Debutul este adesea insidios, cu febra, uneori de aspect difazie, cu simptome discrete (epistaxis, mialgii, fenomene catarale respiratorii,
tuse uscata, cefalee, dureri toracice, astenie). Alteori, debutul este brusc eu hipertermie 3940A, dispnee marcata, tuse persistenta. Examenul clinic nu obiectiveaza adesea nici o modificare. Diagnosticul poate fi precizat prin examenul radiologie.
Ornitoza
Este o alta afectiune virala care a crescut oa frecventa o data cu dezvoltarea zootehniei. Am putut obser numeroase cazuri de imbolnavire intr-unui din aceste sectoare la persoane care au venit in contact nemijlocit cu gaini infectate. Febra (3839) are o evolutie tre-nanta, cu
cefalee precoce, intensa, precedata sau insotita de reactii pleu-rale recidinte. Diagnosticul este sugerat de factorul anamnestic profesional, imbolnavirea mai multor membri ai colectivului si confirmat pe baza unor titruri de aglutinare de cel putin 1/161 '32 in dinamica ascendenta.
Mononucleoza infectioasa
Febra romi tenta sau ondulanta in forma clinica comuna nu ridica probleme de diagnostic, fiind insotita de angina, limfadenopatie cu neralizare rapida, splenomegalie, hepatomegalie, leucocitoza cu mono-nucleare aii pice in proportie de 6080%- Reactia Hanganutiu-Paul Bunnell sau testul anticorpilor heterofili sprijina supozitia clinica si hematologica a bolii, cu conditia ca litrul sa fie mai mare de 1/64. Febra se mentine crescuta la 3839A, timp de 23 saptamini.
Dificultati de diagnostic apar atunci cind manifestarile clinice amintite lipsesc sau apar altele atipice, caro domina tabloul clinic. O stare febrila cu splenomegalie, in absenta anginei si limfadenopatiei cu un numar normal sau chiar scazut de leucocite, poate orienta gresit spre o
febra tifoida. Aspectul polimorf al mononuclearelor din singe este insa caracteristic si sugereaza cautarea anticorpilor heterofili.
Boala poate evolua uneori ca o reticuloza maligna cu febra, stare septica, splenomegalie,
ulceratii bucale, sindrom hemoragie sau ca o agranulocitoza. Mielograma, reactiile serologioe si evolutia benigna confirma diagnosticul. loul clinic al bolii poate evolua in alte cazuri ca o
hepatita epidemica. Prezenta anginei, a adenopatlei si splenomega-liei apreciabile, examenul hematologic si serologic conduc spre o mono-nucleoza infectioasa.
Poliomielita
In perioada actuala, in care ccinarea antipoliomielitica este larg raspindita, etiologia poliomielitica a unei stari febrile intra foarte rar in discutie diagnostica. Febra este tipic difazica. in favoarea diagnosticului pledeaza : circumstantele epidemiologice (epidemie de poliomielita, aparitia in timpul verii si toamnei), persoanele neccinate anti-poliomielitic, fenomenele catarale ale
cailor respiratorii superioare si dupa a doua ascensiune febrila, paraliziile si simptomele meningiene. Aspectul lichidului cefalorahidian este caracteristic, cu preponderenta initiala de polinucleare, ulterior de limfocite si disocierea albumino-citologica.
