Dispozitia normala a depozitelor de grasime a fost descrisa in 1897 de Duckworth. Aceasta dispozitie se gaseste pe fata, palme, talpi, placi articulare, in jurul rinichiului, in cpigastru si mezenter, in apendicele epiploic, in tesutul areolar subcutanat, pe peretele abdominal, regiunea mamara, in tesutul canalicular al oaselor si in maduva osoasa galbena. Nu se constata prezenta grasimii in scrot sau in penis, intre rect si ca urinara si nici in interiorul craniului.
Celulele speciale ale tesutului conjunctiv au proprietatea de a depozita lipidele. in celulele grasoase nu se gasesc niciodata mitoze.
La copil se poate observa ca tesutul adipos formeaza lobuli care pot fi separati unul de altul.
La persoanele obeze depozitarea excesiva a grasimilor se face in tesuturile subcutanate, in tesuturile retroperitoneale si properitoneale si in epiploon. Regiunea subpericardica si
pancreasul pot sa prezinte semne de infiltratie cu grasime.
La persoanele foarte obeze, dupa depozitarea descrisa mai sus,
grasimea se revarsa in cele mai neasteptate locuri. Ea se extinde prin peretele cardiac si apare sub endocard, se extinde pe portiunea libera a intestinului. Celulele grasoase urmeaza spatiile de clivare ale tesutului conjunctiv, dar nu patrund in celulele tesutului invadat.
Depozitarea grasimilor variaza cu varsta si cu sexul. Deformarea corpului tinerilor apare cu timpul, pe masura ce o cantitate din ce in ce mai mare de grasime se depune de obicei pe trunchi si pe abdomen. Persoanele tinere depun cantitati enorme de grasime in regiunea feselor. La barbati, grasimea se dispune in special in regiunea abdomenului. Cand individul este mai in varsta, depunerea de grasime are loc si in regiunea pieptului si a feselor, la fel ca la femeie. La femei, depunerea de grasime are loc mai ales indaratul glandelor mamare, in straturile subcutanate ale umerilor, bratelor, gambelor si coapselor si, mai ales, in regiunea feselor. Lipoamcle mici sau multiple pot sa apara in diferite locuri la persoanele cu greutate normala, care nu au decat un depozit redus de grasime. in unele cazuri, numarul lor este foarte mare, si unele devin sensibile si chiar dureroase - in aceasta situatie am boala Dercum. La persoanele obeze aceste tumorete sunt de obicei trecute cu derea. Ele devin vizibile cand aceste persoane pierd din greutate.
Tulburarile functionale ale glandelor suprarenale se asociaza cu o depunere de grasime in regiunea
cervicala si toracica superioara a coloanei rtebrale, realizand "cocoasa de bizon".
Depunerile de grasime pe fata, gat, umeri si toracele superior se intalnesc in tumorile corticosuprarenale asociate cu sindromul Cushing.
Depunerea de grasime in epicard da notiunea de cord obez.
Ficatul bolnavilor obezi se incarca cu grasime. Biopsia hepatica a pus in evidenta modificari grasoase, pigmentare si fibroza pcriportala.In ceea ce priste circulatia grasimilor in organism, se noteaza faptul ca din
intestin grasimile patrund in circulatia portala, aceasta fiind reprezentata de particule de grasime de tipul lanturilor scurte. Grosul lipidelor intra in limfa din celula intestinala, din care ies in vasul limfatic sub forma de trigliccride combinate cu un transportor proteic. Aceste particule de grasime ajung la tesutul adipos in care ori sunt depozitate, ori sunt reformate si depozitate.
O alta parte a grasimilor din tesutul adipos este sintetizata pe loc din hidrocarbonati. Ficatul sintetizeaza
lipidele in cantitati mici, iar dupa alti autori, chiar deloc.
Sinteza lipidelor este o functie a meolismului intracelular care necesita o sursa de carbon, hidrogen, glicerofosfat si insulina. Prezenta glicogenului care apare in celulele adipoase denota ca formarea de glicogen este una dintre treptele care duc la sinteza lipidelor, demonstrandu-se astfel ca tesutul adipos este un tesut cu o inalta specializare.
Grasimea depozitata in tesutul adipos este continuu schimbata, fiind in echilibru intre lipogeneza si lipoliza prin mecanisme endocrine, si de sistemul nervos getativ autonom. In prezenta unui exces de glucide, intervine sinteza de lipide. La sinteza de
lipide un rol important il are
insulina care constituie factorul dominant. Nevoile organismului de energie sunt asigurate de glucoza din sange si de
acizii grasi care se gasesc in plasma. Agentii principali ai lipolizei sunt adrenalina si noradrenalina. S-a descoperit si o alta enzima lipolitica care actioneaza independent de adrenalina, dar simultan cu aceasta, sau care reprezinta agentul prin care actioneaza impreuna aproape toti
hormonii cunoscuti cu rol in lipogeneza si lipoliza. Asa este hormonul de crestere hipofizar, urmat de ACTH, FSH si TSH, si un alt hormon hipofizar cu rol de mobilizare a lipidelor, descoperit recent.
Hormonii acestia actioneaza prin intermediul organelor si prin intermediul insulinei. Tiroida, gonadele si suprarenalele influenteaza fenomenele lipidice, actionand asupra meolismului general. Existenta unor
fibre nervoase nemielinice printre celulele lipidice sugereaza actiunea sistemului nervos autonom asupra lipogenezei. Actiunea sistemului nervos autonom se face prin intermediul hipotalamusului. La oamenii obezi, tesuturile adipoase elibereaza mai greu spre circulatie acizi grasi decat la oamenii normali.
Tesutul adipos are o structura speciala si un tip special de celule. Depunerea si mobilizarea grasimii din tesutul adipos reprezinta un proces activ.
Tesutul adipos fabrica el insusi glicogen. in acest tesut se cristalizeaza continuu acizi grasi din
glucide si se transforma unii acizi grasi in altii.
Pentru persoanele normale, exista o pierdere insensibila de greutate care variaza intre 30,5 si 68,7 g pe ora, ceea ce reprezinta o valoare de 1 770-3 570 calorii pe zi.
La un om normal din punctul de dere al
greutatii sunt necesare 3,05 kg alimente si apa, adica 5,1% din masa corporala, excretia de
urina fiind de 1,75 1 pe zi, in medic 2,9% din greutatea corporala. La persoanele obeze importul este in medie de 4 400 g pe zi, cu 50% mai marc decat la normali, iar excretia de urina este de 2 1 pe zi, adica un aport
alimentar energetic de 23 calorii pe kilocorp si un import de 39 g masa pentru fiecare kilogram. Raportul calorii/gram este de 0,60, spre deosebire de valoarea de 0,71 care se gaseste la normoponderali. in general, raportat la greutatea corporala, valoarea importului este de 3,9% pentru ingestie si 2,3% pentru excretia de urina.
Persoanele obeze traiesc la un meolism bazai de plus 40%, iar pierderea insensibila de greutate este de 2,25 kg pe zi sau 87 g pe ora. Aceste date sunt cu 50% mai mari decat la indivizii cu greutate normala.
Meolismul proteic al persoanelor obeze nu este anormal.In moleculele de grasime se afla acumulata o cantitate de energie de doua ori mai mare decat in moleculele de glucide. Formarea lipidelor are loc sub actiunea insulinei.
Factorii care favorizeaza lipogeneza sunt aceiasi care favorizeaza patrunderea glucozei in celule, iar cei ce exclud glucoza din celule fac sa creasca mobilizarea de lipide. Insulina favorizeaza patrunderea glucozei in celule.
Persoanele normale pot prelucra 300-500 g glucide pe zi. Se stie ca 300 g glucide impartite in sase portii a cate 50 g administrate la interval de trei ore suni mai usor asimilate decat portii de 100 g, administrate la interval de patru ore.
Capacitatea de prelucrare a glucidelor este influentata de antrenament, exercitii fizice, infectii, traumatisme, de activitatea musculara si de supraincarcare. Infectiile si traumatismele reduc aceasta capacitate. Activitatea musculara o face sa creasca.
Exista o interelatie intre capacitatea organismului de a prelucra glucidele si capacitatea de a prelucra grasimile, al carei principiu de baza il constituie necesitatile arderilor.Incercarile de a explica
obezitatea pe baza unei mobilizari defectuoase a grasimilor presupun o incapacitate a tesuturilor de a fractiona glucidele dincolo de acid piruvic si o inhibare a utilizarii grasimilor de catre acidul piruvic, ceea ce are ca rezultat o scadere a ratiei de mobilizare a lipidelor din depozitelor lor. Aceasta teorie a stat la baza unui tratament care consta in administrarea unui
regim bogat in grasimi si proteine, dar sarac in glucide.
Teoria a fost revizuita de Werner si Hegstedt, care nu o sustin. Obezii nu pot sa arda lipidele in derea obtinerii energiei atunci cand aceasta este necesara decat in prezenta glucidelor.
Un individ obez consuma mai multa energie decat daca ar aa o greutate normala. Caloriile bazale sunt de 2 000-2 200 pe zi, spre deosebire de cele 1 400-l 600 unitati necesare in mod normal. La persoanele obeze importul alimentar este crescut in mod absolut, el depasind necesitatile. La obezi se constata existenta unor moduri neobisnuite de alimentatie.
