Aromaterapeutii folosesc uleiuri esentiale, extrase din frunze, scoarta, radacini, flori, rasini sau seminte de te, pentru tratarea problemelor de sanatate Fizica si psihica. De obicei, uleiurile sunt inhalate pentru rezolvarea problemelor respiratorii sau nerase si aplicate local sau adaugate in baie pentru leziuni ale pielii si ale muschilor. (Uleiurile esentiale se administreaza rareori intern si atunci cu prudenta si sub instruirea unei persoane avizate.) Astfel, in unele privinte, termenul aromaterapie este un nume impropriu, de vreme ce sugereaza ca singurul efect al uleiurilor esentiale asupra organismului se produce numai prin inhalarea sau mirosirea lor.
Unele civilizatii antice foloseau tele aromatice, rasinile si uleiurile la gatit, pentru preparatele cosmetice si pentru practicile spirituale. Felul in care foloseau uleiurile esentiale pentru scopuri medicale este neclar. Babilonienii, chinezii si egiptenii au invatat cum sa distileze tele pentru a obtine uleiuri esentiale. Un papirus egiptean vechi de patru mii de ani atesta, inca din vremea aceea, prezenta "uleiurilor Fme si a parfumurilor alese". Egiptenii foloseau chiar rasinile aromatice si uleiurile de cedru si smirna in tehnicile de mumificare. Grecii si romanii au continuat sa foloseasca uleiurile esentiale, adeseori adaugandu-si aromatizante in apa de baie. La aceste civilizatii, exista dovezi mai precise privind aplicarea uleiurilor esentiale in scopuri medicale, inclusiv folosirea lor pe campurile de lupta pentru a vindeca ranile.
Popularitatea uleiurilor esentiale a variat in ultimele doua milenii in functie de factori cum ar fi tehnologia, comertul si filozofia medicinei.'.Marele medic arab Avicenna (980 -l037) a perfectionat procesul de distilare si a'produs uleiuri esentiale de inalta puritate. Alt pionier al medicinei, medicul elvetian Paracelsus (1493 - 1541) a studiat si el puterile tamaduitoare ale uleiurilor esentiale. Folosirea lor in Europa s-a intensificat dupa Cruciade. Alaturi de te, uleiurile esentiale erau o parte integranta a medicinei occidentale pana la aparitia chimiei ca stiinta si dezltarea medicamentelor de sinteza, in secolele XIX si XX. Desi folosirea uleiurilor esentiale in scop terapeutic a intrat in declin, ele au continuat sa se foloseasca la gatit si in cosmetica.
In ciuda lungii istorii a uleiurilor esentiale, cuvantul aromaterapie este relativ nou. Chimistul cosmetician francez, doctorul Rene-Maurice Gattefosse a inventat termenul pe ia sfarsitul anilor 1920. El a fost fascinat de potentialul tamaduitor al uleiurilor esentiale dupa ce s-a ars la mana si, dinrr-un impuls, a introdus mana cu arsura respectiva intr-un recipient cu ulei de levantica. Mana s-a vindecat repede si iara sa faca basici. Francezii stau in fruntea celor care au contribuit la renasterea interesului pentru aromaterapie, fapt pentru care aceasta ramane inca populara in Franta, dar si in Marea Britanie si Italia. Astazi, numai in Franta, sunt peste o mie de medici practicieni care folosesc uleiurile esentiale.
Adeptii aromaterapiei spun ca anumite uleiuri esentiale aplicate pe piele pot juca un rol benefic in vindecarea ranilor, de exemplu, prin farizarea formarii tesutului cicatricial, prin actiunea bactericida si antivirala si prin intensificarea circulatiei sangelui in respectiva zona a corpului. Uleiurile esentiale se folosesc in scopuri medicinale si sub forma de inhalatii. S-a aratat ca simtul olfactiv este strans legat de starea de spirit, de emotii si chiar de dorinta sexuala. Aceste legaturi au fost recunoscute si exploatate de industria parfumurilor, cumparator si producator foarte important de uleiuri esentiale, pana la aparitia parfumurilor sintetice, prin 1930.
Cercetatorii de la Institutul de Medicina "Howard Hughes" al Universitatii Columbia au confirmat recent ca celulele nerase localizate in partea superioara a nasului comunica cu o zona a creierului asociata cu emotiile si cu memoria. Oamenii de stiinta de la Centrul Oncologic "Memorial Sloan -Kettering", de la Fondul de Cercetari pentru Prafumuri din New York si din alte parti incearca sa sileasca daca este posibil sa se foloseasca parfumuri pentru a transmite mesaje direct catre creier. Marile companii cosmetice nu asteapta ca datele stiintifice de ultima ora sa le ajunga din urma. Estee Lauder a introdus uleiul de baie "Sensory Therapy" si geluri pentru masaj cu denumiri cum ar fi "Sleep Tune" * si "Energy Boost".
Unii aromaterapeuti prefera sa explice modul in care actioneaza uleiurile esentiale, facand referire la "energia vitala" a intregii te. Aromaterapeutii si oamenii de stiinta cu o conceptie analitica si reductionista se concentreaza asupra constituentilor chimici si uleiurilor esentiale si modurilor in care acestia influenteaza organismul. Acesti constituenti chimici pot fi extrem de numerosi si complecsi. Oamenii de stiinta au izolat aproximativ 160 de componente ale uleiului esential de levantica si nu considera ca i-au identificat pe toti. Bineinteles, in aceasta etapa, componentele si mecanismele prin care actioneaza uleiurile esentiale asupra organsimului sunt cunoscute doar partial.
Printre pionierii aplicarii aromaterapiei se numara doctorul Jean Valnet, medic francez si fost chirurg militar, care a folosit uleiurile esentiale in timpul celui de-al doilea razboi mondial pentru a trata arsuri grave si alte leziuni capatate in timpul luptelor. El a scris mult, incepand din anii 1960, cu privire la aplicatiile medicale ale uleiurilor esentiale si este autorul unei populare carti privind acest subiect, The Practice of Aromatherapy (Practica aromaterapiei). Un alt adept al acestei metode terapeutice, pe care a raspandit-o in Statele Unite, este aromaterapeutul britanic Robert Tisserand, autorul lucrarii intitulate The Art of Aromatherapy (Anei aromaterapiei). Desi practica aromaterapiei ramane mai importanta in Europa decat in Statele Unite, interesul de aici este in crestere si multe magazine de alimente naturale desfac o gama larga de uleiuri esentiale.

Uleiurile esentiale nu sunt grase ca uleiurile vegetale. Ele sunt mai degraba iatile, evaporandu-se repede de pe piele. Uleiurile pot fi mai mult sau mai putin vascoase, incolore sau nu. S-au folosit aproximativ 700 de te pentru a extrage uleiuri esentiale, desi majoritatea aromaterapeutilor folosesc numai circa 100 dintre acestea. O duzina de uleiuri esentiale pot acoperi aproape in intregime problemele de prim ajutor pe care este probabil sa le intalniti. ( modulul doi: "Trusa de prim ajutor natural" pentru indrumari privind modul in care se folosesc uleiurile esentiale.)
Utilizate corespunzator, uleiurile esentiale nu au efecte secundare nedorite, in general, totusi uleiurile esentiale au efecte extrem de puternice, mai intense decat majoritatea celorlalte remedii naturale mentionate in aceasta sectiune. Uleiurile esentiale trebuie pastrate in locuri care nu sunt la indemana copiilor. in scopuri medicinale, ele se folosesc in cantitati foarte mici, masurandu-se cu picatura, iar majoritatea sunt diluate inainte de aplicarea pe corp. Local, unele dintre ele pot produce reactii alergice si de fotosensibilizare, asa ca este o idee buna sa fie incercate pe o portiune a pielii inainte de a le aplica pe zone mai intinse ale corpului. Anumite uleiuri trebuie evitate de catre femeile gravide, de persoanele cu sechele dupa accidente vasculare sau de cele hipertensive.
Unele dintre uleiurile cu actiune puternica pot contracara remediile homeopatice. Sfatuiti-vacu medicul dumneaastra daca doriti sa folositi uleiuri concomitent cu remediile homeopatice. Pe de alta parte, practicienii spun ca aromaterapia este compatibilii cu esentele florale, cum ar fi Remediile Bach.