Chinul lipsei de nicotina

CHINUL LIPSEI DE NICOTINA

Asa cum explicam mai devreme, fumatorii cred ca fumeaza de placere, ca sa se relaxeze sau ca sa aiba un soi de stimulare. In realitate, se iluzioneaza. Fumeaza de fapt ca sa-si calmeze chinul lipsei de nicotina.

La inceputul vietii noastre de fumatori, folosim tigara cand suntem in societate, ca pe un sprijin. Putem sa ne servim de ea ori s-o abandonam. Si totusi, ciclul subtil a fost declansat. Subconstientul nostru incepe sa invete ca a fuma din cand in cand o tigara este ceva placut.

Cu cat devenim mai dependenti de drog, cu atat nevoia de a ne calma chinul lipsei lui este mai mare, si cu cat tigara ne trage mai tare in jos, cu atat ne amagim mai mult ca se intampla contrariul. Totul se petrece atat de lent, atat de gradat, incat nici macar nu ne dam seama. Nu ne simtim intr-o zi altfel decat in ziua precedenta. Majoritatea fumatorilor nici nu realizeaza ca sunt dependenti pana cand nu incearca sa se lase si, chiar atunci, multi nu-si recunosc dependenta. Un mic procent de viteji iti tin capul in nisip toata viata, incercand sa-i convinga pe altii si pe ei insisi ca le place tigara.

Am avut conversatia urmatoare cu sute de adolescenti:

EU: Cred ca-ti dai seama ca nicotina e un drog si ca singurul motiv pentru care fumezi este ca nu te poti lasa.

A: Nu-I adevarat! Imi place. Daca nu mi-ar placea, m-as lasa.

EU: Lasa-te doar o saptamana ca sa-mi dovedesti ca, daca vrei, poti.

A: Nu e nevoie. Imi place. Daca as vrea sa ma las, m-as lasa.

EU: Lasa-te doar o saptamana ca sa-ti dovedesti tie insuti ca nu esti dependent.

A: Ce rost are? Imi place.

Asa cum am mai spus, fumatorii au tendinta sa-si calmeze chinul lipsei de nicotina in momentele de stres, de plictiseala, de concentrare, de relaxare sau cand exista o combinatie oarecare a acestor stari. Chestiunea e explicata in detaliu in urmatoarele module.

STRESUL

Nu ma refer doar la marile tragedii ale vietii, ci si la stresul marunt socializarea, apelurile telefonice, anxietatile casniciei cu copii mici si galagiosi etc.

Sa luam ca exemplu conversatia telefonica. Pentru majoritatea oamenilor, telefonul e usor stresant si cu atat mai mult pentru cineva implicat in afaceri. Cele mai multe apeluri nu provin de la clienti multumiti sau de la patronul dornic sa te felicite. De obicei, esti intru catva agresat: ceva merge prost sau cineva are vreo pretentie. In acest moment, fumatorul, daca nu cumva fumeaza deja, isi aprinde o tigara. Nu stie de ce o face, dar stie ca, dintr-un motiv sau altul, tigara pare sa-l ajute.

Ce se intampla de fapt? Fara sa-si dea seama, omul respectiv a devenit nerabdator (adica sufera chinul lipsei de nicotina). Calmandu-si in parte acea nerabdare simultan cu stresul firesc, stresul total este diminuat, iar fumatorul primeste o doza de energie. In aceasta faza, stimularea nu e deloc o iluzie. Fumatorul se va simti mai bine decat inainte sa-si aprinda tigara. Totusi, chiar in timp ce fumeaza acea tigara, fumatorul este mai tensionat decat un nefumator, deoarece, cu cat perseverezi in adictie, cu atat drogul te secuieste mai tare de energie si cu atat actul fumatului te reface in mai mica masura.

Am promis sa nu-ti fac un tratament de soc. Si nu incerc sa te sochez cu exemplul care urmeaza. Vreau pur si simplu sa-ti atrag atentia ca tigarile mai degraba iti distrug nervii decat ii relaxeaza.

Incearca sa-ti imaginezi ca ai ajuns in stadiul cand doctorul iti spune ca va fi nevoit sa-ti amputeze picioarele daca nu te lasi de fumat. Incearca doar o clipa sa-ti inchipui cum e sa traiesti fara picioare. Incearca sa-ti imaginezi starea sufleteasca a unui om care, desi a fost avertizat, continua sa fumeze si in cele din urma i se amputeaza picioarele.

Auzeam pe vremuri povesti de felul acesta si le consideram niste ciudatenii. Insa doream sa-mi spuna si mie un doctor asa ceva atunci m-as fi lasat de fumat. Cu toate astea, ma asteptam sa fac in orice moment o hemoragie cerebrala si sa-mi pierd nu doar picioarele, ci insasi viata. Si nu ma socoteam vreun ciudat, ci numai un mare fumator.

Povestile astea nu sunt niste ciudatenii. Ele ilustreaza ce face din tine acest drog cumplit. Pe masura ce inaintezi in viata, te deposedeaza de indrazneala si de curaj. Cu cat te deposedeaza de curaj, cu atat te adancesti in iluzia ca tigara are exact efectul contrar. Am auzit cu totii de panica fumatorilor care raman fara tigari noaptea tarziu, cand magazinele sunt inchise. Nefumatorii nu sufera de panica asta. Ceea ce o provoaca e tigara. Si in acelasi timp, pe masura ce inaintezi in viata, tigara nu te distruge numai psihic, ci, fiind o otrava puternica, te distruge fizic, incetul cu incetul. Dar cand fumatorul atinge stadiul in care tigara ilucide de-a dreptul, el crede ca tigara ii da curaj si ca nu mai poate infrunta viata fara ea.

Baga-ti bine in cap: tigara nu-ti destinde nervii ii distruge incet, dar sigur. Unul din marile castiguri ale eliberarii de fumat este recapatarea increderii si sigurantei de sine.

PLICTISEALA

Daca in clipa asta fumezi, probabil ca uitasesi deja ce faci pana cand ti-am reamintit eu.

O alta idee aberanta despre fumat este ca te ajuta sa scapi de plictiseala. Plictiseala e o stare de spirit. Cand fumezi o tigara, mintea ta nu spune:  Fumez o tigara, fumez o tigara!  Asta se intampla doar cand ai fost lipsit multa vreme de tigara, cand te straduiesti sa fumezi mai putin sau cand aprinzi primele cateva tigari dupa ce ai incercat, fara succes, sa te lasi.

Lucrurile stau de fapt astfel: daca esti dependent de nicotina si nu fumezi, ceva iti lipseste. Cand mintea iti este ocupata cu ceva nestresant, poti rezista vreme indelungata fara ca absenta drogului sa te deranjeze. In schimb, daca te plictisesti, nu exista nimic care sa-ti distraga mintea de la fumat, asa ca hranesti monstrul. Cand devii delasator (adica nu incerci sa te lasi de fumat ori sa reduci numarul de tigari) pana si gestul de a aprinde tigara devine inconstient. Chiar fumatorii de pipa sau cei care-si ruleazasinguri tigarile pot parcurge ritualul in mod automat. Daca incearca sa-si aminteasca tigarile fumate de-a lungul unei zile, fumatorul nu-si poate aminti decat o mica parte prima tigara de dimineata sau cea de dupa o masa.

Adevarul este ca tigarile mai curand sporesc, indirect, plictiseala, caci te fac sa te simti fara vlaga, si in loc sa fie activi, fumatorii au tendinta sa leneveasca, plictisiti, calmandu-si chinul lipsit de nicotina.

Iata de ce este atat de important sa contracarezi spalarea creierului. Cum fumatorii au intr-adevar tendinta sa fumeze cand sunt plictisiti si cum ni s-a spus dintotdeauna ca fumatul inlatura plictiseala, nu ne trece prin minte sa ne indoim de acest lucru. La fel, o alta forma de spalare a creierului, ne-a inoculat convingerea ca guma de mestecat relaxeaza. Intr-adevar, oamenii tensionati au tendinta sa scrasneasca din dinti. Tot ce face guma de mestecat este sa-ti dea o motivatie logica pentru scrasnitul din dinti. Data viitoare cand pe cineva mestecand guma, observa-l cu atentie si gandeste-te daca arata relaxat sau tensionat. Si observa-i pe fumatorii care fumeaza de plictiseala. Tot plictisiti arata! Tigara nu inlatura plictiseala.

Ca fost fumator tigara de la tigara, te pot asigura ca nu exista in viata o activitate mai plictisitoare decat sa aprinzi niste tigari mizerabile una dupa alta, zi de zi, an de an.

CONCENTRAREA

Tigarile nu te ajuta sa te concentrezi. Asta e inca o iluzie adaugata celorlalte.

Cand te straduiesti sa te concentrezi, incerci in mod automat sa nu fii distras de nimic de pilda, de faptul ca ti-e frig sau cald. Fumatorul este de la bun inceput dezavantajat: micul monstru isi vrea doza. Prin urmare, atunci cand vrea sa se concentreze, nu trebuie nici macar sa se gandeasca la fumat. Aprinde tigara automat, potolindu-si partial dorinta, si continua sa faca ce are de facut, uitand instantaneu ca fumeaza.

Tigarile nu te ajuta sa te concentrezi. Dimpotriva, prejudiciaza concentrarea, pentru ca, dupa o vreme, chinul lipsei de nicotina nu mai este complet inlaturat nici macar cat timp fumezi. Atunci fumatorul isi mareste doza, iar problema se amplifica.

Concentrarea este afectata si din alt motiv. Blocarea treptata a arterelor si venelor cu otrava priveaza creierul de oxigen. Adevarul este ca atat capacitatea de concentrare, cat si inspiratia se amelioreaza considerabil cand procesul e inversat.

Tocmai acest aspect al concentrarii m-a impiedicat sa ma las de fumat cand am folosit metoda vointei. Puteam sa lupt cu nervozitatea si proasta dispozitie, dar, cand voiam realmente sa ma concentrez asupra unei chestiuni dificile, trebuia neaparat sa aprind o tigara. Imi amintesc cum m-a cuprins panica in clipa cand am aflat ca nu puteam sa fumez la examenele de contabilitate. Fumam deja tigara de la tigara si eram sigur ca imi va fi imposibil sa ma concentrez timp de trei ore fara tigari. Dar am trecut examenele si nici macar nu m-am gandit la fumat in sala de examen, ceea ce dovedeste ca puterea mea de concentrare n-a fost afectata.

Incapacitatea de a se concentra a celor care incearca sa se lase de fumat nu se datoreaza de fapt privarii fizice de nicotina. Daca esti fumator, suferi de blocaje mentale. Si cand te confrunti cu un asemenea blocaj, ce faci? Daca nu fumezi deja, iti aprinzi o tigara. Asta nu elimina blocajul, si atunci ce faci? Faci ceea ce trebuie: incerci sa-l depasesti, intocmai ca nefumatorii. Daca esti fumator, tigara nu e niciodata de vina. Fumatorii n-au niciodata tuse tabagica sunt doar incontinuu raciti. In clipa cand te lasi de fumat, treaba asta e de vina pentru tot ce nu merge cum trebuie in viata ta. La fel e cu blocajele mentale. In loc sa faci efortul de a le depasi , incepi sa-ti spui:  Daca as putea sa-mi aprind acum o tigara, problema s-ar rezolva.  Si incepi sa te intrebi daca e bine ca te-ai lasat!

Cand esti convins ca fumatul ajuta cu adevarat la concentrare, grijile pe care ti le faci in legatura cu asta te vor determina, in mod sigur, sa nu te poti concentra. Indoielile, nu suferinta fizica a lipsei de nicotina, sunt cauza problemei. Nu uita asta niciodata: cei care sufera de lipsotinei sunt fumatorii, nu nefumatorii.

Am trecut dintr-o data de la o suta de tigari pe zi la zero fara sa-mi pierd sub nici o forma puterea de concentrare.

RELAXAREA

Majoritatea fumatorilor cred ca o tigara ii ajuta sa se relaxeze. De fapt, nicotina e un compus chimic cu efect stimulator. Dupa ce fumezi doua tigari una dupa alta, vei constata ca pulsul ti s-a accelerat.

Una dintre tigarile favorite pentru cei mai multi fumatori este aceea de dupa masa. Masa inseamna un moment din zi cand ne oprim din lucru, ne asezam, ne odihnim, ne potolim foamea si setea si ne simtim apoi multumiti. Totusi, bietul fumator nu se poate relaxa, caci mai are o foame de potolit. Se gandeste la tigara ca la o apoteoza, insa e vorba doar de micul monstru care trebuie hranit.

Adevarul este ca dependentul de nicotina nu se poate relaxa complet niciodata, si pe masura ce inainteaza in viata, este din ce in ce mai rau.

Cei mai nerelaxati oameni de pe eta nu sunt nefumatorii, ci acele persoane de 50 de ani, cu responsabilitati serioase la serviciu, care fumeaza tigara dupa tigara, tusesc si expectoreaza tot timpul, au hipertensiune si se enerveaza din orice nimic. In aceasta faza, tigara nu mai usureaza nici macar partial simptomele pe care ea insasi le produce.

Imi amintesc de vremurile cand eram contabil si tanar tata de familie. Daca unul dintre copii facea vreo nazbatie cat de mica, imi pierdeam complet cumpatul. Mi se parea ca eram posedat de un duh rau. Si stiu acum ca intr-adevar ceva ma poseda, numai ca vinovatul nu era vreun defect de caracter, ci micul monstru nicotina. Credeam pe atunci ca duc povara tuturor grijilor din lume, insa privind in urma ma intreb unde era acel stres urias. Eram stapan pe viata mea in toate privintele, mai putin una: tigara era stapana pe mine. Partea cea mai trista este ca nici astazi nu-i pot convinge pe copin mei ca numai fumatul ma facea nervos. Ori de cate ori aud un fumator care incearca sa-si justifice adictia, copin mei primesc un mesaj de genul:

 Tigarile calmeaza te ajuta sa te relaxezi. 

Cu cativa ani in urma, organismele de adoptie britanice au afirmat ca se vor opune adoptiei copiilor de catre fumatori. Cineva i-a sunat, plin de indignare:  Gresiti total, le-a spus. Cand eram copil, daca trebuia sa discut cu mama o problema spinoasa, asteptam pana aprindea o tigara, pentru ca devenea mai relaxata.  De ce nu putea sa discute cu ea cand nu fuma? De ce sunt fumatorii atat de tensionati cand nu fumeaza, chiar si dupa o masa luata la restaurant? De ce nefumatorii sunt complet relaxati atunci? De ce nu sunt fumatorii capabili sa se relaxeze fara tigara? Data viitoare cand te afli intr-un supermarket si o tanara mama tipand la copilul ei, observ-o cand iese din magazin. Primul lucru pe care-l va face este sa-si aprinda o tigara. Incepe sa observi fumatorii, mai ales cand nu li se permite sa fumeze. Vei vedea ca isi tin mainile pe langa gura, ca bat darabana cu degetele, ca isi bataie piciorul, ca isi rasucesc suvite de par sau strang din dinti. Fumatorii nu sunt relaxati. Au uitat ce inseamna sa fii complet relaxat. Iata una dintre multele bucurii care te asteapta.

Povestea asta cu fumatul e cam ca atunci cand o musca e prinsa de o floare carnivora. La inceput musca inghite nectar. Si deodata, nu se stie cum, floarea inghite musca.

N-a venit oare vremea sa iesi din floarea aceea?