Modul de fixare al muschilor - structura tendonului

MODUL DE FIXARE AL MUSCHILOR

Structura tendonului

Un muschi este liber prin corpul sau, dar se fixeaza prin extremitati cu ajutorul a cate unui tendon: origine si insertie. Originea este asezata, de obicei, proximal, respectiv spre capatul cel mai mobil al articulatiei. Insertia este, de obicei, spre capatul distal, respectiv spre parte mai putin mobila a unei articulatii. Sunt muschi ale caror origine si insertie se pot inversa intre ele.

In cea mai mare parte, originea si insertia se face pe oase, determinand creste, proeminente sau depresiuni pe suprafata lor. Dar ei se pot fixa si pe alte formatiuni: piele (muschii pielosi), pe membrane fibroase (membrana interosoasa a antebratului sau gambei), pe portiuni ingrosate aponevrotic ale fasciilor de inv 626g64g elis regionale, pe septe intermusculare, chiar si pe tendoane (lombricalii).

Tendonul este, in majoritatea cazurilor, bine dezvoltat, necontractil si inextensibil, de culoare alba, foarte rezistent si de structura conjunctiva fibroasa. Unii il considera anexa a muschiului. El trebuie considerat si analizat impreuna cu corpul muscular, in ciuda structurii histologice diferite, pentru ca formeaza un complex functional, inseparabil.

Este constituit din tesut tendinos, in care predomina fasciculele conjunctive, dispuse rectiliniu, intr-o singura directie. Fasciculele conjunctive sunt formate din fibre tendinoase, care la randul lor nu sunt altceva decat grupuri de fibre colagene, legate intre ele printr-un ciment special. Intre fibre se insinueaza celulele tendinoase (tenocitele), cu nucleul de obicei excentric, cu prelungiri lamelare, suprapuse in serii, formand lanturi tendinoase in spatiile interfibrilare.

Cu cat tendoanele sunt mai voluminoase, cu atat structura lor se complica. Tendonul simplu este alcatuit dintr-un singur fascicul conjunctiv primar. In tendoanele mai mari, fasciculele primare se unesc si formeaza fascicule secundare, tertiare sau cuaternare. Tendonul lui Achile este cel mai mare tendon al corpului si ajunge sa fie format din fascicule cuaternare.

Gruparea acestor fascicule se face, ca si la muschi, prin despartitoare conjunctive. Vom recunoaste si la tendon, in acest caz, un peritendon extern, din care pornesc spre interior un numar de despartituri care se insinueaza intre fasciculele tendinoase de diferite ordine alcatuind in totalitate peritendonul intern.

Forma tendonului este variabila dupa cea a corpului muscular: cordon cilindric sau cordon turtit, pentru muschii lungi; cand muschiul este lat, tendonul are forma de lama largita si poarta numele de aponevroza (la muschii lati ai abdomenului). Uneori tendoanele prezinta, intre punctele de insertie, formatiuni fibroase asezate ca niste arcuri, arcadele tendinoase, care determina orificii, pentru trecerea vaselor (arcada solearului).

Tendonul are in structura lui vase sanguine, fibre nervoase si receptori . El se continua pe suprafata corpului muscular, dar poate patrunde si in interiorul lui sub forma de lama aponevrotica. Fasciculele musculare formeaza cu aceste lame, unghiul de penatie. Aceasta dispozitie structurala are importanta functionala, deoarece, datorita ei, in timpul contractiei, se mareste acest unghi de inclinatie a fibrelor musculare si implicit, creste distanta dintre fibre, creand spatiul necesar ingrosarii lor, fara a comprima sau strivi vasele si nervii .

Jonctiunea tendo-musculara.

Nivelul la care corpul muscular se continua cu tendonul reprezinta o zona de mare importanta pentru activitatea musculara si se studiaza ca element separat al muschiului- organ.

Corpul muscular si tendonul au elemente structurale diferite dar unite functional. Fibrele musculare nu se continua cu fibrele tendinoase. Ceea ce se continua din corpul muscular, cu tendonul, sunt numai fibrele conjunctive, provenite din endomisium, deci tendonul continua doar aparatul conjunctiv interfibrilar al corpului muscular. La nivelul unde fibrele musculare se termina, ele adera printr-un ciment, de natura proteica, la tesutul conjunctiv al endomisiumului si prin intermediul acestuia, in timpul contractiei, actioneaza asupra tendonului.

Diferenta de rezistenta si elasticitate dintre tendon si fibrele musculare (tendonul- foarte rezistent, iar fibrele- foarte elastice) face ca, in timpul contractiilor musculare puternice, jonctiunea tendo-musculara sa fie deosebit de solicitata, ea reprezentand punctul cel mai slab al intregului muschi-organ. De aceea, la acest nivel, se intalnesc, in timpul exercitiilor fizice excesive, cele mai dese intinderi si rupturi musculare.

Insertiile musculare

Punctele de insertie ale tendoanelor reprezinta alte elemente importante ale muschiului -organ. Tendoanele se pot insera pe segmentul osos, fie direct, pe compacta osului, fie prin intermediul periostului. In primul caz, fibrele tendinoase se continua direct cu fibrele colagene ale osului compact, exemplu: insertia cvadricepsului pe rotula, a tendonului lui Achile pw calcaneu, insertiile musculare pe creasta aspra a femurului. Aceasta structura de continuare a tendonului cu osul, reprezinta un punct slab, care, in timpul eforturilor excesive, poate ceda: daca nu cedeaza tendonul, se produc smulgeri osoase.

In majoritatea cazurilor, insa, tendoanele se insera pe os, prin intermediul periostului, fasciculele tendinoase fuzionand intim cu fibrele colagene ale periostului si prin intermediul acestuia, printr-o suprafata mult marita, deci, adera la os. In aceste cazuri, in timpul eforturilor excesive, nu se vor mai produce smulgeri ale unei portiuni limitate de os, dar se pot produce decolari periostale.

Mai trebuie remarcat faptul ca insertiile musculare nu au numai rol mecanic, ci si unul trofic. O buna parte a elementelor nutritive ale osului sosesc la acesta din urma prin intermediul tendoanelor. S-a putut, astfel, urmari cum minerale si alimentatia" class="text">substantele minerale si, in special, calciul solubil, 'se scurg' prin tendoane catre os si de aici s-a conchis ca se poate vorbi de o adevarata simbioza trofica os-muschi.

Tecile sinoviale

Pentru a favoriza alunecarea in canalele osteo - fibroase prin care trec, unele tendoane se invelesc in teci sinoviale, care au forma unor saci fara deschidere.

Teaca sinoviala este formata dintr-o foita viscerala, care acopera tendonul si una parietala, care tapeteaza canalul osteo- fibros, ambele foite continuandu-se si formand, la nivelul unirii lor, funduri de sac. Intre cele doua foite se formeaza astfel, o cavitate virtuala, in care se gaseste o cantitate mica de lichid, analog cu lichidul sinovial din articulatii.

Unele sinoviale tendinoase intra in comunicatie cu sinoviala articulatiei vecine. Astfel, sinoviala muschiului popliteu, care, la inceput este independenta, ajunge sa comunice cu sinoviala genunchiului.

Sinovialele tendinoase au aceeasi structura histologica cu a celor articulare.

Biodinamica tendoanelor

Alunecarea tendoanelor, indiferent daca prezinta teci sinoviale sau nu, reprezinta un exemplu de perfectiune biodinamica. Muschiul motor transmite forta sa de actiune, prin intermediul tendonului, cu maximum de eficienta, frecarea si rezistenta fiind asa de mici, incat pierderea fortei de-a lungul tendonului este minima. Se poate afirma ca tractiunea unui muschi sanatos este 100% transmisa, de la extremitatea sa musculara, la punctul sau de insertie osoasa.