Daca transformarea unei celule normale intr-o celula maligna a obtinut calitatea de a se multiplica continuu, intr-un ritm de diziune celulara variat si diferit, acest aspect tine, in mare masura si de tipul tesutului din care a aparut, uneori pastrand diferentierea si maturarea acestuia la un anumit grad precar.

Acest stadiu celular de transformare de dupa initiere va putea progresa spre o malignizare mai completa in urma altor modificari biologice care nu mai tin cont, la un moment dat, de prezenta promotorilor.
Aceasta este, de fapt, o etapa importanta, legata mai mult de o agravare de aspect meolic si de obtinerea altor caractere (prin alterarea si a altor gene), care diferentiere ramane, morfo-biologic, mediocra sau chiar nerealizata.
Aparitia clonului sau a formarii pseudotumorii, la inceput sub-clinic, creste in agresitate prin invadarea, ulterior, a tesutului vecin, dobandind, in acest timp, acel ultim caracter de mare malignitate, progresia, din care fenomenul de angiogeneza sau accentuarea nediferentierii celulare nu pot lipsi, fiind urmate, apoi, de cele mai multe ori de metastazare [61).
O serie de alti agenti agresori pot interveni in aceasta perioada de progresie si de accelerare a evolutiei acesteia, prin multiple modificari in actitatea genelor, alterari ce merg si asupra structurii cromozomilor, prin aberatii, translocatii, deletii, duplicari, amplificari si recombinari de fragmente de ADN, pana la anaploidii din ce in ce mai frecvente [2].
S-ar parea ca este o dezvoltare a unui potential agresiv intrinsec marit, spre mediul extracelular, pe care o dobandeste celula maligna.
Rolul ineficace al influentei anti-oncogenelor, ca si implicarea altor gene sunt cauze ale acestei progresii, in acelasi timp cu marea insilitate crescanda pe care o dobandeste genomul celulei maligne.
Cu toate acestea, sunt cazuri in care, la unele tumori, cum sunt cele benigne, procesul de malignizare nu se poate finaliza in tot cursul etii, deci, in general, ele nu se cancerizeaza, practic, niciodata.
Cele mai caracteristice si reprezentative grupe de cancerigeni cuprind pe cele de origine biologica (rusurile), pe cele de natura fizica sau, pe cele mai numeroase, structura chimica.