Este un cunoscut arbore fructifer, raspandit in intreaga tara, mai ales in regiunea podgoriilor. Uneori creste salbaticit, prin paduri.

Sc utilizeaza frunzele si coaja verde a nucii.

La recoltare, frunzele se strunjesc de pe axul principal. Coaja verde a nucii se ia imediat dupa recoltarea nucilor.
Are efect astringent (contracta tesuturile organismului), cu proprietati usor hipotensive, hipoglicemiante si antialergice. Se foloseste si ca antiinflamator, dezinfectant urinar, antidiareic, antiseptic gastro-intestinal, antidiabetic cu scaderea imediata a
glicemiei.
Se recomanda contra diareei, emeritelor, hemoragiilor, diabetului, transpiratiei nocturna a bolnavilor TBC.
Se administreaza intern (infuzie - 1 lingurita frunze la 200 ml apa clocotita, se beau 2 cani pe zi) in enterite acute, diabet zaharat, diaree, infectii si edeme renale. Uleiul de miez de nuca, format din acizi grasi, este recomandat in alimentatia dietetica pentru prevenirea aterosclerozei. Frunzele de nuc sunt un tonic in scrufuloza si rahitism. Singure sau impreuna cu cu frunze de salvie. acestea reduc transpiratia-Ceaiul din funze de nuc. asociat cu bai locale, ajuta la vindecarea leucoreei.
Extern (100 g frunze in 3-4 litri de apa. timp de 15 min.) sub forma de bai generale, intareste organismul, ajuta la vindecarea diferitelor boli de piele ca: eczeme zemuinde. ulceratii, furunculoza. Sub forma de comprese se folosesc contra bolilor de ochi. Decoctia din frunze de nuc este buna ca gargara in stomatite.
Din frun/.e de nuc se poate prepara o alifie care ajuta la vindecarea ranilor: se macereaza 15 g frunze marunlite in 100 g ulei de floarea soarelui, la temperatura camerei. Dupa 7 zile, sul in care se afla acest amestec se pune pe baia de aburi si se lasa timp de 3 ore. Se strecoara lichidul prin tifon sau panza, i se mai adauga 15 g ceara de albine si se pune din nou pe baia de apa timp de 30 minute. Se ia de pe foc si se amesteca pana la racire.