Persoanele obeze care pierd din greutate traiesc mai mult decat persoanele obeze. Scaderea mortalitatii se cifreaza la o cincime pentru barbati si o treime pentru femei. Reducerea in greutate se insoteste de o disparitie a simptomelor si de o crestere a senzatiei de buna stare. Dispneea la efort, edemul gambelor, intoleranta la caldura si transpiratia excesi sunt ameliorate; flatulenta, distenzia gastrica, constipatia si arsurile epigastrice dispar; durerile de cap si amortelile pot disparea cu desarsire.
Insomniile, durerile articulare de la genunchi si glezne se amelioreaza. Hipertensiunea pe care o prezinta obezii scade semnificativ dupa pierderea in greutate.

Tulburarile respiratorii se amelioreaza, prin diminuarea efortului mecanic pentru a pune in miscare excesul de grasimi. Tulburarile endocrine, cum sunt anomaliile de menstruatie, se amelioreaza, reapar menstrele la bolnavele cu amenoree.
La bolnavii obezi si cu diabet, dupa slabire, se obser o ameliorare a diabetului.
Psihicul unui obez care a pierdut din greutate este mult ameliorat.

Obezitatea este o boala multifunctionala, in care bilantul

caloric pozitiv este factorul etiopatogenic cel mai important,
cu repercusiuni asupra mortalitatii generale. S-a constatat ca,
la un surplus de 7-l0 kg fata de normal, mortalitatea
suplimentara este de 4% si de 44% la un exces de 25-30 kg.In general, reglarea meolismului se face prin intermediul
hipotalamusului care este influentat de concentratia din sange
a glucidelor, acizilor grasi liberi si aminoacizilor, factori
normali rezultati in urma proceselor de digestie si absorbtieIntestinala si ai meolismului intermediar. Acesti mesageri
umorali actioneaza la nivelul centrelor de satietate si de foame
din hipotalamus. O modificare in concentratia acestor factori
umorali modifica apetitul, pe de o parte, si intarzierea sau
lipsa aparitiei senzatiei de satietate, pe de alta parte. Consecinta
este una singura: un aport caloric exagerat, excedentar, inadect
consumului, adaugand o scadere a consumului energetic de
efort si modificarile morfologice si functionale ale tesutului
adipos. Celula adipoasa este sediul unui meolism deosebit
de intens, cu procese de lipogeneza si Iipoliza, comandate de
bilantul energetic al organismului prin intermediul unor
factori meolici si hormonali ce determina sinteza
trigliceridelor in tesutul adipos, aici and loc si hidroliza lor.

Andu-se in vedere ca surplusul caloric este cauza principala a obezitatii, se folosesc mijloace de reducere a acestuia in tratamentul obezitatii.
Reducerea energiei de aport se poate obtine prin regim alimentar hipocaloric, medicatic anorexigena, laxative si operatii de by-pass intestinal, prin cresterea consumului de energie prin efort fizic, prin modificarea morfologica si functionala a tesuturilor de depozit si prin psihoterapie.
Valoarea calorica a regimului trebuie sa fie sub necesarul caloric, fara sa scada sub 500-600 calorii pe zi. Compozitia dietei este mixta, cu restrictie maxima pentru lipide, 10-l5 g pe zi, si glucide, 50-80 g pe zi, continutul in sare se limiteaza la 5 g, fara a se face restrictie de apa.

Andu-se in vedere ca surplusul caloric este cauza principala a obezitatii, se folosesc mijloace de reducere a acestuia in tratamentul obezitatii.
Reducerea energiei de aport se poate obtine prin regim alimentar hipocaloric, medicatic anorexigena, laxative si operatii de by-pass intestinal, prin cresterea consumului de energie prin efort fizic, prin modificarea morfologica si functionala a tesuturilor de depozit si prin psihoterapie.
Valoarea calorica a regimului trebuie sa fie sub necesarul caloric, fara sa scada sub 500-600 calorii pe zi. Compozitia dietei este mixta, cu restrictie maxima pentru lipide, 10-l5 g pe zi, si glucide, 50-80 g pe zi, continutul in sare se limiteaza la 5 g, fara a se face restrictie de apa.
Consumul energetic prin efort cel mai usor de aplicat este mersul pe jos, cunoscandu-se ca se consuma 500 calorii pe ora; se recomanda a se merge pe jos doua-trei ore/zi.
Dintre metodele chirurgicale aplicate in obezitate se foloseste scurtcircuitarea intestinului, prin anastomozarea jcjunului cu ileonul, de maniera termino-lalerala. Cea mai folosita metoda este anastomozarea primilor 33 cm de jejun cu ultimii 10 cm de ileon. Dar este greu de suportat de bolnav prin distenzia abdominala, hemoroizi si fisura anala care pot aparea. De asemenea, pot aparea steatoza hepatica si ciroza.
I. Medicalia anorexigena foloseste in special deritii de amfetamina (aceasta din urma intervine in meolismul noradrenalinei care are un rol important in meolism): fenfluramina si mezindolul.
Toate deprima senzatia de foame, prin excitatia centrului de satietate din hipotalamus situat in centrul ventro-median, prin scaderea nivelului adrenalinei cerebrale.

Alte medicamente anorexigenc sunt:
1. Dextroamfetamina (Dexedrine - Maxiton) - in doza de 2.5 mg/zi.
2. Metamfetamina (Apamine, Amfedroxin, Deofed, Desamine, Desoxidrine, Desono-5, Desoxin. Detrex, Dexol, Dextim, Drinalea, Lanazine, Metedrine, Oxyfed, Norodin, Stimodex, Sindrox)

3. Fenmetazina (Preludin, Oxacimedrine, Gradine, Cafilon)

4. Fentermina, Clorfentermina (Desopimon, Linyl, Duromin, Miraprint, Prc-state)
5. Amfepramona sau Dietiipropiona (Silutin, Regcnon, Rcgenon-rctard, Tenuate, Tepanil, Magrene, Modular, Matorcxic)
6. Fenfluramina (Ponderax, Ponderal, Pondimin)

II. Mezindolul (Teronac, Sanorex - 1 mg pe zi) Anorexice periferice

Acestea actioneaza prin distcnzic gastrica, producand senzatia de satietate.

1. Celuloza (Fulapan)

2. Faina de roscove (Nestargel)

3. Extract de alge (Caragenat de sodiu)

4. Lactalbumina cu acid lactic (Carugan)

5. Fibrina bovina (Gastrofibran)

Alte medicamente folosite in obezitate:

a) laxativele, dar numai in cazurile cu constipatie;

b) diureticele folosite de pacienti nu sunt indicate;
c) liguanidele au efect lipolitic si scad absorbtia de glucoza;
d) preparatele de tiroida, numai in cazurile de obezitate cu hipotiroidic, altfel produc hipertiroidism indus si accidente severe cardio-sculare.

Tratamentul obezitatii implica luarea unui complex de masuri caracteristice prin modificarea comportamentului alimentar, reducerea aportului de calorii si cresterea consumului de energie, factorul de baza fiind regimul alimentar hipocaloric sarac in glucide si lipide.