Sovarf

SOVARF

Origanum vulgare Fam. Labiatae.

Denumiri populare: arigan, broasca, budeana, busuioc de padure, busuiocul feciorilor, forostau, mageran salbatec, milot, poala Sfintei Marii, rigan, solovar, sufulg, trifoiste.

In traditia populara: se intrebuinta peste tot la vopsit in rosu sau galben auriu sau negru si cafeniu inchis cu alte te.

Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfaramau 444h78e marunt, se cerneau, se amestecau cu unt sau untura si se ungeau la bube. Pentru dureri in gura si miros greu se spalau cu ceai din flori de sovarf. Se mai tinea in gura contra durerilor de masele.

La temperatura se faceau frunze pisate care le legau la picioare. Planta fiarta se punea la lovituri.

Contra dureri de cap se spala pe cap cu decoct. Tot cu decoct se mai faceau si bai la reumatism.

Contra astmului si gastritei se facea un ceai cu ta intreaga care se bea de 3 ori pe zi. Sovarf cu podbal se lua contra bronsitei, Ceai din frunze se lua contra diareei.

Se mai folosea la boli de piept si stomac. Se mai fierbea in lapte dulce din care beau. Se mai folosea cu mutatoare la ascita.

Compozitie chimica: se intrebuinteaza partile aeriene superioare ale tei (Herba Origani) contin- ulei volatil, timol, carvacrol, tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substante minerale.

Actiune farmacologica: antispastic al musculaturii netede datorita uleiului volatil si sedativa asupra sistemului nervos central si mai ales asupra centrilor respiratori, bronhodilatator, antiseptic, antispastic, sedativ asupra sistemului nervos central si asupra centrilor respiratori, stomahic, bronhodilatator, fluidifica secretiile bronhice.

Intra in componenta ceaiurilor: antibronsitic nr 2 si sedativ.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: afectiuni dermatologice, afectiuni respiratorii, afectiuni stomacale, anorexie, arsuri, astenie, astm bronhic, bronsite, colite de fermentatie, crize dureroase reumatice, dizenterie, dureri de cap, dureri de dinti, eczeme, faringite, gastrite hipoacide, gingivite, halena, insomnie, otita, parodontoza, rani, stari gripale, stomatite, traheite, tulburari intestinale, tuse convulsiva.

Preparare: 2 lingurite de ta maruntita se vor pune la 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Pentru afectiunile stomacale se iau doar cate 4 linguri inainte de fiecare masa, sau intre mese. Pentru restul de afectiuni se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, perioade lungi de timp fara efecte secundare nedorite.

-Suc proaspat de ta se picura in ureche la otite, sau se pune pe rani. Este bine ca acesta sa fie incalzit putin, la temperatura corpului.

-Un varf de cutit de praf se va tine sub limba timp de 10 minute dupa care se inghite cu putina apa, in special la afectiunile aparatului digestiv (gura, esofag, faringe, etc)

-Tinctura din 50 g de ta maruntita pusa la 250 ml alcool alimentar de 70. Se tine timp de 15 zile dupa care se strecoara. Se aplica extern diluat 1:10 sau in amestec cu alte te pentru rani, spalaturi pe cap, vaginale. Intern se va lua 10 picaturi diluate in putina apa de 3 ori ep zi.

-Alifie din frunze uscate maruntite si unt proaspat in parti egale. Se va transforma ta in praf cu ajutorul rasnitei de cafea apoi se va amesteca cu untul Se aplica pe rani externe.

-Pentru gargara se vor pune 4 lingurite de ta la 250 ml apoi se fierb timp de 10 minute. Se strecoara si se poate face gargara de mai multe ori pe zi.