"Depresia imunitara" constatata in starile canceroase nu este legata de o diminuare a continutului de celule imunitare. Mecanismele de aparare imunitara sint prezente, dar sint incapabile sa-si indeplineasca rolul atunci cind
cancerul este silit clinic. in acest caz, celulele tumorale sint protejate de contactul cu celulele imunitare printr-o bariera constituita, intre altele, de
proteine ale inflamatiei. in plus, celulele tumorale sint capabile de a inhiba actiunea macrofagelor sau de a le utiliza in profitul lor, determinindu-le sa secrete factori de crestere sau stimuli pentru acestea din urma. Cancerele ar putea reinduce si majora expresia limfocitelor T supresoare la nilul tesutului timic reactivat.
Incidenta cancerelor (cele mai frecnte: sin, bronhii si tubul digestiv) nu este crescuta de catre o imunodepresie prelungita. Aceasta, iatrogena sau prin infectie virala (SIDA), induce cancere particulare : limfoame nonhodgkiniene, sarcom Kaposi.
Aceste date explica impactul minim al imuno'terapiilor incercate in cea mai mare parte din cancere.
- incercarile de imunoterapie activa nespecifica prin microorganisme sau prin extracte bacteriene cu proprietati imunostimulante (BCG, Corynebacterium parvum ) in tentativa activarii macrofagelor si a subclaselor de limfocite T, s-au soldat cu esecuri, dupa administrare sistemica sau locoregionala.
Totusi, administrarea lor locala, in situ, in contact direct cu celulele tumorale, a permis obtinerea de distructii tumorale: BCG in instilatie intracala, in
cancerele superficiale ale cii, injectarea nodulilor tumorali subcutanati metastatici, sau a melanoanielor maligne, Coryne-hacterium parvum, injectat in seroasele care sint sediu de metastaze
-Actiunea anliluniorala a inlerferonilor alfa, beta .ti gammu este explicata in parte printr-o actiune imunostimulanta asupra celulelor %natural killer (NK) si asupra limfocitelor T citotoxice, prin cresterea expresiei antigenelor de histocompatibilitate.
Activitatea lor antiprolifeiativa, prin blocarea celulelor in faza GO si Gl, proprietatile lor de diferentiere care conduc la apoptoza, activitatea lor antiangiogenica, detin probabil un rol important in activitatea lor in leuccmiilc cu tricholeucocite si in cele mieloide cronice, in anumite lim-foame T si in mieloame. Rezultatele observate recent la asocierea interfe-ronului alfa cu acidul 13-cis-rctinoic in cancerele cutanate malpighiene si in cele epidermoide ale colului uterin, pledeaza in acest sens.
S-au obtinut rezultate favorabile obiecti (15- 20%) in cancerul de rinichi si in melanoamele maligne si, in mai mica masura, in sarcomul Kaposi.
