Diabeticii nu trebuie sa se casatoreasca intre ei, caci urmasii lor vor prezenta aceeasi boala, dar se pot casatori cu o persoana a unei familii indemne de aceasta boala, caci riscul de a da un descendent diabetic este redus, faptul fiind garantat de caracterul mendelian recesiv al diabetului. Copin rezultati nu au voie sa se casatoreasca decat cu membrii unor familii nediabetice. Wilder sugereaza ca apartinatorii unor familii de diabetici ar trebui sa se limiteze la unu-doi copii.
Corectarea si prevenirea obezitatii reprezinta mijlocul practic cel mai important care ne sta la dispozitie in profilaxia diabetului.
Exercitiile fizice constituie o importanta masura profilactica, care impiedica aparitia obezitatii si dezvolta muschii

consumatori de glucide - economisind consumul insulinei endogene. Dupa varsta de treizeci si cinci de ani, greutatea ata trebuie sa fie la nivelul standardului normal sau putin dedesubt.

Nevoile alimentare in conditii normale
Necesitatile diabetice depind de sex, greutate corporala si de actitate. La un indid normal, nevoile calorice zilnice sunt: o ratie de proteine de 1-l,5 g/kg de greutate ideala este suficienta pentru un adult. Ratia normala de lipide variaza intre 1-2 g pe kilocorp, iar cea de glucide intre 3-5 g pe kilocorp. La diabeticii silizati, alimentatia este la fel ca la un indid normal, dar se impune restrictie calorica pentru bolnai supraponderali.

Aportul caloric global trebuie diminuat la un diabetic manifest; greutatea corporala trebuie sa fie de 5-l0% sub cifra ideala. Bolnai trebuie sa se ingrase, iar cei grasi sa slabeasca. Aproximativ 80% dintre diabeticii adulti consultati pentru prima data sunt supraponderali. Diabeticul obez trebuie sa slabeasca. Scaderea in greutate creste durata de ata. Bolnavul supraponderal diabetic poate scadea in greutate numai cu ajutorul unei diete hipocalorice; cand nu se poate obtine scaderea in greutate prin acest regim, foarte eficient este un post total de patru-paisprezece zile, urmat de o dieta de subalimentatic, cu o zi pe saptamana de post negru.
Cand diabetul s-a silizat, se poate reduce la jumatate ritmul scaderii ponderale, prin cresterea progresiva a aportului caloric. Hipoglicemiantele orale pot fi folosite ca adjuvante, dar nu ca substituente ale unui regim de restrictie.
Bolnavul cu o greutate foarte apropiata de valoarea ideala va dispune de un regim mai larg decat diabeticul supraponderal. Bolnavul subponderal are nevoie de o dieta care sa-i permita o crestere in greutate.
Proteinele sunt bine tolerate de diabetici - ele nu vor fi sub 100 g la barbatul adult si sub 90 g la femeia adulta diabetica. Un deficit proteic poate aparea daca se pierd prin urina cantitati mari de glucoza; in acest caz, trebuie marita cantitatea de proteine.
Ratia de glucide variaza in raport cu severitatea diabetului.In cazul unui bolnav supraponderal, cu o forma usoara a bolii, insulinoterapia poate fi etata prin restrangerea permanenta a valorii calorice si a continutului glucidic al dietei. Cand greutatea corporala se reduce, regimul alimentar se apropie de cel al unui om normal.
Este necesar sa se respecte timp indelungat o dieta care sa contina 225-330 g glucide.
Pentru diabeticul subponderal, de obicei este necesar tratamentul cu insulina sau cu hipoglicemiante orale.

Lipidele sunt necesare pentru silirea necesarului de energic care nu poate fi asigurat de proteine si hidrocarbonati. Se stie ca fiecare gram de proteine sau de glucide elibereaza 4 calorii, pe cand grasimile elibereaza 9 calorii pe gram. Se vor consuma ratii lipidice cat mai mici posibil din cauza efectului nociv al hiperlipemici si hipercolesterolcmiei.
Se pot folosi lipide polinesaturate, provenind din vegetale, peste si anumite pasari.
Cantitatea de lipide peste 100 g pe zi nu este justificata. Ele se vor consuma intre 50 si 100 g, chiar daca se cresc glucidele si proteinele in dicta.
Dieta trebuie adaptata nevoilor indiduale.
Regimul se indidualizeaza in cazul prezentei unei complicatii, cum ar fi hepatita, ulcerul gastro-duodena] sau nefrita cu retentie azotata; astfel, regimul va fi cat mai apropiat de dicta cea mai indicata in afectiunea respectiva.
O cantitate mai mare de proteine creste valoarea constructiva a pranzului si satisface mai bine apetitul bolnalor.

In general, se prescriu trei tipuri de diete:
1. Dieta mai conservatoare cu compozitie protidica larga, ratie glucidica aproape normala si cu valoare calorica adaptata cerintelor greutatii corporale. Aceasta, in asociere cu insulina sau hipogliccmiantelc orale, este cea mai fiziologica.
2. Dieta biperglucidica, hipolipidica si hipocalorica propusa de Rabinoci, desi si-a dovedit eficacitatea, nu poate fi usor adaptata diabeticilor in formele insile si juvenile. O astfel de dieta este urmatoarea: 70 g proteine, 400 g glucide si 50 g lipide care corespund unor valori de 2 330 calorii.
3. Dicta libera, recomandata de Stone si Tolstoi, reprezinta un regim normal, fara cantarirea alimentelor; desi se asociaza cu insulina, acest regim hipoglicemic predispune la leziuni degenerative precoce si, mult mai rapid, progresiv, la neuropatia diabetica, rezistenta scazuta la tuberculoza si la retinita diabetica.In ceea ce priveste consumul taminelor, diabeticul are nevoie de un consum mai mare de tamine din complexul B, B1,B12, B2, PP.
Referitor la substantele minerale, clorura de sodiu este indicata in cantitati normale la un diabet necomplicat.
Pierderile de clorura de sodiu cresc in cazul aparitiei si accentuarii ectozei. In aceste situatii, se administreaza precoce sarea ca o masura adjuvanta in prevenirea colapsului vascular periferic. Pierderi mai mari in cazul cetozei sunt si in ceea ce priveste calciul si potasiul.
Introducerea in regimul zilnic al adultilor a 500 ml lapte integral sau smantanit si 250 ml in cazul copiilor va preveni o deplctizare calcica si potasica. In cazul cetozei, se administreaza potasiu; o hipokaliemie poate avea un sfarsit letal.In cazul unei steatoze hepatice, se vor administra colina, metionina si inozitol ca factori lipotropi.

Masurile de care dispunem pentru tratamentul diabeticului sunt:

tratamentul dietetic;

insulinotcrapia;

terapia cu hipoglicemiante orale;

educarea bolnavului;

exercitii fizice;

masuri generale de ingrijire;

masuri complexe.

Orice diabetic trebuie sa respecte cu strictete regimul care i se indica. Regimul trebuie sa includa aportul caloric necesar pentru a mentine o greutate corporala apropiata de normal, aportul protcinic normal sau ceva mai crescut si o restrictie usoara a glucidelor cu cantitati suficiente de lipide si mentinerea ratiilor de saruri minerale si tamine.

Pregatirea dietei in absenta unei complica tii a cute

La inceput, este un regim de incercare, cu modificari pe masura nevoilor cerute. Necesitatile dietetice variaza in functie de sex, varsta, stadiu de crestere, inaltime si greutate; de actitatea, raspunsul la tratament si severitatea bolii, prezenta complicatiilor eventual indicate de insulina sau hipoglicemiante orale.
La obezi cea mai buna metoda este reducerea greutatii prin restrangerea aportului caloric.
O metoda foarte eficace este aplicarea intermitenta de zile cu post total. Diabeticul gras netratat are o forma usoara de boala, cu toata hiperglicemia ridicata.
Pentru aprecierea nevoilor calorice bazale in douazeci si patru de ore, se multiplica cu 22 greutatea corporala ideala exprimata in kilograme, se adauga 100-200 calorii daca bolnavul este barbat, tanar sau inalt; se scad 100-200 calorii daca este femeie, mai in varsta sau mai scunda; daca bolnavul este obez, se vor scadea 200-400 calorii.In cazul unei persoane cu actitate curenta moderata, se adauga 30% peste caloriile bazale.