OBEZITATEA
A defini obezitatea nu este un lucru usor. Din punct de dere fiziologic, obezitatea este caracterizata printr-un exces al masei grase, mai mult de 20% din greutatea corporala la barbat si mai mult de 25% la femeie. Obezitatea poate fi de asemenea definita ca o greutate superioara greutatii ideale, pentru care morbiditatea si mortalitatea sint mai scazute in cadrul unei populatii.
Ideal, diagnosticul de obezitate trebuie sa se bazeze pe masurarea masei grase. Masurarea pliurilor cutanate permite o evaluare corecta a masei grase. Un pliu cutanat tricipital > 20 mm la barbat si > 30 mm la femeie este in favoarea unei obezitati. Sint posibile masuratori mai precise ale masei grase, dar tehnicile sint mult mai complicate. Ele fac apel la masurarea densitatii corporale si la evaluarea volumului corporal prin imersie, la tehnicile de masurare a masei grase prin dilutie izotopica a po-tasiului sau a apei prin impedantometrie, la tehnicile de masurare a masei grase prin dilutia xenonului. In practica, evaluarea unei obezitati se face mai mult cu ajutorul parametrilor legati de greutate. Se vorbeste de obezitate atunci cind greutatea depaseste cu 20% greutatea ideala, in functie de virsta, sex si corpolenta. Exista ele care cuprind asemenea valori si care sint extrase din analizele statistice ale companiilor de asigurari.
Formula lui Lorentz poate furniza de asemenea o valoare a greutatii ideale :

De fapt, actualmente, pentru definirea obezitatii se utilizeaza mai mult raportul greutate (kg) /talie2 (metri), sau indice de masa corporala, sau indicele Quetelet. Un indice > 27 defineste obezitatea.
Interogatoriul unui obez trebuie :
-sa caute antecedente familiale de obezitate, care sint frecnte in cursul obezitatilor masi;
-sa evalueze dinamica si variatiile greutatii : greutatea la nastere, circumstante de declansare (stres afectiv sau profesional, episoade de viata genitala, reducerea activitatii fizice, tratament medicamentos ), tentati de scadere a greutatii si oscilatii ponderale (,,sindrom yo - yo" care pare a fi insotit de o supramortalitate globala si coronariana);
-sa caute tulburarile de comportament alimentar, precum bulimia (acces de ingestie a unor cantitati mari de alimente, independent de foame, urmat de vomismente, dureri abdominale, care termina criza intr-un context de angoasa si culpabilitate), rontaiala (ingestia in mod cvasi-constant de alimente adeseori zaharate sau bogate in lipide);
- sa caute un teren anxios sau angoasat, frecnt regasit la subiectii care prezinta compulsii alimentare (pofta subita de a minca un aliment specific, adeseori zaharos, fara a exista foame);

- sa evalueze nevoile reale ale pacientului.

Bilantul trebuie de asemenea sa precizeze tipul de obezitate : Obezitatea androida predomina in partea superioara a corpului, cu un raport talie/sold crescut (> 1). Acest tip de obezitate se complica usor cu tulburari meolice: diabet sau insulino-rezistenta cu intoleranta la glucide, dislipoproteinemie (cresterea trigliceridelor si scaderea HDL-colesterolului), HTA. Riscul cardiovascular este crescut.
Obezitatea ginoida sau subombilicala este statistic mai putin legata de complicatii meolice si cardiovasculare;
- sa caute alti factori de risc cardiovasculari;
- sa caute o cauza organica a obezitatii: hipotiroidie, hipercorticism, adenom Iangerhansian, patologie hipotalamohipofizara, exceptional, sindrom Willi-Prader (hipogonadism, retard mental);
- sa caute tulburari psihice gra;
-sa depisteze entualele complicatii cardiovasculare, meolice, respiratorii, reumatologice si digesti.