Consultatii terapeutice si psihoterapii scurteImprumutam primul termen de la Winnicott pentru a descrie convorbirile initiale cu pacientul si parintii sai. Aceste prime intalniri au drept obiectiv evaluarea semiologica si psihodinamica, dar ele pot sa aiba si un rol cu adevarat terapeutic care se va manifesta mai ales daca vor fi intrunite trei conditii:
- daca terapeutul si demersul terapeutic sunt investite pozitiv: adolescentul si parintii sai asteapta din partea acestora o posibila relaxare si o mai buna intelegere a problemei (exista deci o preinvestire transferentiala pozitiva);
- daca mediul in care evolueaza adolescentul nu este prea destruc-turat (tulburarea manifestata se inscrie intr-o psihopatologie ce respecta global exigentele de dezvoltare);
- daca manifestarile simptomatice prezentate de catre adolescent nu sunt supradeterminate si daca acestea nu corespund tiparului problematicilor situate la diferite niveluri.In ceea ce ne priveste, in timpul unei prime consultatii oferite unui adolescent, propunem aproape intotdeauna un "contract de evaluare" sub forma a patru sau cinci intalniri cu adolescentul si una sau doua cu acesta si parintii sai, precizand acestui adolescent ca vom lua impreuna o eventuala decizie psihoterapeutica la sfarsitul acelei "evaluari". Daca o prescriptie medicamentoasa se dovedeste necesara, aceasta isi va gasi in mod natural locul in cadrul acestei faze a relatiei terapeutice, in timpul primelor consultatii, si poate fi intrerupta la sfarsitul acestei evaluari (pentru o descriere mai amanuntita a acestor prime convorbiri, Marcelii, 1991, si Marcelii si Braconnier, 1999).
De asemenea, pot fi luate in considerare in aceasta perioada si interventiile concrete asupra mediului: spitalizare, separare de mediul familial, modificarea orientarii scolare sau preprofesionale etc. Nu trebuie niciodata sa ignoram importanta si potentialul real de schimbare ale unor astfel de masuri in legatura cu adolescentul.
Aceste convorbiri au, in mod sigur, drept obiectiv traditionala evaluare semiologica, nosografica si psihopatologica, dar noi ne vom propune in mod special sa cercetam:
- capacitatea adolescentului de a investi lumea sa reprezentationala interna si de a se interesa de propria sa functionare psihica. Aceste convorbiri de evaluare au in parte drept scop trezirea interesului adolescentului pentru un astfel de travaliu - travaliul real" class="text">travaliu de elaborare psihodinamica, datorita modului suportiv in care terapeutul il asculta pe adolescent, comentand cuntele acestuia, propunand uneori interventii-interpretari punctuale de tip "aici si acum".
Ele permit, de asemenea, adolescentului sa-si exprime conflictele, in cazurile mai putin grave, acest travaliu de recunoastere si apoi de exprimare a conflictelor catre o a treia persoana care nu este nici adolescentul insusi, nici parintii sai si nici o ura parentala prea apropiata poate avea o calitate terapeutica in sine;Importanta proastei dispozitii, a angoasei si, mai ales, capacitatea de a tolera frustrarea : intr-adevar, aceste consultatii nu conduc niciodata la disparitia imediata si magica a dificultatilor si a tensiunilor. Adolescentul insusi, parintii sai trebuie sa accepte ideea ca ameliorarea va fi lenta si progresiva, ceea ce pentru unii adolescenti si/sau familiile lor este de asemenea intolerabil; cantitatea si calitatea investitiilor asupra terapeutului sau, in alti termeni, natura si importanta energiei pulsionale ce poate fi mobilizata in jurul transferului: dinamica succesiva a primelor convorbiri constituie un bun indiciu in legatura cu aceasta in functie, de exemplu, de modul in care adolescentul va relua o tema abordata in cadrul convorbirilor precedente, uneori intr-o maniera usor diferita, demonstrand astfel efectele unui nou mod de gandire si ale unei noi constientizari. Astfel, prima convorbire este adesea dominata de polul pulsional, a doua de polul defensiv, iar urmatoarele de calitatea investitiei interactive dintre adolescent si terapeut. Aceasta evaluare este esentiala pentru diversele prescriptii terapeutice ulterioare;
calitatea interactiunilor familiale, mai ales prezenta sau absenta aspectelor lor proiective. Aceasta ultima directie de evaluare permite aprecierea precoce a dificultatii unei "separari necesare" dintre adolescent si parinti, atat in ceea ce priveste parintii reali, cat si imaginile parentale. Cand functionarea proiectiva pare sa domine interactiunile familiale, abordarea terapeutica dene foarte complexa. De exemplu, atunci cand functionarea proiectiva familiala predomina, prescrierea unui tratament medicamentos adolescentului sfarseste in marea majoritate a cazurilor prin "desemnarea" acestuia din urma drept "bolnavul" familiei si are adesea drept consecinta o accentuare a simptomelor sale. De asemenea, abordarea psihoterapeutica indiduala dene adesea dificila sau imposibila prin exacerbarea atitudinilor proiective ale unuia sau altuia dintre membrii familiei.
Aceste consultatii preliminare constituie o metoda terapeutica in sine atunci cand sunt reunite conditiile favorabile: terapeutul si locul in care are loc consultatia sunt investite pozitiv, aceasta investitie provoaca o deplasare a organizarii conflictuale, terapeutul aparand ca un "obiect intermediar", traditional intr-o oarecare masura, pozitionat intre adolescent si urile parentale. Aceasta permite o reluare sau o relansare a "travaliului psihic" al adolescentului. "Consultantul-terapeut" ocupa intr-o oarecare masura locul "obiectului asteptat" ( modulul 6), permitand in acelasi timp adolescentului sa se separe mai usor de acesta decat de obiectele parentale. Male (1980) vorbea de altfel "despre experiente emotionale corective", denumind astfel acest dialog dintre consultant si adolescent, experienta ce ofera adolescentului noi posibilitati de identificare. Cazul Alice este un exemplu in acest sens. Este edent ca o asemenea abordare terapeutica prezinta interes mai ales in cazurile in care este vorba despre dificultati minore sau punctuale (proasta dispozitie, crize anxios-depresive), cand se eta astfel aparitia unei patologii de mai lunga durata. Aceste consultatii terapeutice joaca intr-un asemenea caz rolul de psihoterapie scurta.