Esofagologia si traheo-bronhologia - esofagoscopia

ESOFAGOLOGIA SI TRAHEO-BRONHOLOGIA

SEMIOLOGIA ESOFAGULUI

Repere anatomice: esofagul este un organ tubular, situat intre faringe si stomac. Lungimea lui este de 25-28 cm. la adult si 18-20 cm. la copil, calibru de 19-22 mm. Pe traiect are trei stamtori fiziologice:

Stramtoarea superioara, crico-faringiana sau gura esofagului situata aproximativ la nivelul C6 si la 14-l6 cm. de arcada dentara.

Stramtoarea mijlocie sau bronhoaortica la 25-27 cm. de arcada dentara.

Stramtoarea inferioara sau diafragmatica la 36 cm. de arcada dentara.

Peretele esofagian este putin rezistent:

Mucoasa de tip digestiv, pavimentos stratificat.

Musculatura cu fibre striate in jumatatea superioara si netede in cea inferioara.

Adventicea.

Raporturile esofagului sunt deosebit de importante:

Segmentul cervical vine in raport cu traheea, lobii tiroidei, nervii recurenti, pachetul vasculo-nervos al gatului.

Segmentul toracic vine in raport cu aorta, traheea, bronhiile, nervii recurenti si pneumogastrici, pleura mediastinala, cordul, canalul toracic, ansa venei azygos, ganglioni limfatici.

Segmentul subdiafragmatic este partial acoperit de peritoneu.

Functia esofagului este de transport activ al alimentelor, prin miscari peristaltice. Bolul alimentar sufera mici intarzieri in tranzit la nivelul stramtorilor.

I. EXAMENUL SUBIECTIV

1. Disfagia este simptomul principal pentru care pacientul consulta medicul. Poate diferi dupa cum apartine unui sindrom esofagian organic sau functional. In primul caz disfagia se instaleaza lent, progresiv, tenace, perturband la inceput tranzitul solidelor si la urma si al lichidelor (stenoza totala). In cazul sindromului functional, disfagia se instaleaza brusc, este intermitenta, selectiva pentru unele alimente, uneori pentru lichide.

2. Regurgitatia consta in reintoarcerea in cavitatea bucala a alimentelor nedigerate, fara prezenta de suc gastric. Este cu atat mai precoce cu cat obstacolul este mai sus.

3. Sialoreea sau hipersalivatia apare reflex in cazul localizarii unui corp strain in jumatatea superioara a esofagului.

4. Hematemeza poate apare in varice esofagiene, tumori, plagi, ulcer esofagian.

5. Fetiditatea halenei apare mai rar.

6. Accesele de sufocare apar mai rar.

7. Tulburari senzitive constau in senzatii de arsura, pirozis, intepaturi, constrictie cervicala. Durerea localizata epigastric, retrosternal, cu iradiere cervicala denota un spasm sau agresiunea tesuturilor vecine, pentru ca esofagul nu are sensibilitate. In caz de corp strain durerea interscapulara este de rau augur sugerand perforatia peretelui.

8. Semne generale scadere in greutate, astenie, sindrom infectios.

II. EXAMENUL OBIECTIV

1. Examenul direct palparea poate explora in oarecare masura numai esofagul cervical.

2. Examenul radiologic

Radioscopia sub ecran sau la monitorul amplificatorului de stralucire, se utilizeaza substanta de contrast, mai frecvent Sulfat de Bariu, lichid pastos, uneori scame de vata imbibate in Bariu sau biscuit baritat. Cand se banuieste o perforatie bariul este contrandicat si se indica Lipiodol care se poate resorbi din tesut.

Radiografia cu sau fara substanta de contrast, antero-posterior, oblice, laterale, in pozitie Trendelenburg.

Radiocinematografia poate explora bine functia esofagului.

Tomodensitometria computerizata poate aduce precizari utile despre mediastin.

3. Manometria esofagiana este indicata in tulburari functionale.

4. Citologia exfoliativa se examineaza citologic lichidul extras prin spalatura leziunii sau prin abraziunea cu diverse instrumente.

5. Explorarea izotopica se utilizeaza rar.

6. Esofagoscopia este o metoda directa de explorare folosind tuburi metalice rigide, cu sistem de iluminare diferit dupa model (proximala, distala, fibra de sticla cu lumina rece). Se poate face si cu instrumente flexibile fibroscop. Tuburile rigide ofera posibilitatea de extragere a corpilor straini, biopsii mai profunde si tratament dilatator in stenoze postcaustice. Fibroscopul se manuieste mai usor, este mai usor de suportat de bolnav si expune mai bine leziunile parietale.

Tehnica esofagoscopiei cu tub rigid se aseamana cu laringoscopia directa: bolnav asezat in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie, tubul patrunde in farige si apoi apasa baza limbii, intrand pe dinapoia laringelui in lumenul esofagului. Directia tubului este variabila in functie de regiunea la care se gaseste varful acestuia, dar are o orientare usor spre stanga. Manevra prezinta riscuri dat fiind peretele fragil si vecinatatea mediastinului si a cavitatii peritoneale. Din acest motiv se practica dupa examen radiologic, cu preanestezie de suprafata dar si mai comod cu anestezie generala si relaxare musculara, mai ales atunci cand se face pentru extragerea unor corpi straini vulneranti (ace, proteze).

SEMIOLOGIA TRAHEO-BRONSICA :

Sindromul respirator - obstructia traheei determina un sindrom dispeptic cu caracter mixt, atat inspirator cat si expirator, de obicei fara tulburari de fonatie.

Sindromul secretor - se manifesta prin modificari cantitative si calitative ale secretiei traheo-bronsice (hiper sau hiposecretie).

Sindromul excretor se manifesta prin tulburari de excretie datorita vascozitatii secretiilor, tulburari in miscarea ciliara si a fortei curentului expirator.

Traheobronhoscopia : a fost practicata initial de specialistii O.R.L. apoi a fost invatata si de catre pneumologi. Intrucat pneumologia, ftiziologia si chirurgia toracica se ocupa de afectiuni pleuro- pulmonare, ramane ca specialistul O.R.L. sa practice traheobronhoscopia si sa puna datele culese la dispozitia celorlalti specialisti. Totusi au ramas specialitatii noastre unele aspecte de urgenta maxima si de gravitate si anume: corpii straini din arborele traheo-bronsic, patologia traheei cervicale, extirparea endoscopica a unor tumori, cauterizarea electrica, cu laser sau crio-cauterizare unor leziuni.

Intrucat traheea si bronhiile au un schelet cartilaginos, manevra de bronhoscopie este mai putin riscanta decat esofagoscopia. Tuburile rigide permit biopsii largi, estragerea corpilor straini, aspirarea eficace a secretiilor vascoase. Fibroscopul flexibil permite insa explorarea unor bronsii de calibru mai mic.

Celelalte explorari: radioscopia, radiografia, tomografia, bronhografia sunt efectuate de celelalte specialitati.