in momentul depistarii diabetului la copil si adultul tanar, acestia sunt subnutriti, spre deosebire de debutul diabetului la adulti, care sunt in general supraponderali. La acestia debutul diabetului este insidios, pe cand la copil este brusc si cu o evolutie mult mai sera, necesitatile alimentare sunt mai mari, iar infectiile mai frecnte.
Cantitatea de insulina secretata de pancreas este mai redusa sau chiar nula, de aceea diabetul la copil se mai numeste "insulinopriv".
Se apreciaza ca la 5% din totalitatea diabeticilor boala debuteaza inainte de varsta de saisprezece ani.
Boala se instaleaza brusc cu poliurie, polidipsie, polifagie si scadere ponderala, uneori cu enurezis nocturn. Cetonemia creste treptat, ducand la anorexie si varsaturi, dupa care cetoacidoza progreseaza rapid, copilul se deshidrateaza, are turgor scazut, ochii infundati, tegumentele si mucoasele uscate, respiratia este frecnta. Apar dureri abdominale care pot fi sere, simuland un abdomen acut.
Analizele de laborator constata o hiperglicemic, o acidoza, glicozurie. Rezerva alcalina este redusa adesea sub 20 volume de bioxid de carbon la suta si PH-ul sanguin scazut. Poate creste ureea in sange, iar in urina apar hematii, leucocite si cilindri. Hiperleucocitoza poate crea confuzii.
Boala se poate confunda cu glicozuria renala, dar, desi aceasta prezinta glucoza in urina, lipseste cetoza, iar glicemia este normala. Tuturor copiilor diabetici trebuie sa li se administreze insulina si sa li se asigure o spitalizare de patru-sase saptamani.
Doza initiala este de 1,6-2,2 unitati pe kilocorp. Dupa trei-patru ore se vor administra 0,6-l,1 unitati pe kilocorp, dupa aceea se administreaza doze mici si repetate de aproximativ 0,2-0,6 unitati pe kilocorp la fiecare trei-patru ore. Nu trebuie sa supradozam insulina, intrucat poate produce leziuni irersibile ale sistemului nervos central.
Testarea urinei pentru glucoza si acetona trebuie efectuata din doua in doua ore pana cand pericolul este evitat.
Echilibrarea hidroelectrolitica este obligatorie in toate cazurile de acidoza sera prin administrarea de ser fiziologic.
Daca tensiunea arteriala este scazuta, se administreaza sange total, plasma sau dextran.
Daca copilul prezinta o deshidratare moderat sera, adica 10% din greutate, va primi 3 000 ml/m2 suprafata corporala in timpul primelor douazeci si patru de ore. La un copil foarte deshidratat, aceasta cantitate va fi de 4 000 ml/m2 suprafata corporala, sau se va reduce la 2 500 ml/m2 de suprafata corporala, daca deshidratarea este minima. Trebuie crescuta hipopotasemia. Bolnavul in acidoza prezinta intotdeauna o hipocalcemie, existand insa un mare pericol daca apare un supradozaj al aportului de potasiu. Hipocalcemia poate produce moartea prin paralizie respiratorie. De obicei, deficitul este intre 3 si 10 miliechivalenti pe kilocorp. Solutia alcalina este indicata cand rezerva alcalina este sub 10 miliechivalenti la mie, adica 22 volume bioxid de carbon la suta. Aceasta se face cu biocarbonat de sodiu, i.v.v. 0,57 g de fiecare kilogram corp. Cand nu prezinta greturi si varsaturi, se trece la hidratarea per os cu mici cantitati de lichide, apoi solutie de glucoza, sucuri de fructe, supe strecurate si lapte smantanit. Sucurile de fructe si supele de carne sunt surse bune de potasiu si glucoza.
Glucoza se va administra dupa ce dispar semnele deshidratarii si acidozei, sub forma de solutii de glucoza 5%, incepand din a doua sau a treia ora a tratamentului. Cantitatea totala de glucoza administrata intranos si pe calc bucala in primele douazeci si patru de ore trebuie sa ajunga la 5-8 g pe kilocorp.

Reactiile insulinice sunt de doua tipuri. in mod obisnuit, datorita scaderii rapide a glicemiei, apar senzatia de foame, astenie, paloare, transpiratii si midriaza. in cazul unui supradozaj, apar cefaleea, astenia si intrarea rapida in coma, cand adesea apar convulsii.In formele usoare, bolnavul raspunde la administrarea orala de glucoza - 30 ml suc de portocale sau o lingurita de sirop in 60 ml apa.In reactiile hipoglicemice mai sere, se administreaza glucoza pe cale intranoasa - 300-500 ml solutie 5% in decurs de treizeci de minute. Majoritatea copiilor necesita doua-trei injectii zilnice de insulina pentru stapanirea hiperglicemiei si glicozuriei.
Repartizarea caloriilor se face astfel: 6/18 la micul dejun, 6/18 la pranz, 5/18 la cina si 1/8 pentru gustarea dinainte de culcare.
Nevoia de insulina se mareste treptat la copilul prepuberal ca rezultat al cresterii corporale.
Antidiabeticele orale, de tipul tolbutamidei, au un efect minim la copilul diabetic.
Copilul diabetic care se simte bine trebuie sa aduca o viata normala, iar regimul alimentar este la fel ca la un copil normal.
Se poate concluziona ca diabetul zaharat la copil este totdeauna grav, cu denutritie, necesitand pe langa dietoterapie si administrare de insulina. El poate evolua rapid spre acidoza si coma, afectand un organism in crestere. Este absolut necesara supragherea riguroasa a alimentatiei care poate permite o crestere si o dezvoltare normala a copilului.
Trebuie stiut ca toleranta copilului pentru glucide este foarte mica, uneori abia de 20-30 g pe zi, de aceea administrarea insulinei este obligatorie, fiind imposibil sa nu se dea copilului o ratie minima de glucide. Pe de alta parte, trebuie cunoscut faptul ca diabetul infantil este foarte insil, echilibrul obtinut este destul de labil, adeseori alternand perioada hipcrglicemica cu perioada hipoglicemica. De aceea nu trebuie cu orice pret sa reducem complet glicozuria, lasand o mica eliminare minora reziduala de 10-20 g glucoza in douazeci si patru de ore, pentru a proteja copilul de accidentele hipoglicemice.In diabetul copilului, trebuie adaptata dieta la doza de insulina, tinand cont de faptul ca nevoile calorice difera -copilul fiind in crestere, deci cu nevoi variabile. Scopul este de a se obtine un diabet zaharat echilibrat in care glicemia a jeun sa nu depaseasca 160-l80 mg%, concomitent cu o glicozuric care sa nu depaseasca 10-25 g in douazeci si patru de ore.
Daca bolnavul nu primeste medicamente hipoglicemiante glicozuria trebuie sa fie absenta.
Insulina se administreaza intotdeauna precoce si sustinut. Se face 1 unitate insulina pentru 2-4 g glucoza urinara. in ceea ce priste regimul alimentar, se confrunta doua conceptii diametral opuse: regimul dirijat si regimul liber.
Regimul alimentar controlat sau dirijat impune o dieta alimentara sera care, impreuna cu insulina, sa reduca hiperglicemia si glicozuria in jurul valorilor normale.
Regimul alimentar al copilului diabetic trebuie sa asigure cantitatea maxima de glucide pe care o poate utiliza, sa dea cantitatea de glucide necesare mentinerii echilibrului nutritional, sa acopere nevoile calorice ale copilului in crestere, variabile in raport cu varsta, greutatea si inaltimea, sa mentina un echilibru intre principiile alimentare fundamentale, proteine, lipide, glucide, si sa se apropie cat mai mult de alimentatia normala a unui copil sanatos de aceeasi varsta.
Trebuie silita toleranta pentru glucide - cantitatea maxima de glucide pe care copilul o poate ingera in douazeci si patru de ore fara sa prezinte glicozurie.
In general, regimul trebuie sa cuprinda glucide 50-60%, proteine 10-20%, lipide 30-35% din totalul caloriilor sau raportat pe kilocorp pe douazeci si patru de ore, glucide 6-8 g, proteine 2-2,5 g, lipide 1,5-2 g.
Pentru calcularea rapida a glucidelor in grame se iau 10% din totalul caloriilor, iar pentru proteine si lipide aproximativ jumatate din cantitatea glucidelor.
De exemplu, un copil de noua ani are nevoie de 1 800 calorii din aceste 10%, deci 180 g vor fi glucide (720 calorii). Jumatate din aceasta cifra, deci 90 g (300 calorii), pot fi proteine, si jumatate, deci 90 g (810 calorii), vor fi lipide.
Dupa Blechmann, pentru un copil de trei-cincisprczece ani sunt necesare pe kilocorp in douazeci si patru de ore:

proteine 2,250g: 8-l0 calorii;

lipide 3,50 - 2g: 31-l8 calorii;

glucide 6-8 g: 24-32 calorii.

La copilul diabetic glucidele nu trebuie reduse sub 4-5 g pe kilocorp in douazeci si patru de ore, adica 16-20 calorii pe kilocorp in douazeci si patru de ore sub tratament cu insulina.
Nevoile calorice necesare cresterii copilului sunt urmatoarele: in douazeci si patru orc si pe kilocorp:

de la 0 la 1 an: 110 - 100 calorii;

de la I la 3 ani: 100-80 calorii;

de la 3 la 7 ani: 80 - 70 calorii;

de la 7 la 12 ani: 65 - 50 calorii;
de la 12 la 15: 50 - 45 calorii. Sau dupa alt calcul al lui Blechmann:
de la 4 la 6 ani: 1 200 - 1 300 calorii;

de la 6 la 9 ani: 1 300 - 1 650 calorii;

de la 7 la 12 ani: 1 650 - 1 800 calorii; Prepubcrtatc si pubertate 1 800-2 200 - 2 400 calorii. Dupa Debre, aceste nevoi sunt urmatoarele:
pana la 5 ani: 84 de calorii pe kilocorp in douazeci si patru de orc;
intre 5-l0 ani: 84-54 calorii pe kilocorp in douazeci si patru de orc;
intre 10-l5 ani: 54-40 calorii pe kilocorp in douazeci si patru de ore.

Valoarea calorica a ratiei nu trebuie sa depaseasca valorile necesare copilului, silite in functie de varsta, talie si greutate. Nevoile calorice la copin normal dezvoltati se calculeaza astfel: 1 000 calorii/douazeci si patru de ore la varsta de un an an, apoi se adauga cate 100 calorii/douazeci si patru de ore pentru fiecare an de viata.In general, cantitatea de glucide necesara copilului diabetic se apropie de cea necesara copilului normal, in timp ce cantitatea de lipide si proteine poate fi mai redusa. Dieta trebuie sa acopere nevoile de vitamine si minerale.
Se vor administra vitaminele B, B complex, C si D. La bolnavul obez, regimul va fi hipocaloric, iar la cel denutrit va fi hipercaloric.
Pentru a sili regimul, este necesar sa cunoastem compozitia diferitelor alimente in proteine, lipide si glucide. Dieta trebuie sa fie bogata in legume, care contin glucide mai usor asimilabile.
Printre legume, se recomanda: napii, anghinarea, telina, salata si ciupercile, care contin insulina ce da levuloza in loc de glucoza. Se recomanda, de asemenea, prazul, patlagelele, vinetele, varza dulce, varza acra, conopida, castratii, spanacul, andile, fasolea rde proaspata si in conser, dovleceii, laptucile, papadia, tomatele proaspete si in conser. Dintre fructe, se recomanda merele, perele; de preferat strugurii, care contin glucoza.
Trebuie evitate castanele si bananele, ouale si legumele ce contin proteine - nu sunt cetogene. in schimb, laptele, pestele si carnea sunt cetogene.
Pentru silirea regimului alimentar se va masura toleranta la glucide. in acest scop, se supune copilul timp de patruzeci si opt de ore la un regim normal care sa contina valorile minime necesare.
Se controleaza in acelasi timp glicozuria pe trei esantioane recoltate intre orele 6-l4, 14 - 22 si 22 - 6.
Se creste zilnic cantitatea de glucide cu 10 g, pana cand apare glicozuria. Regimul la care va aparea glicozuria reprezinta toleranta la glucide a bolnavului.
Daca glicozuria va aparea la un regim normal de 200 g glucide, toleranta la glucide se va calcula scazand cantitatea de glucoza eliminata din cantitatea ingerata. Dupa calcularea tolerantei la glucide, se va calcula regimul dirijat, fie regimul liber.In regimul controlat, se va cantari zilnic cantitatea de alimente, se va sili zilnic valoarea calorica si componenta regimului in glucide, lipide si proteine, se vor controla zilnic prezenta acetonuriei, la cateva zile glicozuria, glicemia si mai rar ureea si colesterolul.
Dieta nu trebuie sa fie fixa, ea se va adapta de la copil la copil, in functie de activitatea fizica a acestuia.In general, sunt interzise alimentele bogate in glucide: zahar, miere, bomboane, ciocolata, prajituri, patiserie:

trebuie luate in cantitati fixe: lapte, paine, fainoase, fructe, morcovi, cartofi si toate alimentele care contin 10% si peste 10% glucide;
sunt permise in cantitatile corespunzatoare: came, peste, sunca, branza, unt, ulei de getale;
sunt permise, practic fara limite, toate alimentele care contin sub 10% glucide.In regimul liber copilul va fi lasat sa manance ce vrea si cat vrea. Insulina va fi adaptata la cantitatea si calitatea alimentatiei, regimul va cuprinde aproximativ 50% glucide, iar proteinele si lipidele vor fi in proportie de 20-30% fiecare.
Se va permite o glicozurie de 20-40 g pe zi pentru a preni accidentele hipoglicemicc.
Se vor controla de doua ori pe zi glicozuria si acetonuria.
Regimul controlat: Debre recomanda un regim standard pe care apoi il variaza. Iata un astfel de regim pentru un copil de zece ani, care cantareste treizeci de kilograme:
lapte 500 ml, carne 15 g, 1 ou, cartofi 300 g, legume rzi 500 g, fructe 150 g, branza 40 g, unt sau ulei 40 g, paine 50 g.
Se repartizeaza egal glucidele intre cele doua mese principale. Regimul va fi ulterior modificat, largit sau restrans, in functie de nevoi, regland in acelasi timp si cantitatea de insulina.Insulina se injecteaza dimineata si seara cu cincisprezecc-douazeci minute inainte de a manca; glucidele vor fi repartizate 2/5 dimineata, 2/5 la dejun si 2/5 scara. La inceput se injecteaza cinci unitati insulina dimineata si cinci unitati seara, subcutanat, mereu in locuri diferite, si cu o ora de repaus in pat dupa injectie; in functie de hiperglicemic si glicozurie, se vor creste dozele de insulina.
Folosirea insulinei retard (insulina prolamina zinc), datorita rezolutiei lente si continue, permite sa se faca o singura injectie pe zi. Mai intai se echilibreaza diabetul cu insulina obisnuita si apoi se inlocuieste progresiv insulina obisnuita, cu insulina retard, diminuand in acelasi timp insulina obisnuita, pana se inlocuieste complet.In regim liber, insulina se face in functie de glicozurie - o unitate insulina pentru 4 g glucoza eliminata. Pranzul trebuie sa contina putina grasime, putina albumina si multe glucide. Se va aa grija sa nu apara corpi cetonici.
Coma diabetica se instaleaza mai des la copil decat la adult, dar iese mai usor din coma daca este corect tratat. Sunt necesare doze mari de insulina administrate fractionat la intervale mici. Copilul va fi incalzit, rehidratat, se va administra glucoza concomitent per oral sau subcutanat. Cand incepe sa bea, i se dau cantitati mici de apa minerala si sucuri de tomate. Daca nu mai varsa, i se dau si fructe pasate, tomate sarate, lapte degresat, iar dupa cateva zile se va trece la dieta obisnuita. Se va corecta deficitul de potasiu si se vor administra mari cantitati de vitamina B1.
Diabetul sugarului este exceptional de rar si deosebit de grav. Nefiind recunoscut la timp, se manifesta direct prin acidoza si coma. Primele simptome sunt pierderea in greutate, o stare de uscaciune a pielei, iriilitate si tendinta la infectii

repetate.

La copilul sub un an, nu se poate vorbi de o dictoterapie. Alimentatia trebuie data la ore fixe, iar administrarea insulinei se face cu prudenta, pentru a nu aparea hipoglicemia.
Diagnosticul glicozuriei se face si cu melituria, adica prezenta in urina a altor zaharuri decat glucoza (fructoza, lactoza, galactoza, maltoza si zaharoza). Toate melituriile sunt benigne si relativ inofensi.