.In accidentul ischemic tranzitoriu din teritoriul carotidian exista semne unilaterale, in cel din teritoriul vertebrobazilar semne mai variate si mai difuze, in raport de irigarea unui teritoriu mai mare.
Astfel, tulburarile de vedere (o amauroza fugace, o cecitate mono-culara tranzitorie), care pot dura de Ja citeva minute la o zi, fiind complet reversibile, o hemipareza care afecteaza de regula membrele de o parte, iar uneori si hemifata ipsilaterala, sau un sindrom optic-piramidal, considerat patognomonic pentru o leziune ocluziva a carotidei sint semnele unui accident vascular ischemic tranzitoriu carotidian.In varianta vertebro-bazilara simptomul dominant poate fi vertijul, insilitatea in ortostatism sau (si) in mers ("drop attaks"); vertijul ba-zilar trebuie diferentiat de vertijul otic (periferie) care este foarte frecvent, existind o tendinta la supradiagnostic; in realitate este vorba adesea de vertije periferice (90%). Deosebirea consta in faptul ca vertijul bazilar nu este pur, ci asociat cu
tulburari de vedere bilaterale (diplopie, scotoame, cecitate); apoi cu tulburari de vorbire, de deglutitie, cerebe-loase; tulburari motorii si senzitive bilaterale sau alterne.
Vertijul se insoteste de nistagmus vertical, rotator.
Vertijul periferic otic se asociaza cu tulburari auditive (vijiituri, surditate) si este variabil cu schimbarea de pozitie.
Pot aparea crize de cadere (prabusire a tonusului), crize de disartrie, tulburari de deglutitie, diplopie. O alta forma clinica este ictusul amnezic (amnezia globala tranzitorie).
Mecanismul cel mai comun este ingustarea progresiva a arterei prin-tr-un aterom, ulcerare, trombozarea, care da
nastere la embolusuri.
Pot insa exista si alte mecanisme: embolii cu punct de plecare cardiac, o scadere a tensiunii arteriale in ortostatism, un sindrom de "furt" circulator (in trombozele de artera subclavie), cresterea viseozitatii sangvine (poliglobulie), anemii, conditii care duc la incapacitatea dispozitilui vascular cerebral de a se adapta conditiilor respective.
Prognostic si evolutie. Daca prognosticul imediat este benign, cel indepartat este rezervat. Accidentele ischemice tranzitorii repetate pot duce la ictus definitiv, desi nu obligatoriu (in 10% din cazuri); dupa 3 ani cam 20% fac hemiplegie; intre 16 si 25% din subiectii cu accidente ischemice tranzitorii repetate fac infarcte miocardice.
O varianta evolutiva o constituie ictusul vi progresie: deficitul neurologic creste in intensitate si in extensie intre doua examene clinice. Se apreciaza ca ictusul carotidian si-a incheiat regresia cind nu mai progreseaza dupa 24 de ore, iar cel vertebro-bazilar poate fi considerat ne-progresiv dupa 72 de ore.
Evolutia spre ictusuri definitive repetate poate duce la constituirea unor louri clinice constind din dezorganizari ale functiilor novraxiale, specifice virstnicilor, diferite in functie de localizarea leziunilor, reali-/indu-sc urmatoarele entitati:
dementa arteriosclerotica
cind leziunile sint in scoarta cerebrala;
sindromul pseudobulbar
cind leziunile ating nucleii bazali si trunchiul (lacunarismul cerebral);
parkinsonism aterosclei'Otic, cind leziunile ating sistemul palli-donigric.
Diagnosticul pozitiv al unui accident vascular ischemic tranzitoriu pune pe baza comemorativelor unui sindrom neurologic fugace, ca si pe constatarea hipertensiunii arteriale, a semnelor de urterioscleroza sis-temica si fibrilatie atriala.
Diagnosticul diferential trebuie sa elimine microramolismentele cerebrale constituite,
migrenele acompaniate, unele forme de comitialitatc, fazele de debut ale unor procese expansive intracraniene (tumori), sin-droame nevrotiforme de involutie.
Tratamentul este preventiv: educatie sanitara. Se cerceteaza sursele de embolii: inima (fibrilatie atriala, vallopatii, infarct miocardic, mi-xom); arterele gitului. Tratamentul chirurgical: endarterectomie, tratament anticoagulant.
