Diagnostic pozitiv. Se bazeaza pe existenta primelor 4 criterii mentionate la diagnosticul pozitiv al starii de preedem, la care se adauga evidenta clinica a prezentei unui exces de lichid interstitial (tumefactii regionale ce pot fi deprimate prin apasare, lasind o amprenta mai mult sau mai putin persistenta

godeu). Proba Kauffman si Sirkin sint pozitive, dar proba Aldrich poate fi alungita (interstitiul este saturat). Distributia, culoarea, temperatura locala, modificarile tegumentare sint variabile cu etiologia si durata edemului. Asocierea revarsarilor se-roase, a oliguriei relative (bilant hidric pozitiv), a retentiei de sodiu (eliminare urinara redusa aproape de zero) si cresterea excretiei urinare de potasiu (hiperaldosteronism) si de aldosteron ajuta diagnosticul. Cu exceptia edemelor renale, densitatea urinara este crescuta.

Diagnostic diferential. Starile de pseudoedem (modificare a tesutului celular subcutanat de alta natura decit hiperhidratarea) pun numai rareori probleme. Caracteristica este consistenta diferita a tumefactiei (nu lasa godeu), constituirea lenta si progresiva, distributia particulara, fara corelatie cu gravitatea, absenta oliguriei, lipsa variatiilor bruste ponderale, lipsa oricarei influente ortostatice. in boala Dercurn, tume-factia este spontan dureroasa, afecteaza cele 4 membre, de preferinta proxima!, lasind indemn trunchiul. in elefantiazis, obstructia limfatica (de obicei prin filarii) angajeaza in cele din urma o hipertrofie a der-mului si tesutului celular subcutanat. in trofedemul cronic, modificarea dermului si tesutului subcutanat lasa uneori godeu, dar este aproape totdeauna unilaterala. in distrofia adiopozogenitala se realizeaza rapid ca este rba de o distributie exagerata si anormala de grasimi.