Urmatoarele sapte remedii sunt necostisitoare, disponibile pe scara larga, avand intrebuintari multiple in orice trusa de prim ajutor.
Carbunele activ de lemn. Companiile farmaceutice prelucreaza carbunele pur intr-un mod special pentru a produce carbune activ, un important remediu de prim ajutor impotriva intoxicatiilor. Un farmacist francez a demonstrat pentru prima oara potentialul acestui carbune in 1831, cand a socat un grup de colegi medici inghitind carbune impreuna cu o doza zdravana de stricnina. Carbunele i-a salvat, ata si de atunci a mai salvat alte zeci de mii.
Priti particulele de carbune activ sub microscop si veti observa multe camarute si catati care, adunate, dau o suprafata intinsa. Acestea alcatuiesc un sistem perfect pentru a prinde si a fixa moleculele mari ale numeroaselor substante toxice si de aceea carbunele de lemn se foloseste si la filtrele de aer si de apa. Carbunele actioneaza prin adsorbtie: el aduna substantele sub o forma condensata pe o suprafata, ceea ce se deosebeste de absorbtie, care inseamna sa se inglobeze, sa se incorporeze sau sa se asimileze o substanta. Carbunele activ adsoarbe otravurile si drogurile din stomac si din intestine si apoi este exerctat impreuna cu ele de organism. Mai mult, el impiedica toxinele sa fie absorbite in fluxul sangn, acoperind peretii intestinali.
Desi carbunele activ adsoarbe o varietate de otravuri si de droguri, el nu actioneaza asupra tuturor substantelor toxice. Ar trebui folosit ca remediu impotriva otravurilor numai dupa ce se ia legatura cu un centru de control al intoxicatiilor. De asemenea, este un remediu folositor pentru a fi transformat in pasta si a se aplica extern pe muscaturi si intepaturi de insecte.
In ultimii ani, cercetatorii au demonstrat, de asemenea, un numar de intrebuintari ale carbunelui activ administrai intern in alte situatii decat cele de urgenta. Studiile arata ca el poate scadea nivelul colesterolului din sange, poate reduce, nivelul acidului uric si astfel poate trata guta, poate ameliora meteorismul abdominal si reduce flatulenta.
Carbunele activ se elibereaza fara prescriptie la magazinele de produse naturale si in farmacii. Este prezentat sub forma de pulbere, lichid si capsule (Charcoal Plus, Charcocaps ). Capsulele se pot desface pentru a utiliza pulberea ia pregatirea unei paste.
Bicarbonatul de sodiu. Bicarbonatul de sodiu, cunoscut si sub numele de praf de copt, este un remediu popular in orice gospodarie pentru indigestie si arsuri gastrice, care, ca si carbunele activ si papaina, poate fi transformat intr-o pasta versatila pentru aplicare externa. Bicarbonatul de sodiu este o baza care se dizolva usor in apa si neutralizeaza acidul. Alka-Seltzer si un numar de alte produse comerciale contin bicarbonat de sodiu ca ingredient. Este un antiacid sigur si ieftin, desi cu un procent ridicat de sodiu (500 mg la o jumatate de lingurita). Bicarbonatul de sodiu este intru catva si deloxifiant, impiedicand absorbtia anumitor medicamente (tetraciclina) si actionand ca tonic pentru ameliorarea de scurta durata a sindromului de abstinenta la nicotina.
Aplicat pe piele sub forma de pasta, bicarbonatul de .sodiu actioneaza deopotriva pentru a neutraliza un mediu acid si pentru a detoxifica. Uneori, medicii il folosesc pentru a atenua durerea atunci cand fac o injectie cu un anestezic local. Multa lume foloseste bicarbonatul de sodiu pentru a trata intepaturile de albina si piscaturile de insecte, ulceratiile bucale, arsurile solare, eruptiile si iritatiile cutanate (totusi, este prea puternic pentru a fi folosit la copin mici; tratarea unei alergii de contact la scutece cu bicarbonat de sodiu poate produce un dezechilibru acido-bazic in sange printr-o absorbtie prea mare la nivelul pielii). Pulverizat intr-o baie calda, poate calma durerile musculare.
Se gaseste sub forma de pulbere in toate magazinele alimentare. Pentru a prepara o pasta, dizolvati trei parti de bicarbonat de sodiu la o parte apa. In baie, adaugati o jumatate de ceasca in apa calduta.
Apa rece. Medicii de toate orientarile folosesc tot mai mult aplicatiile reci, de obicei sub forma de apa rece, ca prim tratament in arsuri, contuzii, spasme musculare, entorse si luxatii, intepaturi de insecte si altele. Apa rece este potrita atat pentru afectiuni cutanate, cat si pentru leziuni interne, in care sunt sparte vasele de sange. Traumatismele sportilor produc adeseori inflamatii locale, atunci cand sangele se scurge in tesuturile invecinate. Inflamatia netratata poate impiedica miscarea si poate dauna ndecarii. Aplicatiile reci produc vasoconslrictie si astfel reduc inflamatia. De asemenea, actioneaza ca un analgezic natural prin atenuarea presiunii exercitate asupra nerlor senziti si blocarea transmiterii senzatiilor dureroase spre creier.
Cel mai indicat este ca aplicatiile cu apa rece sa se faca imediat dupa ce a avut loc traumatismul. Dupa aproximativ o zi, inflamatia este sub control si ele pot fi inlocuite cu aplicatii calde, pentru a dilata vasele de sange si a intensifica circulatia substantelor nutritive cu rol in ndecare spre zona afectata.

Aplicatiile reci se pot face tinand zona lota sub un jet de apa rece, zdrobind gheata si improzand o punga de gheata (gheata nu se aplica niciodata direct pe piele) sau folosind pachetele reci/fierbinti din comert. In majoritatea cazurilor, aplicatiile reci sunt sigure, desi trebuie folosite cu prudenta. Folosite incorect, ele pot impiedica circulatia, producand degeraturi. Persoanele care sufera de tulburari circulatorii sau de diabet trebuie sa fie deosebit de precaute cand folosesc aplicatii reci.

Usturoiul si ceapa. Acestia sunt doi membri populari din familia Allium , care include aproximativ 450 te si are o istorie a intrebuintarii medicinale care dateaza de cel putin sase mii de ani. Alaturi de praz, salota si aric, usturoiul (Allium sativum) si ceapa (Allium cepa) ureaza aparent intr-o nesfarsita gama de remedii populare indicate in orice fel de afectiuni, de la intepaturi de insecte pana la febra, ca si intr-o lista din ce in ce mai extinsa de tratamente validate stiintific cardiopatiei. Valoarea medicinala a usturoiului era cunoscuta de chinezii, egiptenii si grecii antici. Armata rusa folosea usturoi pe front, in timpul celor doua razboaie mondiale, pentru a bandaja ranile, pana cand a fosi inclocuit cu penicilina.

Cercetarea usturoiului a devenit o mica industrie in ultimele doua decenii, in care s-au efectuat peste sapte sute de studii stiintifice. Dole arata ca usturoiul este unul dintre cele mai bune antibiotice si antiseptice naturale. Proprietatile sale antibacteriene au fost observate clinic inca din 1858, intr-un studiu facut de Louis Pasteur. Mai recent, studiile au constatat ca extractul de usturoi proaspat este un eficace antibiotic cu spectru larg de actiune. De exemplu, el este mai eficient decat antibioticele uzuale, cum sunt penicilina si tetraciclina, in distrugerea diverselor bacterii, inclusiv cele care provoaca toxiiniectii alunentare, si a rusurilor cutanate. Actioneaza bine impotriva bacteriilor atunci cand apare infectia sau cand dene cronica, si nu creeaza rezistenta bacleriana. Totusi, este mai putin eficient decat antibioticele sintetice cu "spectru ingust" impotriva anumitor bacterii si infectii acute. Oamenii de stiinta atribuie efectele antibacteriene ale usturoiului continutului sau de sulfuri. Acestea actioneaza ca si sulfamidele pentru a distruge catalizatorii biologici care contin sulf din bacterii.
Valoarea medicinala a usturoiului depaseste cu mult efectul sau asupra bacteriilor. Un studiu japonez a aratat ca sucul de usturoi poate capta plumbul si mercurul din organism si le poate elimina. Cercetatorii sunt de parere ca ajuta ficatul sa neutralizeze toxinele. Usturoiul este, de asemenea, un puternic antioxidant. Actitatea sa antifungica i-a indemnat pe oameni sa-l foloseasca pentru a combate infectiile cutanate, cum ar fi "piciorul de atlet" si herpesul. Este folosit pentru tratamentul hemoroizilor si ca antidot pentru raul de altitudine. Un studiu sugereaza ca poate reduce riscul cancerului gastric. Popularitatea sa in tarile mediteraneene care prezinta incidente relativ scazute de cardiopati i-a facut pe cercetatori sa-i studieze efectele asupra sistemului circulator. Sunt tot mai multe do ca poate preveni infarctul miocardic scazand atat nivelul de colesterol, cat si tensiunea arteriala.
Ceapa are, in mare, aceleasi proprietati ca usturoiul impotriva bolilor de inima si, intr-o anumita printa, chiar il intrece: cercetatorii germani au identificat in ceapa mai multe substante despre care ei cred ca pren crizele de astm. Intr-un studiu pe animale, preparatele cu ceapa au prevenit crizele astmatice pe o durata de pana la douasprezece ore. Cercetatorii presupun ca in cativa ani s-ar putea sa existe un medicament antiasmatic pe baza de ceapa.
Un numar de leacuri populare pentru intepaturi de insecte se bazeaza pe aplicatii locale de ceapa. Oamenii de stiinta considera ca, in principiu, compusii sulfului blocheaza patrunderea unei cantitati mai mari de oxigen in celule. La randul sau, acest fapt afecteaza producerea prostaglandinelor de catre organism, substanta asemanatoare cu hormonii care comanda tensiunea arteriala, raspunsul inflamator si alte procese organice.
Industria prelucratoare a usturoiului nde anual produse in valoare de 100 miloane de dolari consumatorilor din Statele Unite. Usturoi proaspat, suc de usturoi si extracte din usturoi lichide, cum ar fi Kyolic, au niveluri inalte de alicina, asa cum au si letele de "alicina silizata", ca Garlicin-ul. Majoritatea oamenilor de stiinta cred ca alicina se degradeaza cu timpul, pierzandu-si valoarea medicinala. Desi unii cred, de asemenea, ca daca nu e nici un miros, nu e nici valoare terapeutica (un om de stiinta care semna in The Lancet afirma fara echivoc ca "preparatele total inodore din usturoi sunt ineficiente"), exista probe serioase ca produsele "fara miros" si "cu miros controlat" elibereaza alicina in timpul digerarii si au intr-adevar efecte semnificative asupra sanatatii.
La unele persoane, putine la numar, aplicarea usturoiului direct pe piele poate produce o reactie alergica.
Apa oxigenata. Cunoscuta chimistilor ca H2O2 , apa oxigenata seste foarte raspandita si in natura (de exemplu, in apa de ploaie), in industrie (adaugata in captuseala recipientelor de bauturi nerefrigerate pentru a impiedica descompunerea de catre bacterii si folosita in cosmetica la decolorarea parului); si in organismul uman (serveste la reglarea temperaturii, la actitatile hormonale si la raspunsul imunitar). Medicii o folosesc pentru a dezinfecta ranile si, intr-o masura mai limitata, pentru a trata ulceratiile, gingita si zona zoster. Un numar mic de "oxigenoterapeuti" o administreaza chiar intern, practica ce a generat considerabile controverse.

Pentru a distruge germenii si bacteriile de pe o rana proaspata, se foloseste o solutie de 3%. Este un lichid incolor, siropos, ale carui proprietati antibacteriene sunt zibile (produce spuma la suprafata pielii), dar nu remarcabile sau durabile. Spuma reprezinta oxigenul care actioneaza. Apa oxigenata intra in reactie cu catalaza, o enzima care se gaseste in majoritatea celulelor, si elibereaza oxigen sub forma de bule. Rana c curatata pe masura ce murdaria si microbii sunt purtati spre suprafata.
Asigurati-va ca folositi o solutie de 3%, nu un tip de apa oxigenata "gradata alimentar", care este o solutie mai caustica, de 35%. Desi unii sustinatori ai oxigenoterapiei recomanda administrarea orala (sau intavenoasa) de apa oxigenata pentru SIDA sau pentru sindromul de oboseala cronica, folosirea interna este posibil periculoasa si trebuie efectuata numai sub supravegherea unui practician cu experienta.
Apa oxigenata este uneori combinata cu gel de aloe pentru a se aplica pe rani. Alte persoane prepara o pasta cu H2O2 si bicarbonat de sodiu pentru infectiile si inflamalia gingiilor. Exista chiar o pasta de dinti cu o formula speciala care produce apa oxigenata in timpul spalatului. Solutia de 3% se gaseste usor in farmacii.
Otetul. Lichid cu miros intepator, care contine o substanta acra, incolora -acidul acetic - otetul este folosit, in mod traditional, pentru a con serva alimentele, pentru a curata obiectele gospodaresti si pentru mentinerea sanatatii. Japonezii il adauga orezului sushi ca sa omoare bacteriile care- pot produce toxiinfectiile alimentare, ca si pentru a impiedica alterarea acestuia. Un leac popular traditional din Vermont este de a lua doua lingurite de otet de cidru de mere in apa pentru a mentine un echilibru normal acido-bazic in sange si din urina.
Otetul se prepara prin fermentarea unor lichide alcoolice diluate extrase din trestia de zahar, melasa, fructe sau cereale. intrebuintarea otetului in medicina populara este straveche. Era administrat intern pentru a trata oboseala, durerile de cap, hipertensiunea arteriala, durerile de gat, obezitatea si infectiile cu levuri. Utilizat local, este un antiseptic puternic si astringent, aplicat pentru a calma intepaturile de meduza, hemoragiile nazale, arsurile solare, urechea inotatorului si altele.
Aciditatea mare a otetului explica unele dintre efectele sale. Oamenii de stiinta japonezi au presupus, de asemenea, ca cele peste doua duzini de aminoacizi si acizi organici din otetul natural impiedica formarea in organism a peroxizilor grasi toxici. Acest fapt poate explica, partial, capacitatea otetului de a contracara efectele acumularii de acid lactic in sange, un procent fizic care tinde sa se intensifice vara si duce la oboseala, iriilitate si rigiditate si dureri musculare.
Otetul inalt prelucrat si distilat poate sa nu prea mai contina aminoacizi utili, asa ca, in scopuri medicinale, folositi produse naturale de inalta calitate. Otetul traditional preparat din orezul inchis la culoare din Japonia se gaseste in toate magazinele cu produse naturale. Cautati, de asemenea, oteturile naturale de n alb si cidru de mere fara coloranti aditi.