Astenia esentiala este independenta si/sau cel putin discordanta fata de efort; nu se amelioreaza prin repaus fizic sau intelectual si dim-portiva beneficiaza de activitate, mai ales fizica, judicios organizata ; are un determinism psihic, psihogen in neoza si psihopat in psihoza.
Neozele si psiihozele trebuie diferentiate de psihosindroim.ul pseu-doneotic (neurasteniform, psihastenie, isteroid) sau pscudopsihotic (maniacal, depresiv, melancolic, schizoid) al patologiei somatice, care direct sau indirect aigresioneaza sistemul nervos central (encefalopatii viscerale, afectiuni endocrine, neuropatii propriu-zise, mai ales luesul cerebral, epilepsia, scleroza in placi, involutia senila, ateroscleroza cerebrala).
Astenia esentiala, mai ales neotica sau a psihozelor reactive, determina aparitia unui somatosindrom polimorf exprimat in :
boli psihosomatice cunoscute (boala ulceroasa, hipertensiune arteriala esentiala, ateroscleroza precoce, angina pectorala, astm bronsic, colita ulceroasa, hipeirtiroidie reactiva, migrene si cefalee esentiale, con-stipatie, pielocistopatii, unele dermatoze etc. Aceste boli apar mal ales cand fenomenul neotic este polarizat spre activitate excesiva, in dauna timpului liber si a repausului. Este cazul asa-ziselor "neoze de energie" sau "neoze de epuizare" ;
microsindrom somatic rezultat, de asemenea, din influenta negativa asupra trunchiului cerebral si hipotalamusului cu consecintele endocrine, vegetative si meolice pe fibra musculara striata si neteda (scheletala, digestiva, vasculara, respiratorie etc). Astenicul in primul sa stadiu este un hipercon'tracturat si hiperreaotiv vasomotor, faoll hipogiicemic si hipeaieatocolamindc, un excitat cerebral cu hipercata-bolism, context care explica : sindromul miargic neotic* ("ceafa dureroasa neotica"), mialgia pina la m iezita fibroasa a supraspinosilor si muschilor santurilor vertebrale, inclusiv "placa lombara" neotica ; nealgismul facial penibil si deprimant; frecventa sindromului Barre si a nealgiei Arnold cu coloana anormal contracturata chiar si in somn, urmata de veriile uzuri osoase ; sindromul senzorial si acus-ticolabirintic se cundar insomniei (neurastenie), sugestibilitatii (isterie) sau stress-ului acut (psihoza reactiva) ; migrene insotind cefaleea occi-pitocervicala ; hipoacuzie cu zgomote vasculare sistolice care impiedica somnul ; tulburari vizuale (cai amaui-oza tranzitorie si diminuarea acuitatii vizuale), sindrom cardiorespirator (tahicardie si imposibilitatea efortului, eoronarospasm, angiospasine retiniene, dispnee si constrictie toracica, uneori pulsatibiilitate arteriala cu indice oseilometrie enorm crescut si oscilatii mari tensionale), sindrom digestiv pe toate segmentele, pina la colici si dispepsic, mai ales in angoasa acuta ; crize disoirice, poli-urice sau dimpotriva oligoanurie paradoxal de bine suportata, timp de multe zile (sindrom neotic de antidiureza).
Astenia esentiala poate urma oboselii cronice conflictuale sau profesionale ; poate fi declansata de infectii, hipoxie sau soc operator ; este favorizata indeosebi de pubertate, graviditate, avorturi, cUmacterium, presenescenta sau senescenta. Cauza princeps rezida insa in iniadap-tarea individului la mediul social, profesie, familie, carenta afectiva si conflicte cu parintii, mai ales in copilarie, ceea ce il duce la frustratie, conflicte morale, impas in viata si ingustarea perspectivelor ("staza vitala"), in psihoze, predispozitia familiala psihopata este frecventa si evidenta. Neozele sint des cistigat'e, dar si in acest caz survin pe un teren nervos, fragilizat de vechi boli organice, vindecate incomplet. Unele neoze, mai ales cu debut in pubertate, se dezvolta adeseori pe predispozitii constitutionale ("neurastenia constitutionala", descrisa de Beard sau "depresia constitutionala" a lui Montassut). Dubla imaturi-tate, atit fizica, cit si psihica a "asteniei universale constitutionale" (Stiller) se observa la leptosomi gracili, subponderali, visceroptozici si hiposet'ix-tori, cu o silaba eficienta intelectuala, plasticitate adaptati va redusa, refuzul raspunderilor si mai ales al riscului etc. Chiar si in neozele persoanelor fizic robuste se descopera adesea procesul de "degenerescenta neurogeminala" (Vague), initial nervoasa si ulterior go-nadica sau invers, oare in formele ei minimale se rezuma la astenie esentiala.
Cea mai frecventa astenie esentiala este neurastenia si oel mad frecvent psihosindrom astenic organic este sindromul neurasteniform ("neurastenia secundara'"). Sub masca neurastenica pot insa debuta multe psihoze sau alte neoze. Diagnosticul asteniei esentiale incepe deci prin afirmarea sau excluderea cauzelor mai grave.

1. Astenia psihotica. Astenia si mai ales sentimentul asteniei (senzatia astenica resimtita dureros ca un fapt de constiinta) nu caracterizeaza psihozele in care simptomatologia este dominata de comportamentui anormal ("caracteropatii") Astenia poste fi insa prezenta in debutul tuturor psihozelor, fie ca depresiune (falsa astenie), fie ca veriila slabiciune exciila. Aproximativ 5% din depresiile endogene pot evolua esen-tialmente prin astenie. Singura exceptie o face maniacul, bolnavul super-volat ("pus in priza"), care nu-si epuizeaza de ol', anturajul. Astenia psihot'ca are insa o cauzalitate psihopata profund ancorata in structura arhaica a personalitatii umane ; fenomenologia clinica apare obisnuit fara o motivare exterioara, evolutia acuta sau lenta a bolii este ireversibila : bolnavul incep? sa nu-si "mai simta boala", afirma ca se simte bir i in cele din urma isi pierde controlul asupra actelor sale. Exista insa numerosi, psihopati (sehizofrenir;. melancolioi, psihoze reactive) care, in conditia unui mediu familial prielnic si sub imperiul sedarii medicamentoase traiesc si se comporta asemanator neoticilor, diagnosticul rezul-tinci numai dintr-o complexa explorare de specialitat a.
2. Astenia neotica este de cauza psihologica relevabila in psiha-auializa si curaibila in principal prin metode psiboterapice. Alterarea psihica nu are profunzimea psihozelor, ceea ce face oa 2/3 din neoz" 'a fie spontan curabile. Neoticiuil este un nervos, dar nu un mental. Desi traieste teama de a nu-si pierde controlul, el are constiinta bolii sale, solicita ajutorul medicului, nu depaseste limita convenientelor : :> iile (mai ales juridice), isi pastreaza atitudinea critica si autocritica minimala, i'i'minincl sociabil.
Psihastenia si isteria sint neoze mai profunde decit neurastenia, cu o mai mare prevalenta a trairii interioare asupra comportamentului exterior, fiind totusi mai superficiale si mai benigne decit psihozele. Din acest motiv, unii autori, printre care si 11. Baruk. le considera psi-honeoze.
a) Psihastenia (P. Janet) sau neoza obsesiva se caracterizeaza prin dezvoltarea unor idei sau reprezentari imaginative fixe. neplacute si straine n:v.: !)?rilor normale si actuale ale subiectului (neoza ideilor fixe). Psihartieniicul nu este un epuizat, ci un ineficient, lipsit de finalitate in activitatea sa din cauza incertitudinilor si dilemelor ("drama a incertitudinin", ..nebunia indoielii"). Necesitatea de a verifica mereu, de a atinge, de a repeta aceleasi gesturi, de a viziona pe propriul ecran mintal aceeasi imagine sau actiune neplacuta, dar care sA impune tiranic (fantasme imaginative) fac ca psihastenicul sa apara anturajului s-^u ca un "maniac", in realitate fiind un obsedat. Obsesia psihaste tica poate fi : obsesia ideativa, fobiea (angoasa nebuniei, angoasa mortii, teama de microbi, rabiofobie. Iu fobie, Iurna de hoti, dini. de spatii ipsohise sau dimpotiva inchise etc.), morala (scrupule diverse). mistic-ri: foasa, pe teme filozofice generale etc. ; obsesia eompulsiva, obsesia actelor motorii sau verbale impuse tiranic. impotriva vointei bolnavului, care isi da seama de absurditatea lor. Obsesiile compulsive minore, chiar realizati'. nu dispar ; cele antisociale sint reprimate, dar cu pretul unui enorm surmenaj psihodinamic ; obsesia cenestopatica, in care psihastenicul iphonciru este in aceeasi masura nesigur, cit si convins ca are diverse boli pe organele sau teritoriile corporale intrate in hipersensibilitatea sa proprio-ceptiva. Psihastenia este sesizata de anturaj, dar psihastenicul nu are nici senzatia si nici sentimentul asteniei sale. Dupa A. Kreindler, formele eel'alagica pura sau agripnica pura (insomnie izolata) a neurasteniei sint in realitate forme ale psihasteniei.
b) Isteria antica sau pitlatismul modern al lui Babinsky (sugesti-bi'litate anormala, di terminind o fencmenelogie clinica, remisa tot prin sugestie) reprezita o patologie in primul rinei a afectivitatii : o disociere dintre personalitatea constienta si personalitatea profunda. Istericul este interiorizat, putin comunicativ si foarte concentrat asupra lui insusi, victima numeroaselor sale probleme, pe care le ascunde si pe care nu Le poate rezolva. Prevalenta afectivului asupra logicului explica tendinta spre senzational si originalitate, fantezia Iwgata pina la mitomanie, nnotivismiil exagerat si influenta declansatoare a incitatiilor exterioare. Istoria este ..marea simulatoare", iar istericul "marele, dar nefericitul simulant'". El este un epuizat emotiv si un inhibat in activitatea sa, dar un astenic. Dimpotriva, uneori surprinde rezistenta istericului la efort fizic, ideativ, moral si intelectual ( ..Anorexia mintala'-). Stigmatele isterice, descrise de Charcot (hemianestezie sau zone anestezice paradoxale, analgezia si abolirea reflexului velopalatin, reducerea concentrica a cimpului vizual pina la disparitia lui si cecitate, afonie si mutism etc.) dispar si in acelasi timp pot fi reproduse prin sugestie. aSe amintesc de asemenea : atacul isteric (epileptiform, catatonic, letargic, criza arcului de cerc, a salutului de peste sau coreea ritmica, crize laringiene sufocante), sindromul neurologic (motor, senzitiv, senzorial), starile crepusculare (automatism, fuga patologica), retran.sarea isterica la agresiune afectiva in negare stereotipa sau raspunsuri absurde ("sindrom Ganser"). Particulara este contractara isterica, care dureaza luni sau ani (falsa sciatica, camptocormia etc), care reclama un efort de ..vointa" si i:n consum de energie pe care sanatosul si cu atit mai mult neurastenicul nici pe departe nu le pot desfasura.
Neozele motorii sint o imbinare de neurastenie cu elemente atit obsesivofobice, cit si anxioase, la care se adauga diverse tulburari motorii (ticuri, torticolis, crampa scriitorului, bilbiiala sau balbismul clonic, tonic sau mixt, verbal sau urinar, "bilbiia'.a urinara", respectiv mlctiunea in-tirziata sau imposibila a unor neurastenici atunci cind sint observati).
c) Neurastenia sau neoza astenica, denumita si oboseala paradoxala, oboseala patica-emotionala este prototipul asteniei esentiale si neotice mai sus descrise, cu somatiosmdrom'ul amintit si cu triada ; astenie mixta, evoluind spre totala), insomnie tenace, primara si secundara, cu somn crepuscular si vise angoasante (pavor nocturnu.s), exceptional de bine suportata, si cefaleea cervicooccipitala sau/si frontala (cefalee in bine suportata, si cefaleea cervicooccipitala sau/si frontala (cefalee in casca), totul fiind insa dominat de fenomenul de epuizare. Neurastenia simpla reactioneaza placebo-poz'itiv, spre deosebire de efectul placebo-negativ intilnit in psihoze, isterie, obsesia compulsiva si fenomenul ipohondrie. Neurastenicul este un deprimat, dar iriil si exteriorisal("slabiciune exciila"), care intra in conflict cu prietenii, colegii si familia, fata de care devine un criticist, pierzindu-si insa simtul autocriticii. De aici izolarea lui. De notat frecventa neurastenicilor printre celibatari. Iriilitatea neurasteniciului este exploziva si intoleranta la maximum (zgomotul pasilor proprii sau ai copiilor, vizita unui prieten bun, intoleranta la lumina etc). Hiperemotiv cu tot ceea ce ii rememoreaza trecutul, dar cu specificul sau pesimism retroactiv, neoticul are tendinta de a-si plasa debutul bolii cu mult inainte sau de a face ula rasa din toate bucuriile anterioare. Mereu mai egocentric, mai anxios pe masura progresiunii dificultatilor sale intelectuale care ajung la senzatia penibila de "vid cerebral", evolutia neurastenicului are loc prin zile negre si zile albe, prin perioade mereu mai reduse de surexci-tare si hiperaeti vizare putin eficienta, spre perioade tot mai lungi de depresiune, cu scaderea dinamismului impreuna cu pierderea placerii pentru munca, pentru distractie, pentru viata. Iriilitatea se remarca net in somatosindromul sau cardioeirculator, neurastenicul fiind adesea un hipotensiv ortostatic, cu cefalee ortastatica, prezentind uneori o complexa astenie cardioeirculatorie de timpul sindromului Da Costa, care se finalizeaza ulterior in hipertensiune arteriala sistematizata. Neoticul pierde capacitatea si vointa de a suporta neplacutul si neprevazutul, devenind un mare consumator de barbiturice si tranch'ilizante, Decom-pensarea neoticului este de obicei preeipitala de panica declansata de perturbarile dinamicii sale sexuale. in aceasta perioada au loc de altfel rarele cazuri de sinucideri ale neurastenicilor tineri. in perioada depresiva, neurastenicul pierde atit erectia matinala, cit si insasi libidoul. Spre deosebire de psihoneoze. in neurastenie, modificarile afectivitatii s*int ulterioare conflictului profesional si modificarilor psihointelectuale.
Pe linga neurastenia comuna conflictuala, secundara deficientelor proprii ale individului, se mai descrie o stare neurotonica simpla, asa-numita "neurastenie de epuizare" a hiperemotivilor scrupulosi, punctuali, foarte corecti si cinstiti, animati de sentimentul datoriei si perfectiunii, care se epuizeaza in profesie, obligatii sociale, familie (femei si barbati model), uzati intr-un conflict de lunga durata cu "imperfectiunile" vietii si ale oamenilor oare ii inconjura.
Neurastenia, ca orice neoza si psihoza, se manifesta si in activitatea senzoriala, determinind o fatigabilitate crescuta dupa repetarea excitatiilor, similara curbei de epuizare asteniec^dinamometrice. Reducerea cimpului vizual, astenia olfactiva sau simpla astenie a sensibilitatii vibratorii la diapazon constituie, dupa L. G. Cilenov, un test diagnostic simplu si comod.
Tabloul clinic al neurasteniei este forte asemanator cu al sindromului neurasteniform, dar acesta urmeaza evolutia boli somatice, in timp ce neurastenicul, chiar clinic vindecat, isi pastreaza structura neotica de fond. Pe de alta parte, in neurastenia primara, exista un mai mare grad de agresivitate refulata (iriilitate) si depresiune cumulata cu elemente de psihoneoza (tendinta perfectionista sau cenesto-patica a psihastenicului, momentele de ultim refugiu in sindrom isteric etc.