Caracterul comun al edemelor produse prin hiperpermeabilizare capilara consta din bogatia lor in proteine si oarecare duritate. Edemul este localizat, cind factorul care actioneaza pe peretele capilar are caracter local (hipoxie, inflamatie, unele leziuni neurologice) si are tendinta la generalizare, cand cauza actioneaza sistemic. Edemul hipoxie este o varianta rara, intilriita in conditiile unei jene in circulatia arteriala (absenta pulsului, temperatura locala scazuta etc).

Edemele neurologice
Edemele neurologice pot fi localizate cind sint determinate de o leziune centrala de tip focal (elul I) sau de leziuni periferice (ne-vrite). Edemele generalizate apar in cadrul unor tulburari functionale ce altereaza corelatiile cortico-hipotalamo-suprarenale sau pe cele neuro-hipofizo-ovariene ( "Edemele endocrine") si in cadrul unor leziuni centrale, de regula hipotalamice. Din cauza simptomatologie; neurologice care domina loul clinic si care, de altfel, precede cu mult edemul, edemele neurologice localizate nu ridica in general probleme de diagnostic diferential. Problemele de diagnostic etiologic sint in general rezolvate de neurolog. Edemele ce insotesc leziunile cerebrale de focar, apar la citeva saptamini dupa instalarea paraliziei, sint limitate la membrul paralizat, dure, violacee. Edemele paraliziilor din mielopati-[le acute sint uneori foarte marcate, cele din es se localizeaza peri-articular, iar in siringomielie membrul paralizat prezinta un edem dur, dind aspectul de mina suculenta (Marinescu). Edemul care insoteste nevritele este de asemenea dur si limitat la teritoriul deservit de trunchiul nervos interesat.

Edemele inflamatorii

Diagnostic pozitiv. Sint edeme localizate in teritoriul unei inflamatii cutanate sau subcutanate produsa de un agent fizic (arsuri, in-solatii), chimic (substante iritante) sau infectios. Edemul este rosu, cald, dureros si deseori angajeaza procese limfangitice regionale (situatii in care edemul are tendinta extensiva si apare adenopatia dureroasa) sau tromboflebitiee (tendinta la cianozarea regiunii, cordon flebitic). Diagnosticul este sustinut de fenomenele generale de infectie : frisoane, febra, V.S.H. crescuta, leucocitoza etc.
Diagnostic diferential. Caractere similare prezinta doar edemul lanfangitie si tromboflebitic, ambele instalate in cadrul unor procese inflamatorii.
Diagnostic etiologic. Se bazeaza pe anamneza, semne asociate si plaga cutanata.

Edemele alergice
Diagnostic pozitiv. Tablourile clinice, cutaneo-subcutanate realizate sint destul de variate. in general, natura alergica este sugerata de debutul brusc, caracterul tranzitoriu, asocierea pruritului, asocierea altor manifestari alergice (rinita, astm) si a unor manifestari generale (febra, frison, artralgii, tahicardie, hipotensiune arteriala, eozinofilie constanta si leucopenie). Testele intradermiee de sensibilitate contribuie nu numai la afirmarea diagnosticului pozitiv, ci si la precizarea alerge-nului.
Boala serului apare la 810 zile de la injectarea unui ser imun si asociaza semnele generale mentionate si o serie de manifestari vis-cerale (tulburari digesti, hepatita sau glomerulita alergica) cu eruptii cutanate care pot imbraca aspecte foarte variate : edem Quincke, urti-cai ie, eritem polimorf, eritem nodos ele.
Edemul Quincke se instaleaza brutal si intereseaza fata, pleoapele, buzele si mai rar extremitatile. Edemul este alb, consi ient, evolueaza cu mare rapiditate (se intensifica sub ochii observatorului) si fugace. Tendinta sa la afectarea viscerelor (ocluzie intestinala) si in particular a laringelui (asfixii) pune in pericol viata bolnavului.
Urticaria reprezinta o placa reliefata peste nilul tegumentelor, pruriginoasa, cu margini neregulate (aspect de harta geografica). de culoare alba-rosiatica, ce poate atige diametrul de pina la 15 cm (forma gigantoedematoasa).
Diagnostic diferential. Anamneza, datele clinice, semnele asociate (eozinofilia) fac teoretica orice discutie de diagnostic diferential. Ede-mul angioneurotic (Quincke) se poate instala in afara unor conditii alergice ( "Edemele ciclice idiopatice").
Diagnostic etiologic. Anamneza, testele de alergizare si urmarirea clinica permit precizarea alergenului, indispensabila tratamentului.

Edemele periodice (ciclice) idiopatice
Definite prin evolutie ciclica (ore sau zile de edem cu perioade de remisiune variabile), afectare exclusiva a sexului feminin si lipsa de etiologie patenta (se exclud deci edemele alergice

ritmate de contactul cu alergenul

si edemele hiperfoliculinice), edemele ciclice (periodice) idiopatice inglobeaza de fapt mai multe boli, din care cercetarile moderne au reusit sa izoleze unele variante etiopatogenice.
Diagnostic pozitiv. Tablourile clinice realizeaza uneori complexe simptomatice particulare, la care asocierea unui stigmat biologic propriu le acorda caractere de entitati nosologice.
Edemul angioneurotic Quincke. nealergic (ereditar, familial) este o boala ereditara (apare sub 10 ani) si deseori familiala- Evolutia este ciclica, foarte regulata, cu perioade clinice nemotivate de nici o cauza aparenta, ce dureaza ore sau zile, intretaiate de perioade de remisiune, variabile ca durata de la un caz la altul, dar foarte constante la un caz dat. Edemul este de tip neinflamator (inidolor), nepruriginos, relativ consistent (nu lasa godeu) si afecteaza tegumentele, mucoasele si chiar viscerele (sugestiv diagnostic este edemul laringian). Trasatura specifica a sindromului o constituie scaderea in singe a inhibitorului C'-est a-razei (esteraza neinhibata ar elibera un factor permeabilizant), ce se constata si la membrii asimptomatici ai familiei si

in legatura cu ea
scaderea fractiunilor C'._, si C\ (substratul natural al fractiunii '."). Pe baza acestui stigmat biologic s-a putut diagnostica o varianta nefamiliala.
Edemul ciclic nefamilial cu paraproteinemie nu are caracter ereditar. in general, tulburarile sint mai discrete. Perioadele acti ritmate de ciclu sau tulburarile lui dureaza cam 10 zile si se caracterizeaza prin cresterea ponderala, edem cu caracter angioneurotic, oligurie, febra, stari de rau general, slabiciune musculara, dispnee, modificari electrocardiografice discrete, splenomegalie, volum circulant mult scazut, hematocrit crescut, leueocitoza, eozinofilie importanta (sensibilizare la un factor necunoscut ?) si hipergamaglobulinemie cu glo-bulina patologica, pseudomielomatoasa (din grupul IgG cu lant scurt a), raspunzatoare de hiperpenneabilizarea capilara. Dupa perioada elinica persista splenomegalia si anomalia proteica a plasmei.
Socul angioneurotic ciclic reprezinta o varianta nefamiliala de edem ciclic, particularizata prin conditiile etiologice si seritatea loului clinic. Datele clinice sugereaza parca doua variante. intr-o varianta, perioada clinica apare de regula premenstrual, dar totdeauna in legatura cu un episod rinofaringian banal. Se instaleaza o stare de soc grav, de durata variabila, cu cianoza si crestere ponderala constanta (uneori cu aspect de edem). Concomitent se noteaza oligurie, sete, axo-temie, mialgii, dureri abdominale cu greturi si varsaturi. In a doua varianta, episoadele de soc apar dupa sau in cursul unei sarcini. intr-o observatie personala, fenomenele s-au instalat dupa un avort, iar seritatea lor a fost extrema, determinind anurii cu retentie azotata ce a atins 6 g %o intr-un episod si a obligat de 3 ori la hemodializa.
Diagnostic diferential. Caracterul ciclic reprezinta, fara indoiala, caracterul dominant al acestor edeme si impune separarea lor de alte edeme cu caractere recidivante. entual periodice : edemul angioneurotic de origine alergica (etiologie, prurit etc), edemele hiperfoliculinice din premenstra (Corelatie neta cu ciclul, dozari hormonale), edemele prin hiperaldosteronism functional (rol factori psihici, dozari hormonale).
Diagnostic etiologic. Implica separarea variantelor de mai sus. Caracterul familial, conditiile de aparitie, entualele modificari umorale (scaderea inhibitorului C'-esterazei, eozinofilie, hipergamaglobulinemie cu paraproteinemie), seritatea loului clinic dominat de soc permit precizarea.