Hipoglicemia se datoreaza fie administrarii in exces a insulinei, fie unei alimentatii deficitare sau asocierii acestor doua cauze; unui efort deosebit fara reducerea insulinei sau a cresterii corespunzatoare a cantitatilor de alimente.
O alta cauza este neconsumarea intregii cantitati de alimente permise sau intarzierea pranzurilor un timp indelungat dupa administrarea insulinei.
Alte cauze ale
hipoglicemiei postinsulinice:
supradozajul insulinei;
varsaturile;
diareea;
silizarea bolii;
scaderea ponderala;
lichidarea starilor toxice si a infectiilor;
repartizarea incorecta a injectiilor cu
insulina si a pranzurilor din regim;
instalarea unei casexii, cu epuizarea rezervelor de glicogen, asa cum se intampla in bolile maligne sau in tuberculoza;
(Indivizii subponderali sunt mai sensibili la insulina, decat cei cu o stare buna de nutritie.)
neglijarea reducerii bruste a dozei de insulina imediat
dupa nastere la gravidele diabetice;
insuficienta cardiaca acuta, hemopatiile acute si insuficientele corticosuprarenale.
Simptomele hipoglicemiei postinsulinoterapiei pot fi usoare: foame, astenie, tremuraturi, insilitate nervoasa, cefalee, usoara confuzie
mintala sau stare de depresie.
In alte situatii pot aparea reactii moderate severe: astenie accentuata, transpiratie excesiva si lipicioasa cu tegumente reci, amorteala a limbii, buzelor si mucoasei bucale, palpitatii,
tulburari de memorare, expresie fixa, vedere incetosata, mers dificil, defecte de coordonare, insilitate emotionala mare. Alteori
hipoglicemia se insoteste de reactii severe: mioclonii, convulsii, inconstienta, paraplegii, incontinenta de
urina sau o hemiplegie trecatoare, alteori o stare de coma.
In silizarea diagnosticelor, urmele injectiilor de insulina,
reflexele osteotendinoase sunt exagerate, iar semnul Babinski poate fi pozitiv. Absenta glicozuriei este un argument sugestiv la un bolnav cunoscut diabetic, inconstient, despre care se stie ca isi administreaza insulina.
Diagnosticul diferential se face cu alcoolismul, cu
coma diabetica, traumatismele, intoxicatiile, epilepsia, uremia, luesul sistemului nervos central, malaria, boala Addison.
Tratamentul hipoglicemiei: in formele usoare se administreaza un pahar de suc de
portocale sau 8-l2 g de glucoza. Toti bolnavii care isi administreaza insulina trebuie sa aiba asupra lor o bucata de zahar.In cazul bolnavului inconstient, trebuie administrat intravenos 25 ml glucoza, 50% se va continua cu o perfuzie cu solutie de glucoza 10%.
Daca nu avem la dispozitie solutie sterila de glucoza iar
alimentatia pe gura nu se poate face, se pot administra
glucide sub forma de
lichide prin intermediul unei sonde gastrice introdusa prin fosele nazale.
Clorhidratul de glucagon 0,5-l mg pentru adulti si jumatate din aceasta doza pentru copii creste glicemia; in lipsa acestuia, se poate administra adrenalina l%o 0,5-l ml.
Reactii alergice la insulina se poate observa local injuri' sediului injectarii, manifestate prin tumefactie, eritem, jena s> prurit, sau reactii generale: urticarie, edem al fetei s: extremitatilor;
edemul mucoaselor, dispnee, stare de prostratie in cazul acestor manifestari, se administreaza adrenalina l%o 0,5 ml subcutanat, care se repeta la o jumatate de ora in functie de gravitatea reactiilor.
Se mai pot administra hemisuccinat de hidrocortizon sau sulfat de efedrina, 2,5 mg la adult si 8 mg la copil, la intervale de patru ore pana la ameliorare. Se mai pot administra un antihistaminic oral la fiecare unu-patru ore, pana se obtin rezultate durabile, sau ACTH.In socul anafilactic se pot administra bitartratul de lcvarterenol, intravenos.
O alta complicatie a tratamentului cu insulina o constituie lipoamele insulinice dezvoltate la locul injectarii sau lipoatrofia insulinica determinata de atrofia tesutului adipos subcutanat la locul injectarii indelungate, din cauza necunoscuta.
Alte complicatii sunt edemele insulinice cu o tumeficre a fetei, care apare neteda si lipsita de riduri, cu un facies inexpresi o alta complicatie este prcsbiopia insulinica printr-o reducere a elasticitatii cristalinului.
