O alta problema abordata de studiul continuitatii depresiei din copilarie la
adolescenta consta in identificarea semnelor retrospective ale unei
stari depresive in copilaria adolescentilor deprimati. Aceasta analiza retrospecti nu este fara risc, deoarece poate induce diagnostice abuzive. Ea aduce totusi informatii si clarificari utile in unele cazuri.In descriptiv, se poate elua rolul asupra depresiei al unei separari de parinti in copilarie, in legatura cu care adolescentul pastreaza amintirea unei trairi dureroase si traumatice. Din cei 41 de adolescenti prezentati in studiul lui Fahs si Marcelii ( modulele 2 si 4), sapte adolescenti au o astfel de amintire. Dintre ei, trei au fost adoptati (doi la 6 ani, unul la 9 ani). Toti trei sunt inclusi in subgrupul "depresivitate". Alti trei adolescenti au amintiri precise despre suferinta traita ca urmare a unei separari. Ei sunt repartizati in trei grupuri diferite: proasta dispozitie (un caz), criza anxios--depresi (un caz), tulburare distimica (un caz). Ultimul caz corespunde unei separari resimtite de mama ca fiind traumatica, copilul fiind foarte mic (spitalizare timp de o luna la rsta de 2 luni pentru rsaturi abundente si repetate); comportamentul bebelusului s-a modificat radical, dupa cum spune mama, dupa aceasta separare, prin aparitia unei anorexii destul de severe: o noua spitalizare timp de o luna, timp in care i s-au facut perfuzii, s-a dovedit necesara intre luna a 6-a si a 7-a. Anorexia a persistat pe toata durata copilariei mici. Devenita adolescenta, aceasta tanara prezinta o criza anxios-depresi cu conduite fobice si anxietati centrate pe scoala, in cadrul unui "atasament anxios" : ea isi solicita mereu mama pentru a o ajuta sa invete, dar are rezultate scolare din ce in ce mai slabe.
La aceste sapte cazuri de separari dureroase, ar fi normal sa adaugam cazurile de "separare" de un parinte dupa divort sau deces parental, pentru a elua impactul diferitelor "separari" din perioada copilariei, prin seria de cinci adolescenti orfani de tata si 11 adolescenti care au trait un divort sau o separare parentala, rezultand un total de 21 din 41 (51 % din cazuri) (doi adolescenti au trait o separare, apoi un deces). Totusi, aceste sapte cazuri sunt destul de diferite. intr-ader, acesti sapte adolescenti traiesc cu totii in sanul familiilor naturale sau adoptive, in care n-a avut loc nici un divort ori un deces parental. Daca examinam dinamica familiala a acestor sapte cazuri, putem spune ca este vorba despre familii foarte unite, care fac sa traiasca si sa functioneze mitul "familiei perfecte" ce ofera toate satisfactiile. Nu este exclus ca aceasta "familie perfecta" sa genereze o afectiune foarte puternica, facand cu atat mai dificil traliul de separare. Chiar daca intensitatea acestei afectiuni intrafamiliale este rezultatul unui ideal individual si/sau grupai constrangator, asa cum se intampla in familiile adoptive, sau al unei legi a supraeului familial destul de stricte, asa cum se intampla in unele cazuri, sau despre o afectiune bazata pe sprijin reciproc, cum se intampla in alte cazuri, acest lucru nu schimba punctul de vedere cantitativ: adolescentul trebui sa lupte impotri unei relatii afective puternice, lupta care reacti si mai mult vechea suferinta provocata de separarea suferita in copilarie.
Exemplul Sandrei, care prezenta o stare de proasta dispozitie cu aparitie neasteptata la rsta de 15 ani, arata masura in care problemele adolescentei si efectele acestora pot reactualiza o suferinta veche, datorata unei separari traumatice din copilaria mica.
Astfel, regasim uneori in copilaria adolescentilor cu suferinta depresi povesti despre separari "traumatice", chiar daca nu a fost intotdeauna vorba despre separari grave. in acest caz, traliul psihic al adolescentului, confruntarea cu separarea intrapsihica si, mai ales, cu desprinderea de obiectul oedipian reactualizeaza amenintarea cu suferinta traita deja in copilarie si impiedica in parte dinamica "traliului adolescentei". Atunci cand Denise nu acorda incredere unui tanar profesor, ea ne arata in realitate ca nu se poate desprinde dintr-o relatie cu un obiect paternal langa care ii place sa gaseasca sustinere, reconfortare si instruire. Ea are nevoie de a-l tine la distanta pe acest "tanar profesor" (ea reveni de mai multe ori asupra tineretii acestui profesor cu ocazia unor intalniri ulterioare) deoarece reprezinta o amenintare potentiala pentru relatia oedipiana; si daca ar incepe sa-l iubeasca pe acest tanar profesor ? Daca Denise isi interzice orice reverie, asta nu inseamna oare ca o face si pentru a-si interzice acest gen de ganduri ? Prin deplasare fobica, obiectul predat, si nu profesorul, devine sursa angoasei, adolescenta evoluand de la o teama de separare spre o teama de nereusita (ceea ce-i permite sa ramana o fetita traind alaturi de parintii sai, dorinta inconstienta, respinsa de eul adolescentei). Dar aceste transformari si deplasari, obisnuite in adolescenta, reactualizeaza la Denise vechile suferinte legate de separarea precoce.
Astfel, nu sunt rare cazurile in care regasim o continuitate depresi ce leaga copilaria de adolescenta, cu conditia sa stim sa recunoastem eventualitatea existentei unei
depresii sub unele aspecte semiologice, evolutive in general cu rsta: reactia de prabusire depresi a "Sandrei-bebe" se transforma intr-o atitudine de rezer prudenta si supunere la "Sandra-cuminte" din copilarie. Vincent, copil mare, isi mascheaza
depresia prin diferite comportamente de aparare de natura maniacala, ingrijind in acelasi timp depresia mamei si acordandu-i sprijin; cu rsta, conduitele reactive castiga teren, dar pierderea acestui sprijin reciproc, conjugat cu aparitia adolescentei reactualizeaza trairea depresi.
VINCENT-ADOLESCENTA DEPRESIVA A UNUI COPIL DEPRIMAT
Vincent, 13 ani, ne-a fost recomandat de catre pediatrul sau pentru ca avea probleme scolare; de mai multi ani, el are un comportament dificil: face dezordine, se agita mult, nu respecta regulile, vorbeste tare in clasa etc. Totusi, pana de curand rezultatele sale scolare erau, in general, satisfacatoare, ceea ce nu mai este cazul pentru anul in curs: rezultatele sale s-au inrautatit in prezent. in plus, parintii sai sunt ingrijorati de modificarile de comportament aparute cu aproximativ un an in urma. Vincent este recalcitrant, nu asculta, dar, spun parintii, asta se intampla ca si cum el si-ar bate joc de toate, si nu ca o manifestare a unei opozitii sau ca o doda de indisciplina. Ei remarca, de asemenea, o schimbare importanta a dispozitiei; Vincent ar declara foarte des: "M-am saturat, nu mai vreau sa traiesc, nu mai vreau sa merg la scoala". Parintii il surprind adesea trist si chiar au descoperit "scrisorile" in care Vincent isi exprima dorinta de a se sinucide. Desi juca regulat fotbal intr-o echipa, el si-a pierdut brusc interesul pentru acest sport. Nu se mai intalneste decat cu acei camarazi cu care, dupa cum afirma parintii, face mereu pe mascariciul, este agitat, are nevoie sa fie "vedeta". Recent a inceput sa fumeze destul de mult si a furat bani de la parinti.
Vincent poate fi descris cu usurinta ca fiind un adolescent indiferent, nici indaratnic, nici interesat; este linistit, raspunde la intrebari laconic si aproape cu regret. in realitate, daca esti atent, observi ca mimica sa este saraca, aproape incremenita, vocea slaba, gestica saracacioasa. Prezinta in mod incontesil o lentoare psihomotorie, chiar daca la prima vedere nu se obser nici o tristete pe fata sa si nici acuze depresive, intrebat direct, el recunoaste ca este adesea trist, ca se gandeste deseori la moarte, mai ales dupa ce tatal sau l-a certat pentru prostii sau pentru notele mici de la scoala; se gandeste atunci sa-si ina un cutit in abdomen. Cand este singur, recunoaste ca ramane mult timp imobil pe scaun, simtindu-se golit de ganduri. Nu este interesat de nimic, nu reuseste sa se concentreze si nu retine nimic din ceea ce incearca sa invete la scoala. Se ge ca nu doarme bine, desi nu-si aminteste nici un cosmar, in realitate, Vincent prezinta un lou tipic de episod depresiv major.In timpul primelor sedinte de investigare, parintii - mai ales mama - au evocat trecutul lui Vincent: atunci cand avea 15 luni, tatal sau a decedat. Era un barbat care avea cu 20 de ani mai mult decat sotia lui. Mama lui Vincent recunoaste ca a suferit atunci o gra depresie, cu un sentiment de gol si de prapastie care a durat mai multi ani. Doar mangaierile lui Vincent, care venea pe genunchi, o scoteau putin din aceasta stare depresi. Mult timp aceasta femeie n-a inteles cum era posibil ca Vincent sa fie in acelasi timp atat de calm si afectuos cu ea si atat de agitat si turbulent in alte momente. intr-ader, insilitatea accentuata si comportamentul provocator au debutat la Vincent la rsta de 2-3 ani. Putin timp dupa aceea, au aparut si tulburarile de somn: aproape in fiecare noapte Vincent era agitat, uda patul in mod repetat si avea uneori aderate spaime nocturne. Plasarea sa la cresa a fost foarte dureroasa, Vincent "gand" in momentul separarii de mama sa pe tot parcursul anilor de cresa, pana la intrarea in scoala primara. Mama dorea sa-l tina langa ea, dar educatoarele o asigurau ca, dupa plecarea ei, Vincent se calma. Acesta este motivul pentru care ea a continuat sa-l duca la cresa. Ulterior, mama s-a recasatorit cu un barbat care l-a recunoscut pe Vincent si i-a dat numele sau atunci cand acesta avea 9 ani. Conform spuselor mamei, doar
dupa nasterea celui de-al doilea copil, o fetita care are acum 16 luni, s-a simtit vindecata de propria depresie.In timpul sedintelor, Vincent nu s-a inviorat decat atunci cand, la cererea noastra, a fost evocata amintirea tatalui genitor, om idealizat de mama lui si ale carui fotografii, aflate in sertarul unui dulap, sunt privite pe ascuns de catre acesta. Va avea atunci o rabufnire de emotii si lacrimi in ochi, intr-o revigorare emotionala care ii surprinde pe parinti. Acestia ii vor putea vorbi atunci despre sora sa vitrega, nascuta din prima casatorie a tatalui, sora pe care n-o cunoaste, dar pe care a zut-o in fotografii.
O mobilizare a intregii familii in jurul amintirii acestui tata decedat, transmiterea catre Vincent a unor informatii pe care mama le avea despre primul sau sot, contactul cu sora vitrega mai mare - toate acestea vor provoca o disparitie partiala a inhibitiei, a replierii, a dezinteresului. Totusi, acest efect benefic fi tranzitoriu. Foarte rapid, lentoarea, delorizarea ("Toate acestea nu servesc la nimic", repeta Vincent), ideile triste revin. Vincent avea o tentati de
suicid inghitind un anxiolitic din farmacia familiei. Va fi nevoie sa i se propuna un tratament antidepresiv (amitriptyline), asociat cu o psihoterapie scurta pentru a se ameliora semiologia depresi. Totusi, Vincent, recunoscand ameliorarea, refuza psihoterapia analitica.
Putem emite ipoteza ca Vincent a suferit in copilarie o pierdere dubla: mai intai, una fizica, a tatalui, si, dupa aceea, cea morala si in parte afecti a mamei sale. Insilitatea, agitatia, tulburarile importante de
somn in copilaria mica sunt indicii indirecte ale acestei depresii precoce. in acelasi timp, Vincent, ca orice copil mai mare, incearca sa-si ingrijeasca mama prin mangaierile sale si prin prezenta sa. Dificultatile persistente din perioada separarii cauzate de frecventarea cresei dovedesc existenta angoasei de separare, care, ulterior, s-a transformat in refuz scolar si in agitatie foarte puternica la scoala. Daca aceasta "depresie din copilaria mica" s-a atenuat in copilarie, in schimb perioada adolescentei, pe de o parte, care il obliga pe Vincent sa utilizeze din ce in ce mai mult conduite alimentand o negare maniaca (grupul de camarazi, prostiile, rolul de vedeta pe care il doreste acesta), si, pe de alta parte,
sarcina mamei si
nasterea unui bebelus, care vindeca in sfarsit depresia mamei, pot reactualiza angoasele de pierdere ale baiatului: de doua ori el nu mai este copilul care isi poate consola mama, o data pentru ca nu mai are rsta potrivita si a doua oara pentru ca altcine i-a luat locul. in psihopatologic, este posibil sa emitem ipoteza ca nasterea acestei surori a reactualizat o traire a pierderii, deschizand calea spre o depresie clinica si evitand angajarea spre conduite de tip psihopatie, asa cum incepusera deja sa apara si sa se amplifice.
Totusi, desi aceste antecedente depresive a minima nu sunt rare in copilaria adolescentilor deprimati, ele nu sunt constante. De asemenea, separarile si/sau pierderile (deces, divort si disparitia unui parinte etc.) nu sunt obserte intotdeauna. Unii adolescenti deprimati traiesc in familii in care nici o problema de acest tip n-a aparut in copilarie. Aceste ultime cazuri se intalnesc mai ales in starile subdepresive pe care le-am numit "proasta dispozitie" si, intr-o masura mai mica, "criza anxios-depresi".
