Riscul anestezic si operator

Riscul anestezic si operator

Decizia operatorie si beneficiul ei pentru evolutia pacientului cu boala neoplazica, se calculeaza in raport cu riscul anestezic si operator.

Evolutia tehnicilor de anestezie, cunoasterea particularitatilor bolnavului canceros, monitorizarea mai complexa a bolnavului chirurgical, au dus la extinderea chirurgiei oncologice majore: atat ca amploare a exerezei, cat si ca durata a interventiilor dar in special, ca nivel de risc al pacientilor generat de statusul fiziologic, de intervalul de varsta si gravitatea comorbiditatilor preoperatorii.

Mortalitatea perioperatorie variaza in raport cu mai multi factori:

- starea fiziologica preoperatorie a bolnavului;

- severitatea bolii de baza;

- gradul in care chirurgia afecteaza functiile fiziologice normale;

- complexitatea exerezei chirurgicale;

- tipul de anestezie impus de operatie;

- experienta si dotarea echipei de anestezie si chirurgie.

Clasificarea unanim acceptata din motive de terminologie comuna si pentru posibilitatea colectarii datelor statistice, este cea adoptata de American Society of Anesthesiology (ASA) inca din 1962.

Deoarece clasificarea ASA are la baza statusul fiziologic al pacientului, pe care il gradeaza in functie de severitatea bolii si rezervele fiziologice, se coreleaza si cu probabilitatea de mortalitate perioperatorie (Tabel 5):

TABEL 5

Operatia de urgenta: orice bolnav, indiferent de clasificarea anterioara, operat de urgenta este considerat ca se afla intr-o stare fizica alterata; indicativul 'E' se adauga clasificarii numerice.

Ex.: hemoragie digestiva, perforatia de organ cavitar, peritonite, ocluzii intestinale (dupa Dripps R.D., 1997) ( dupa Ghilezan, 1983).

Mortalitatea operatorie, corelata cu statusul fiziologic preoperator, este insa mai mare in oncologie.

Impactul bolii canceroase asupra starii de nutritie, a imunitatii si datorita efectelor secundare ale chimio si radioterapiei, creste clasa de risc a pacientilor, chiar daca nu este cuprins inca intr-o clasificare standard.

Astfel, daca la o clasa de risc ASA I si II (conform studiilor lui Dripps si colab. (188) si Marx si colab. (189) corespunde o mortalitate operatorie de 1 :10.000; aceasta creste la 20-30% la pacientii oncologici. Aceasta iese in evidenta in operatiile paliative, de mica amploare, de urgenta, cum sunt cazurile de ocluzie intestinala prin cancer rectosigmoidian, ovarian sau pe intestin iradiat, rezolvate chirurgical printr-o interventie minima (entero-anastomoza de derivatie sau simpla coloproctie), care sunt totusi grevate de complicatii septice cu letalitate crescuta (190).