Anumite cancere utilizeaza hormoni steroidieni sau peptidici drept factori de crestere. Acest rol de factor de crestere este major pentru cancerele hormonodependente: de sin, care este estrogeno-dependent si de prostata, care este androgenodependent.
Aceasta hormonodependenta a fost demonstrata si a avut implicatii practice inainte de a-i fi explicate mecanismele biologice. In 1896, Beatson a demonstrat efectul benefic al castrarii la femeile neaflate la menopauza, care aau un cancer de sin. Huggins, in 1950, a evidentiat rolul androgenilor ca factor de crestere al cancerului prostatic.Incepind din 1980, receptorii pentru hormonii steroidieni si peptidici au fost detectati in numeroase cancere. Acesti receptori specifici si functionali permit hormonilor sa transmita un mesaj mitogenic celulelor care poseda receptorii, prin fixarea complexului hormon-receptor pe o secnta de ADN nuclear, pentru hormonii steroidieni, sau prin activarea mesagerilor secunzi, pentru hormonii peptidici.
Hormonoterapia vizeaza blocarea acestui mesaj de proliferare. Pentru hormonii steroidieni :
- fie prin suprimarea glandelor endocrine, loc principal de sinteza si de secretie a estrogenilor (ovare) si a androgenilor (testicule);
- fie prin inhibarea secretiei antehipofizare de stimuline (FSH' si LH), prin analogi de LH-RH hipotalamic. Acesti analogi agonisti determina la nil periferic o castrare chimica, echivalenta pe biologic unei castrari chirurgicale;
- fie prin blocarea mesajului hormonal chiar la nilul celulelor tumorale tinta, prin administrarea de analogi estrogenici sau androgenici (antiestrogeni si antiandrogeni). Acestia se fixeaza in mod competitiv cu hormonii naturali pe receptorii specifici, dar fara a transmite mesajul
mitogen;
- fie prin administrarea de hormoni naturali, care au un efect inhibitor asupra proliferarii, in mod direct, sau prin retrocontrol negativ asupra axului hipotalamo-hipofizar: estrogeni in cancerul de prostata, progestati in cancerul de sin.
O inhibitie mai completa a sintezei de estrogeni si androgeni se poate obtine prin medicamente cu efect antiaromataza. Aceasta enzima este necesara sintezei corticosuprarenaliene de androgeni si conrsiei androgenilor in estrogeni la nilul tesutului adipos si muscular, la femeia la menopauza. Prezenta la nilul celulelor canceroase la nilul sinului, aceasta enzima poate induce aceasta conrsie la acest nil, putind fi responsabila de un mesaj de proliferare de tip autocrin sau paracrin.

Cancer de sin
In cancerul de sin, dozarea receptorilor pentru estrogeni (RE) si pentru progesteron (RP) trebuie efectuata totdeauna. 50% din totalul cancerelor de sin prezinta simultan RE si RP la niluri superioare valorii-prag masurate in femtomoli/mg de proteina : RE 10 femtomoli, RP 15 femtomoli. Procentajul de cancere cu receptori prezenti si nilul receptorilor cresc dupa menopauza si cu cit se inainteaza in virsta dupa aceasta.
Acest nil este corelat cu gradul de diferentiere si constituie un indice prognostic. Indicele este cu atit mai bun cu cit nilul este mai ridicat, traducind un grad de diferentiere mai mare.
Expresia acestor receptori nu este uniforma intr-o aceeasi tumoare si nu este sila in cursul evolutiei tumorale. Ea este descrescatoare intre tumoare primitiva, metastazele ganglionare si viscerale.
Tratamentul hormonal poate influenta negativ cresterea tumorala pentru 30% din totalul cancerelor de sin, pentru 80% din cancerele cu receptori prezenti, dar, de asemenea, si pentru 8% din cancerele in care receptorii nu au putut fi evidentiati. Probabilitatea de raspuns si de durata a raspunsului este corelata cu continutul de receptori si cu functionalitatea acestora.
Hormonoterapia este utilizata in situatie metastatica sau adjuvanta, singura sau asociata chimioterapiei, in functie de datele furnizate de analiza tesutului tumoral. Hormonoterapia prin antiestrogeni ca terapie unica, prelungita, a demonstrat un beneficiu de supravietuire fara recidiva si de supravietuire la femeia la menopauza, in situatie adjuvanta.

Cancer de prostata

80% din cancerele de prostata poseda receptori pentru dihidro-testosteron, forma activa a testosteronului, obtinuta prin actiunea 5-alfa-reductazei.
Hormonoterapia reprezinta tratamentul major de prima intentie al cancerului de prostata, vizind sa suprime, prin castrare chirurgicala sau chimica (analogi de LH-RH) sinteza testiculara (celulele Leydig) de testosteron sau sa blocheze mesajul de proliferare la nilul celulelor tumorale, prin antiandrogeni.
Tratamentul hormonal in situatie metastatica antreneaza o ameliorare clinica in 75% din cazuri. Regresii tumorale obiecti, durabile, sint observate in 50 - 60% din cazuri. Administrarea de medicamente antiaro-mataza, pentru inhibarea sintezei corticosuprarenaliene de androgeni, completeaza castrarea. Estrogenii, foarte eficienti, sint mai putin utilizati astazi, datorita riscurilor cardiovasculare la pacientii in virsta. Progesta-tile, antiestrogenii, ketoconazolul, ca a doua linie de tratament, pot induce regresii in 10 - 20% din cazuri.

Cancer de endometru
Hormonoterapia ocupa un loc noil in cancerul de endometru, in cadrul caruia progestatile in de mari, sub forma de medroxipro-gesteron, au un efect antitumoral in 30% din cazuri.
Actualmente, tratamentul hormonal ocupa un loc major in cancerele de sin si de prostata. Rolul exact al hormonilor steroidieni si peptidici in celelalte cancere care poseda acesti receptori ramine inca de evaluat.

Somatostatina face obiectul a numeroase studii. Acest antifactor de crestere fiziologica inhiba secretia antehipofizara de hormoni de crestere. Acest lucru determina la nil hepatic o oprire a sintezei de factor de crestere insulinic de tip I, implicat in numeroase cancere. Somatostatina blocheaza direct, la nilul tesuturilor periferice, secretia de dirsi' factori de crestere peptidici (bombezina, factor de secretie al gastrinei, implicat in cresterea cancerelor anaplazice bronhice cu celule mici, in mod autocrin sau paracrin).