Este o astenie-sindrom, asociata deci cu insomnie, adesea cu ce-falee cel putin la efort, adeseori inapetenta, slabire si sindrom reactiv getativ. Majoritatea sindroamelor astenice izolate apartin mai mult asteniei functionale decit unei astenii prodromale organice. Sindromul reactiv nervos al asteniei organice este mai de graba un sindrom getativ decit unul reactiv psihic. Depresia, rendicarea acuzatorie si ne-eooperarea unor bolnavi organici traduc mai degraba existenta unei nevroze primare induse indirect prin psihotraumatismul complex material si activ generat de boala somatica. Unele "prodroame" astenice foarte lungi, ea de exemplu in tuljerculoza, sint in fond stari nevrotice conflictuale care avi precedat, favorizind boala. Paradoxala este decon-tracturarea psihica a unor nevrotici in momentul descoperirii unei boli organice, in care isi gasesc o explicatie connabila a unor esecuri personale sau/si un sens vietii, in obligatia de a-si vindeca boala.

Astenia prodromala de cauza organica apare izolata sau in cuplu diagnostic cu alta simptomatologie :
1. Astenia izolata este specifica afectiunilor maligne canceroase si endu crimopa ti ilor.
a) Astenia canceroasa poate fi izolata pe durata mai multor luni in "cancerul in situ", in care tipul citologic diferentiat al procesului canceros permite interntia localizatoare a mecanismelor cancerosta-tice tisulare si imunoumorale. Aceste forme latente cu prodrom astenic preradiologic, prehamatologic si fara un sindrom major de localizare apartin leucemiilor cronice si reticulozelor maligne sau premaligne in. general, carcinomului digestiv in particular si adesea celui pulmonar. Dificultatea diagnostica este extrema in cazurile in care nu a aparut inca slabirea, apetitul cancerului la debut fiind capricios si chiar exagerat pina la bulimie indusa nevrotic. Sindromul reactiv obsesivo-fo-bic canceros trebuie creditat cind survine asociat cu predispozitia canceroasa (virsta, sex, ereditate, agism, profesie etc, litiaza culara cu calcul unic, pancreatita cronica hipertrofica etc.) ; sindrom de disconfort pe organul respectiv (disconfort respirator, digestiv etc.) ; sindrom hematologic iritativ, traducind intoxicatia canceroasa sau reactivitatea reticulozica (V.S.H. usor crescut in peste 90% din cazuri, momente hiperleueocitozice neutrofile sau eozinofilobazofilice sau limfo-citoplasmoeitare, trombocitoza paradoxala etc.) ; sindromul paraneoplazic a carui intensitate si polimorfism este maxim in neoplasmele micro-eelulare, anaplazioo cu comportament agresiv de tip "sarcomatoztic'".In majoritatea cazurilor, astenia canceroasa presupune inapetenta, anorexie si pierdere ponderala, dar mai ales imposibilitatea recuperarii unei pierderi ponderale chiar in cazul alimentarii fortate.
b) Astenia endocrina este prezenta la debutul oricarei insuficiente endocrine si de asemenea in evolutia oricarei endoerinopatii. Hiperstenia anumitor tumori hipofizare, suprarenale, epifizare si gonadale este relativa si la fel de tranzitorie ca si cea a hipertiroidismului. in ansamblu, astenia endocrina trebuie diferentiata de astenia nevrotica (inabil mai frecnta).
Agitatia psihica si motorie, anxioasa a hipertiroidianiilui este lipsita de caracterul rendicativ, egocentric-egoist si mizantropic al astenici nevroticului in perioada lui agitata ("hiperstenica").
Cea mai frecnta astenie endocrina este cea diabetica ; cea mai particulara si mai grava apartine insa celor mai rare endoerinopatii, boala Addison si panhipopituilarismul.
Diabetul incepe cu o astenie izolata si intermitenta, corespun-zind unor perioade diabetogene remise spontan, cu simptomatologie specifica putin sesizabila pentru o persoana ocupata. Atrag totusi atentia pruritul sine materia (mai ales genital si anal), foliculitele si infectiile cutanate rebele asociate unei astenii rapid totale (inclusiv sexuale), mai ales in cazul unei ereditati diabetice sau al unor antecedente biliopan-ereatice.
- Pahipopituitarismul cu casexie (M. Simmonds) sa.u postpuerpe-ral ("Necroza hipofizara ischemica"

N. L. Sheehan) incepe cu astenie.

urmata in ordine de hipogonadism atrofie genital cu hipomastie, hipo-tiroidism si in final, deficitul cu cel mai grav prognostic, hiposuprare-nalismul. Clinic, frapeaza : evolutia rapid senilizanta, absenta transpiratiei, depilatie, pielea palida depigmentata cu falsa impresie a unei mari anemii, pielea fina, dar discret infiltrata, fatigabilitatea musculara anormala. Panhipopituitarul este psihic deprimat, cu tendinta melancolica dezvoltata, insa pe un psihism de regula pueril. in contrast, anorexia nervoasa (mentala) apare brusc la fete sau femei tinere nulipare, dupa soc psihic si in afara conditiei etiologice a panhipopituitarismului (encefalite, traumatism cranian, tumoare, radioterapie sau imtatii de ytrium). Casexia anorexiei mentale, la fel ca si instalarea anorexiei, este mai rapida, dar neinsotita de involutie uterina si atrofie mamara glandulara. Anorexia precede tulburarile menstruale. Pilozitatea puboaxilara si escretia gonadotropa sint prezente, desi in lent declin. Bolnale nu parasesc patul, nu se declara obosite si in ciuda slabirii lor evidente se considera grase si manifesta un accentuat negativism alimentar. Colaborarea cu medicul, .mai ales in psihanaliza, este mult timp imposibila. Anorexia mentala este mult mai frecnta fata de raritatea panhipopituitarismului.
Hiposuprarenalismid primar isi face debutul printr-un sindrom miastenic. Exista hiposuprarenalisme incomplete sau foarte inselatoare : forma digestiva, enterocolopata sau cu ulcer duodenal hipo- sau anacid, asitenie mi'astenica aparent pura; Addison hipertensiv chiar. Astenia musculara sperala sau de Afont asociata cu pigmentare, hipotensi-une arteriala agravata ortostatic si rezistenta la noradrenalina, dar prompt corectata de cortizon, precum si durerile abdominale fac aproape cert diagnosticul. Addisonul netuberculos (50% din cazuri) se pare ca este prelevant hipoglicemic, in timp ce addisonul bacilar este dominat de tulburarile electrolitice. Bolnavii au habitus si facies astenice si un psihosindrom depresiv abulic cu negativism mai ales alimentar ; rezistenta morala redusa, lipsa de preocupare pentru aspectul lor fizic.
Raritatii bolii Addison propriu-zise i se opune astazi frecnta in crestere a insuficientei corticosuprarenaliene benigne (addisonismul sau hipoadrenia) care poate fi secundara nevrozelor primare depresi prelungite, cu denutritie, carentelyor proteic-vitaminice, dar mai ales eorti-coterapiei irationale sau gresit conduse.
Diagnosticul diferential are in dere astenia nevrotica, miastenia propriu-zisa sau sindroamele mi asteni forme. Boala Addison este in primul rind o miopatie endocrina si ulterior un psihosindrom endocrin. Iliponatremia, deshidratarea cu hipovolemie, hiperkaliemia si hipoglice-mia determina o stare miastenica care poate ajunge seara pina la lou pseudoparelrtk sau dafieulitate in masticatie si fonatie. Cortizonoterap'i reanima pe addisonian, dar este inoperanta si chiar agravanta in miopa-tiile primare si de asemenea ir. nevroze. Astenia pr-dominant matinala ("tristesse du matin") a neurastenicului este opusa celei sperale ("tristesse du soir") a addi onianului si miastenicului.