este novata de aproximativ 2,5% din cancerele umane. Efectele cancerigene ale iradierii au fost banuite inca din primii ani ai studiului radioactitatii, iar banuiala s-a confirmat cand s-a constatat ca medicii radiologi faceau cu o frecventa mult mai mare decat restul populatiei leucemii si alte forme de cancer. Din 1921 s-au introdus masuri de protectie in radiologie si riscul radiologilor a scazut simtitor. Toata lumea a citit, vazut sau auzit de dramele traite de supraetuitorii de la Hirosima si Nagasaki, de cei aflati prea aproape de locul unei experiente nucleare sau de cei afectati direct de accidentul de la Cemobil. Cancerele provocate de radiatiile ionizante apar in general la peste 10 ani de la momentul expunerii, iar riscul persoanelor iradiate de a face cancer se mentine si peste 30 de ani.
In practica medicala s-a renuntat la unele tratamente constand in iradiere locala sau generala pentru afectiuni fara prea mare gratate, tocmai din cauza riscului cancerigen. Nu s-a renuntat la radioterapie in cancer pentru ca este o metoda de tratament foarte eficienta, indispensabilain unele localizari ale bolii si pentru ca. in fond, ca saapuci sa faci al doilea cancer trebuie sa traiesti, deci sa te ndeci de primul.