Sint stari inflamatorii ale semimucoase-lor buzelor traduse prin leziuni eritematoedematoase, descuamatie, fisuri, cruste, iar subiectiv prurit si senzatii de arsura. Sint determinate de cauze multiple, adesea asociate :
factorul mecanic muscarea, piscarea sau umezirea continua a buzelor (ticul buzelor) ca si linsul la copii este anterior aparitiei cheilitei sau secundar unui alt factor ;
factorul chimic poate fi reprezentat de rujul de buze prin eozina, radamina sau tolu-safranina pe care le contine ori prin ex-cipientul gras sau parfum ; pastele de dinti cu salol, coloranti, parfum ; proteze dentare, contactul cu un instrument muzical de suflat; medicamente ca penicilina, sulfamide, antipirina, alimente ca portocale, capsuni, zmeura, rosii, mirodenii, n;
factorul microbian apare initial dar mai adesea in asociatie cu alti factori, mai ales cu cei chimici; coexistenta cu leziuni strep-tococlce (perles, impetigo) pledeaza pentru diagnosticul de cheilita microbiana, mai ales streptococica, care cu timpul poate duce la elefantiazis;
factorul fizic este reprezentat de actiunea razelor solare indeosebi ; cheilita actinica cu evolutie cronica si aparitia unui proces keratozic dene o dermatoza precanceroasa descrisa la acest modul;
factorul carential se refera la ataminoza B2, Bl2, care determina cheilita descuamativa cu ragade.

Tratamentul indica, in primul rind, suprimarea agentilor noci, calmarea cu comprese cu solutie de nitrat de argint 0,25%o sau solutie hidrocortizon 250 mg in 1 000 ml ser fiziologic, rujuri medicinale, pioctanine, pomezi cu antibiotice si corticoizi, iar general antibiotice, tamine din grupul B (B2, B12, B complex), anatoxina streptococica.