Plantele sunt poate cel mai raspandit instrument in medicina naturala. Traditia vindecarii cu ierburi, folosind frunzele, radacinile, semintele si alte parti ale tei ca medicament, dateaza de zeci de mii de ani. Primul fitoterapeut trebuie sa fi fost vreun hominid dintr-o epoca timpurie, care si-o fi aplicat peste rana frunza vreunei te de leac obsernd un efect pozitiv. Nu numai ca originile precise ale vindecarii cu ajutorul telor se pierd in inile istoriei timpurii, dar unii cercetatori cred ca acestea pot fi plasate chiar inaintea aparitiei omului.
Astfel, oamenii de' stiinta au inceput de curand sa studieze domeniul zoofarmacognoziei - cum folosesc instinctiv animalele anumite te in scopul vindecarii. De pilda, maimuta-paianjen din jungla ecuatoriala a Braziliei foloseste cel putin o duzina de te diferite, asa cum folosesc oamenii ierburile de leac pentru a preveni anumite boli si pentru a-si regla functiile fiziologice. Femelele acestei specii, in timpul sezonului de imperechere, cauta o anume zona a padurii in care cresc anumite tipuri de legume din care una face sa creasca impulsul sexual al maimutelor, deoarece contine un steroid care stimuleaza productia progesteronului in organism.In intreaga lume, se folosesc, din vremuri stravechi, leacurile din te pentru efectele lor medicinale atat de diversificate asupra organismului. S-a constatat, spre exemplu, ca diferite ierburi usureaza durerile, opresc sau provoaca voma, reduc inflamatia, diminueaza sau intensifica debitul de urina, scad febra, stimuleaza peristaltismul intestinal, calmeaza nervii, produc relaxare si somn, invioreaza si intaresc ("tonifica") intregul corp.
Cunoasterea telor este atat o stiinta, cat si o arta. Plantele de leac, unice prin efectul lor - cresc in toata lumea. Mai mult, una si aceeasi ta prezinta o compozitie chimica diferita, in functie de zeci de factori, intre care primeaza calitatea solului, starea vremii la recoltare si tehnicile de preparare. Desi s-au facut multe studii stiintifice pe mii de ierburi si componentii lor chimici, timp de sute de ani, au ramas multe necunoscute despre cum si de ce tele ajuta procesul de vindecare.
Leacurile rezultate din te se pot prepara fie din ta ca atare, fie pe baza unui extract. Se pune intrebarea: care modalitate de preparare face ca unul sau altul dintre leacuri sa fie mai eficient? in aceeasi ordine de idei, trebuie sa precizam ca se poate folosi nu numai ta integrala, ci si numai o parte a acesteia, de exemplu radacina sau frunzele. Se mai ridica inca o problema si anume aceea a conserrii tuturor compusilor chimici ai tei sau a extragerii preferentiale a anumitor compusi, de obicei a celor mai activi. in plus, intr-un leac ca si intr-un medicament ce are la origine o ta, substantele chimice vor fi riguros dozate.
Multi fitoterapeuti, care folosesc genul de leacuri pregatite in casa, sunt in favoarea folosirii integrale a tei. Ei argumenteaza ca omenirea are cunostinte incomplete cu privire la modul in care tele afecteaza organismul si ca a lasa deoparte unele parti ale ei, poate avea ca rezultat pierderea unor efecte potential benefice. Mai mult decat atat, unii dintre ei spun ca "energia" totala a unei te - care fie ca "incalzeste", fie ca "raceste", cum o descriu practicantii medicinei traditionale din China, India si din alte parti - poate fi la fel de importanta pentru vindecare ca orice ingredient activ luat separat.
Companiile specializate in te medicinale au preparat extracte comerciale standardizate cu aproximatie de-abia in ultimul deceniu. Fitotcrapeutii care prefera extractele standardizate sustin ca cercetatorii au identificat, cu precizie, substantele active din anumite te si ca singurul mod de a consolida prescrierea tratamentului cu ierburi este acela de a dezvolta fabricarea leacurilor continand exclusiv aceste substante. Una dintre atractiile comerciale ale extractelor standardizate este aceea ca, desi tele integrale sau componentii naturali ai tei nu pot fi brevetati, noile formule magistrale ale leacurilor pe baza de te sau procesele de extragere si purificare pot fi omologate.
"intregul sau partea" este o dezbatere filozofica interesanta cu implicatii practice vizand si domeniul fitoterapiei. Totusi, pentru ceea ce-si propune sectiunea de fata. nu este necesar ca recomandarile noastre sa se limiteze la una sau alta dinire laturile acestei dispute. in unele privinte, extractele sunt mai usor de folosit decat preparatele din ta integrala; pentru persoanele care acum incep sa foloseasca ierburile, ele constituie, adesea, o alegere buna. Pe masura ce castigati incredere si cunostinte despre te si despre modul lor de folosire, hotarati singuri ce tipuri de preparate preferati.
Plantele sunt, in general, remedii fara efecte toxice, dar trebuie folosite in cunostinta de cauza si cu prudenta. Christopher Hobbs, specialist in te la a patra generatie in familia sa si fondator al Institutului de Cercetari pentru Produse Naturale din modula, California, spune: "Cu toate ca se incrimineaza, adeseori, afirmatia fitoterapeutilor potrivit careia toate tele nu au efecte toxice, nici un specialist respecil nu ar pretinde vreodata asa ce. Ierburile sunt, in general, foarte sigure, de obicei mult mai sigure decat medicamentele de sinteza, atat pentru persoana care le ia. cat si pentru mediul inconjurator si resursele noastre energetice. Dar, ierburile sunt, de obicei, amestecuri complexe de compusi chimici care pot vindeca, pot modifica diferite procese fiziologice si uneori pot produce efecte secundare, in special atunci cand sunt folosite excesiv sau in necunostinta de cauza".
Paul Bergner - specialist in folosirea telor medicinale, autor al multor publicatii si redactor al buletinului informativ Medical Herbalism, identifica Tei conceptii gresite in legatura cu limitele autoingrijirii cu te: ignorarea efectelor secundare sau a contraindicatiilor; folosirea exclusi a telor in vindecarea bolilor grave si, in fine, conceptia potrivit careia se poate profita de binefacerile unei te fara sa inveti despre asta sau fara sa consulti un specialist. El mai noteaza, in acest sens: "multe ierburi care sunt sigure in folosinta obisnuita pot prezenta riscuri in timpul sarcinii".
Plantele destinate urgentelor medicale se utilizeaza, in cea mai mare parte, in moduri care reduc la minimum riscurile. Ele sunt adeseori intrebuintate o singura data sau pe o durata limitata de timp, mai degraba decat pe termen lung.
Un alt element este ca pentru rani, tele se aplica local, aceasta fiind in mod specific o cale de administrare mult mai blanda in atie cu cea per os (orala). Totusi, tele trebuie respectate pentru puteriie lor si tratate ca ceea ce sunt. adica aderatele medicamente.