Adictia la nicotina

ADICTIA LA NICOTINA

Nicotina, un compus uleios, incolor, este drogul din tutun care produce adictia. Si, in atie cu toate celelalte droguri cunoscute de omenire, o produce cel mai rapid: e suficient sa fumezi o tigara ca sa devii dependent.

De fiecare data cand tragi din tigara, ajunge in creier, prin intermediul plamanilor, o mica doza de nicotina care actioneaza mai rapid decat doza de heroina pe care toxicomanul si-o injecteaza in vena.

Daca tragi dintr-o tigara de 20 de ori, primesti 20 de doze de drog la o singura tigara.

Nicotina e un drog cu actiune rapida si de aceea nivelul ei in fluxul de sange scade vertiginos, aproape la jumatate la 30 de minute dupa ce ai stins tigara si la un sfert dupa o ora de la terminarea tigarii. Asa se explica faptul ca majoritatea fumatorilor fumeaza 20 de tigari pe zi.

De indata ce fumatorul stinge tigara, nicotina paraseste repede corpul si fumatorul incepe sa sufere chinul lipsei de drog.

Ajunsi aici, trebuie sa spulber o iluzie foarte raspandita printre fumatori. Fumatorii cred ca suferintele lipsei de drog, atunci cand incearca sau sunt obligati sa se lase de fumat, reprezinta o trauma teribila. In realitate, aceste chinuri sunt mai ales mentale: fumatorul se simte privat de placerea sau de sprijinul sau. Voi da mai multe explicatii mai tarziu.

Chinul lipsei de nicotina este in realitate atat de subtil, incat majoritatea fumatorilor traiesc si mor fara macar sa-si dea seama ca sunt dependenti de drog. Cand folosim termenul  dependent de nicotina , credem ca pur si simplu  avem un obicei . Cei mai multi fumatori au oroare de droguri, si totusi exact asta sunt dependenti de un drog. Din fericire e un drog usor de invins, cu conditia sa accepti mai intai ca esti dependent.

Nu simti vreo suferinta fizica atunci cand esti privat de nicotina. E doar o senzatie de gol, de nerabdare, senzatia ca lipseste ceva si de aceea multi fumatori isi inchipuie ca are de-a face cu mainile. U trecerea timpului, fumatorul devine nervos, nesigur, agitat, isi pierde increderea in sine si totul il irita. E ca foamea o foame de otrava, NICOTINA.

Dupa sapte secunde de la aprinderea unei tigari, primesti o noua doza de nicotina si dorinta se potoleste, transformandu-se in acea senzatie de relaxare si incredere in sine pe care tigara o da fumatorului.

La inceput, cand abia ne-am apucat de fumat, chinul lipsei de nicotina si linistirea lui sunt atat de putin intense incat nici macar nu suntem constienti de ele. Cand incepem sa fumam regulat, credem fie ca ne plac tigarile, fie ca  ne-am obisnuit . Adevarul este ca am devenit dependenti, nu ne dam seama, dar micul monstru nicotina a intrat in noi si din cand in cand trebuie sa-l hranim.

Toti fumatorii incep sa fumeze din motive prostesti. Nimeni n-are nevoie sa fumeze. Singurul motiv pentru care cineva continua sa fumeze, fie ca este fumator ocazional sau mare fumator, este acel mic monstru care trebuie hranit.

Povestea asta cu fumatul e un sir de enigme. Toti fumatorii stiu perfect ca sunt niste prosti si au fost prinsi in capcana de ceva malefic. Totusi, eu cred ca aspectul cel mai trist al fumatului este faptul ca placerea pe care fumatorulo primeste de la tigara e totuna cu placerea reintoarcerii la starea de pace, liniste si incredere pe care o avea corpul sau inainte de a deveni dependent.

Stii senzatia aceea: alarma anti-hoti din casa vecina ti-a vuit in urechi toata ziua, si dintr-o data zgomotul se opreste, iar asupra ta coboara pacea si linistea. Dar nu e vorba de fapt de pace, ci de sfarsitul unei neplaceri!

Inainte de a intra in ciclul nicotinei, corpul nostru era desavarsit. Dupa care am bagat cu de-a sila nicotina in el, iar cand stingem tigara si nicotina incepe sa dispara suferim chinul lipsei nu o durere fizica, doar o senzatie de gol. Nici macar nu suntem constienti de existenta lui, dar parca avem in corp un robinet care picura. Mintea noastra rationala nu intelege. Si nici n-are nevoie sa inteleaga. Tot ce stim este ca vrem o tigara, iar cand o aprindem dorinta dispare si pe moment suntem din nou multumiti si increzatori, exact cum eram inainte sa devenim dependenti. Totusi, satisfactia e doar temporara pentru ca, daca vrem sa potolim dorinta, trebuie sa introducem iar nicotina in corp. De indata ce stingi tigara, dorinta apare din nou si astfel ciclul este reluat. Ciclul e vesnic daca nu-l intrerupi.

Povestea asta cu fumatul e ca si cum ai purta pantofi stramti doar ca sa simti placerea de a-i scoate apoi din picioare. Exista trei motive principale pentru care fumatorii nu pot privi lucrurile astfel:

De cand am aparut pe lume, am fost supusi unei spalari a creierului, spunandu-ni-se ca fumatorii au o imensa placere si/sau un sprijin de la tigara. De ce nu i-am crede pe fumatori? De ce ar arunca pe fereastra atatia bani si si-ar risca in asemenea masura sanatatea?

Cum privarea fizica de nicotina nu presupune vreo durere, ci este doar o senzatie de gol si de nesiguranta, similara foamei sau stresului obisnuit, si pentru ca exact acestea sunt momentele cand avem impulsul sa aprindem o tigara, consideram senzatia normala.

Insa motivul principal pentru care fumatorii nu reusesc sa vada lucrurile in adevarata lor lumina este ca fumatul functioneaza de la finis spre start. Cand nu fumezi ai senzatia aceea de gol, dar cum dependenta se produce pe nesimtite si treptat in perioada cand incepi sa fumezi, crezi ca senzatia e normala si nu ca de vina este tigara precedenta. In clipa cand aprinzi tigara, primesti o stimulare aproape instantanee, te simti realmente mai putin nervos si mai relaxat iar efectul bun e pus pe seama tigarii.

Tocmai acest proces inversat te face sa nu poti scapa de un drog, indiferent care. Gandeste-te la panica unui dependent de heroina caruia ii lipseste heroina. Acum gandeste-te la imensa lui bucurie cand poate, in sfarsit, sa-si ina acul seringii in vena. Poti vizualiza o persoana care simte efectiv placere cand isi injecteaza un drog sau simplul gand te umple de oroare? Cei dependenti de heroina nu au senzatia aceea de panica. Iar heroina nu o inlatura. Dimpotriva, o produce. Nefumatorii nu au senzatia de gol a nevoii de tigara si nu intra in panica daca n-au tigari. Nefumatorii nu pot pricepe cum reusesc fumatorii sa simta placere bagandu-si chestiile alea mizerabile in plamani. Si stii ceva? Nici fumatorii nu pricep de ce o fac.

Spunem ca fumatul ne relaxeaza sau ne satisface. Dar nu poti fi satisfacut decat daca mai intai ai fost nesatisfacut. De ce nu au nefumatorii aceasta stare de insatisfactie si de ce, dupa masa, cand nefumatorii sunt perfect relaxati, fumatorii nu se relaxeaza pana cand nu satisfac micul monstru nicotina?

Scuza-ma ca mai insist putin asupra acestui subiect. Principalul motiv pentru care fumatorilor le e greu sa se lase este ca sunt convinsi ca vor renunta la o placere autentica sau la un sprijin. E absolut esential sa intelegi ca nu renunti la NIMIC.

Cel mai bun mod de a intelege subtilitatile capcanei nicotinei este sa o i cu mancatul. Daca avem obiceiul sa luam masa regulat, nu ne dam seama ca intre mese ne e foame. Numai cand masa e amanata constientizam foamea si, chiar atunci, n-avem vreo durere fizica, doar o senzatie de gol si de nesiguranta care inseamna  trebuie sa mananc . Iar satisfacerea foamei e o forma foarte placuta de a-ti petrece timpul.

Fumatul pare a fi aproape la fel. Senzatia de gol si de nesiguranta care inseamna  vreau/am nevoie de o tigara  este la fel ca foamea de mancare, desi una nu o va satisface pe cealalta. Ca si in cazul foamei, nu exista durere fizica si senzatia e atat de vaga incat nici n-o percepem intre doua tigari. Numai cand vrem sa ne aprindem o tigara si nu ni se permite devenim constienti de un disconfort. Dar cand o aprindem ne simtim satisfacuti.

Asemanarea cu mancatul e ceea ce ii pacaleste in parte pe fumatori, facandu-i sa creada ca au o placere veritabila. Sunt fumatori carora le e foarte greu sa priceapa ca nu exista nici placere, nici sprijin in fumat. Unii protesteaza :  Cum poti sa spui ca n-am un sprijin? Doar ai zis ca atunci cand aprind o tigara sunt mai putin nervos ca inainte! 

Desi mancatul si fumatul par foarte asemanatoare, in realitate sunt complet opuse:

Mananci ca sa supravietuiesti si sa-ti prelungesti viata, in timp ce fumatul iti scurteaza viata.

Mancarea are intr-adevar gust bun, iar sa mananci este intr-adevar o experienta placuta, in timp ce fumatul inseamna sa inspiri fum urat mirositor si otravitor in plamani.

Mancatul nu produce foame, ci o potoleste, in timp ce prima tigara induce dorinta de nicotina si fiecare din tigarile urmatoare, in loc s-o potoleasca, o perpetueaza pentru tot restul vietii.

Este momentul propice sa spulberam alt mit raspandit despre fumat acela ca ar fi vorba de un obicei. Este mancatul un obicei? Daca asa crezi, incearca sa scapi definitiv de acest obicei! Nu, a spune ca mancatul este un obicei e ca si cum ai spune ca respiratul e un obicei. Ambele sunt esentiale pentru supravietuire. E adevarat ca oamenii se deosebesc prin obiceiul de a-si satisface foamea in momente diferite si cu tipuri diferite de mancare. Dar mancatul propriu-zis nu este un obicei. Si nici fumatul nu este. Orice fumator isi aprinde o tigara dintr-un singur motiv: ca sa incerce sa puna capat senzatiei de gol si de nesiguranta pe care a produs-o tigara precedenta. Da, fumatorii se deosebesc prin obiceiul de a incerca sa-si potoleasca suferinta lipsei de tigara in momente diferite, insa fumatul propriu-zis nu e un obicei.

Societatea se refera adesea la  obiceiul de a fuma  si, din comoditate, numesc si eu in aceasta sectiune fumatul un  obicei . Totusi, fii constient in permanenta ca fumatul nu e un obicei: dimpotriva, e ADICTIE LA DROG in cel mai strict sens al cuvantului!

La inceput trebuie sa ne fortam sa deprindem fumatul. Inainte sa ne dam seama, nu numai ca ne cumparam regulat tigari, dar trebuie sa le avem. In caz contrar, se instaleaza panica, si pe masura ce trece timpul, avem tendinta sa fumam din ce in ce mai mult.

De ce se intampla asta? La fel ca in cazul oricarui drog, organismul are tendinta sa se  imunizeze  la efectele nicotinei, iar cantitatea de drog necesara are tendinta sa creasca. Dupa un timp relativ scurt de cand am devenit fumatori, tigara nu mai potoleste complet chinul lipsei pe care ea insasi o creeaza. Cand aprinzi o tigara, te simti mai bine ca inainte, dar esti de fapt mai nervos si mai putin relaxat decat un nefumator, chiar si in timp ce fumezi. Ceea ce se intampla e inca si mai ridicol decat sa porti pantofi stramti, pentru ca, o data cu trecerea timpului, disconfortul creste chiar daca iti scoti pantofii.

Situatia e chiar mai neplacuta: caci de indata ce stingi tigara, nicotina incepe sa paraseasca rapid corpul, ceea ce explica faptul ca in imprejurari stresante fumatorul are tendinta sa fumeze tigara de la tigara.

Asa cum spuneam, nu este vorba de un  obicei . Adevaratul motiv pentru care orice fumator continua sa fumeze este acel mic monstru dinauntrul sau. Din cand in cand trebuie sa-l hraneasca. Fumatorul hotaraste momentul si se pare ca o face in patru tipuri de ocazii (sau o combinatie a lor):

PLICTISEALA/CONCENTRARE doua stari absolut opuse!

STRES/RELAXARE doua stari absolut opuse!

Care e drogul miraculos capabil sa inverseze dintr-o data insusi efectul pe care l-a produs cu 20 de minute mai devreme? Si daca stai sa te gandesti, ce alte tipuei de ocazii exista in viata noastra lasand la o parte somnul? Adevarul este ca fumatul nu inlatura plictiseala sau stresul si nici nu ajuta la concentrare sau relaxare. E doar o iluzie.

Nicotina nu e numai un drog, este si o otrava puternica, folosita la fabricarea insecticidelor (daca nu ma crezi, consulta un dictionar). Cantitatea de nicotina dintr-o singura tigara te-ar ucide pe loc daca ti-ar fi injectata in vena. Tutunul contine de fapt multe otravuri, inclusiv monoxid de carbon, iar ta de tutun face parte din aceeasi categorie ca beladona (sau matraguna).

Daca te gandesti sa treci la pipa sau la trabuc, trebuie sa te avertizez ca aceasta sectiune se aplica oricarei forme de tutun si oricarui preparat care contine nicotina, inclusiv guma de mestecat, plasture, spray nazal sau inhalatie.

Corpul uman este cel mai sofisticat organism viu de pe eta noastra. Nici o specie, oricat de primitiva, de pilda amoeba sau viermele, nu poate supravietui daca nu stie sa deosebeasca hrana de otrava.

Printr-un proces de selectie naturala care a durat mii de ani, mintea si corpul nostru au dezvoltat tehnici capabile sa deosebeasca hrana de otrava si metode sigure de a o elimina pe ultima.

Toate fiintele umane resping mirosul si gustul tutunului inainte de a deveni dependente. Daca sufli fum de tigara in nasul oricarui animal sau copil care nu sufera de dependenta, ei se vor ineca si vor tusi.

Cand am fumat acea prima tigara, inhalarea fumului ne-a provocat un acces de tuse, daca am fumat prea multe tigari prima oara, am avut o senzatie de ameteala sau ni s-a facut de-a dreptul rau. Corpul nostru spunea: imi dai otrava, opreste-te! Acesta e de obicei momentul in care hotaram daca devenim sau nu fumatori. E o eroare sa crezi ca cei slabi fizic sau lipsiti de vointa devin fumatori. Norocosii sunt cei carora prima tigara le provoaca repulsie, plamanii lor nu pot sa reziste fizic si acesti oameni sunt vindecati pentru toata viata. Sau e posibil sa nu fie pregatiti psihic pentru chinul de a invata sa inhaleze fumul fara sa tuseasca.

Pentru mine, aceasta e partea cea mai tragica a intregii povesti: cat ne straduim sa devenim dependenti si cat este de greu, tocmai de aceea, sa-i oprim pe adolescenti sa fumeze. Pentru ca invata inca sa fumeze, pentru ca tigara li se pare inca dezgustatoare, isi inchipuie ca se pot lasa oricand doresc. De ce nu invata nimic din exemplul nostru? Si de ce noi n-am invatat nimic din exemplul parintilor nostri?

Multi fumatori au impresia ca le plac gustul si mirosul tutunului. E o iluzie. Cand invatam sa fumam, nu facem decat sa ne deprindem corpul sa devina imun la gustul si mirosul neplacut, pentru a ne primi doza. La fel ca dependentii de heroina, care au impresia ca le place sa-si faca injectia. Dar chinul lipsei de heroina e relativ sever si ceea ce le place cu adevarat este ritualul prin care isi calmeaza aceasta suferinta.

Ca sa-si ia  doza , fumatorul se invata sa nu mai fie constient de gustul si de mirosul neplacut. Intreaba un fumator care isi inchipuie ca fumeaza doar pentru ca ii plac gustul si mirosul tutunului:  Daca nu poti cumpara marca ta obisnuita de tigari, ci doar una care iti displace, te lasi de fumat?  Nici vorba! Decat sa se abtina, fumatorul va fuma coceni de porumb si n-are importanta daca treci la tigari rulate cu mana, la tigari mentolate, la trabuc sau la pipa. La inceput vor avea un gust groaznic, dar daca perseverezi vei invata sa-ti placa. Fumatorii vor incerca sa fumeze si cand sunt raciti, au gripa, ii doare in gat, au bronsita sau emfizem pulmonar.

Placerea n-are nimic de-a face cu asta. Daca ar avea, nimeni n-ar fuma mai mult de o tigara. Ba chiar exista mii de fosti fumatori dependenti de acel mizerabil guma de mestecat cu nicotina pe care-l recomanda doctorii. Si multi dintre ei continua sa si fumeze!

Unii dintre fumatorii care vin la mine la consultatii se sperie cand realizeaza ca sunt dependenti de un drog si cred ca din cauza asta le va fi si mai greu sa se lase. Insa faptul ca sunt dependenti e o veste buna din doua motive:

Cei mai multi dintre noi continuam sa fumam, chiar daca stim ca dezavantajele sunt mai mari decat avantajele, pentru ca ne inchipuim ca exista ceva in tigara care ne place cu adevarat sau ca tigara e un soi de sprijin. Avem impresia ca dupa ce nu vom mai fuma va exista un gol in viata noastra, ca anumite lucruri nu vor mai arata niciodata la fel. E o iluzie. Adevarul este ca tigara nu ne da nimic, ea doar ne ia ceva, iar apoi reface in parte acel lucru pentru a ne amagi. Voi da mai multe detalii in alt modul.

Desi e vorba de cel mai puternic drog de pe lume sub aspectul vitezei cu care devii dependent, dependenta nu e niciodata foarte puternica. Fiind un drog cu actiune rapida, este nevoie de doar trei saptamani pentru ca nicotina sa paraseasca in proportie de 99% organismul, iar chinul lipsei de drog este atat de bland incat majoritatea fumatorilor traiesc si mor fara sa fi remarcat ca au suferit de asa ceva.

Vei intreba, pe buna dreptate, de ce atator fumatori le este asa de greu sa se lase, de ce trec prin luni intregi de tortura si isi petrec restul vietii  fumand din cand in cand cate o tigara. Raspunsul este cel de-al doilea motiv pentru care fumam: spalarea creierului. Adictia chimica este usor de invins.

Majoritatea fumatorilor pot sa nu fumeze o noapte intreaga. Chinul lipsei de nicotina nici macar nu-i trezeste din somn.

Multi fumatori vor iesi din dormitor inainte sa-si aprinda prima tigara, multi isi vor lua mai intai micul dejun, multi nu vor fuma pana nu ajung la serviciu. Pot supravietui lipsei de nicotina timp de zece ore si treaba asta nu-i deranjeaza. Dar daca ar fi nevoiti sa nu fumeze ziua timp de zece ore, si-ar smulge parul din cap!

Multi fumatori isi cumpara o masina noua si se abtin sa fumeze inauntru. Multi merg la teatru, la supermarket, la biserica etc. si faptul ca n-au voie sa fumeze acolo nu-i deranjeaza. Nici interdictia de a fuma in metrou nu a dus la miscari de protest. Fumatorilor aproape ca le face placere ca cineva sau ceva sa-i oblige sa nu fumeze.

In zilele noastre, multi fumatori se vor abtine automat de la tigara in casa unor nefumatori sau doar in compania lor, fara sa simta vreun discomfort semnificativ. De fapt, multi fumatori au perioade in care se abtin cu usurinta. Pana si eu ma relaxam cu placere in cate o seara fara sa fumez. Iar in ultimii ani inainte sa ma las obisnuiam sa tanjesc dupa serile in care eram in stare sa nu ma mai sufoc singur (ce  obicei  ridicol!).

Cu adictia chimica te poti descurca chiar daca esti inca dependent, dovada ca exista nenumarati fumatori ocazionali care raman astfel o viata intreaga. Sunt exact la fel de dependenti ca marii fumatori. Ba chiar exista mari fumatori care au scapat de  obicei , dar continua sa fumeze din cand in cand un trabuc, ceea ce le mentine dependenta.

Asa cum spuneam, nu adictia propriu-zisa la nicotina este principala problema. Ea functioneaza doar ca un catalizator, impiedicandu-ne sa vedem clar adevarata problema: spalarea creierului.

Pentru fumatorii de-o viata si pentru marii fumatori poate fi o consolare sa afle ca se pot lasa la fel de usor ca fumatorii ocazionali. Intr-un anume sens, e si mai usor. Cu cat mergi mai departe, cu atat  obiceiul  te trage mai tare la fund si cu atat castigul e mai mare cand te lasi.

Si poate fi inca mai consolator sa afli ca zvonurile care circula (de exemplu:  Abia dupa sapte ani iese toata funinginea din tine.  sau  Fiecare tigara iti scurteaza viata cu cinci minute  ) sunt adevarate.

Sa nu crezi insa ca efectele nocive ale fumatului sunt supralicitate. Mai degraba sunt sublicitate, dar regula  celor cinci minute  este in mod evident o simpla estimare si se aplica doar daca te imbolnavesti de o maladie letala sau pur si simplu  te afumi  pana cand nu mai misti.

Adevarul este ca  funinginea  nu iese niciodata complet din organism. Oriunde sunt fumatori, ea se afla in atmosfera si chiar nefumatorii dobandesc un mic procentaj. Totusi, corpul nostru e o masinarie formidabila si are o enorma forta de refacere, cu conditia sa nu se fi declansat deja o boala ireversibila. Daca te lasi acum de fumat, corpul tau se va reface in cateva saptamani, aproape ca si cand n-ai fost niciodata fumator.

Asa cum spuneam, nu e niciodata prea tarziu sa te lasi. I-am ajutat sa se vindece pe multi fumatori de peste 50 si peste 60 de ani, ba chiar pe unii care trecusera de 70 si de 80 de ani. O femeie de 91 de ani a venit la clinica mea cu fiul ei in varsta de 66 de ani. Cand am intrebat-o de ce a hotarat sa se lase de fumat, mi-a spus:  Ca sa fiu un exemplu pentru baiatul meu.  A revenit peste sase luni ca sa-mi spuna ca se simte de parca ar fi redevenit o fata tanara.

Cu cat tigara te-a tras mai jos, cu atat usurarea e mai mare. Cand in sfarsit m-am lasat de fumat, am trecut directde la o suta de tigari pe zi la ZERO si n-am suferit deloc. Dimpotriva, a fost o placere, chiar si in perioada privarii de nicotina.

Dar trebuie sa eliminam complet spalarea creierului.