Principala "retinere" a multor medici privind terapia cu VA este capacitatea acesteia de a declansa reactii alergice de o intensitate care poate pune in pericol chiar viata omului. De aceea problema prentiei unor asemenea situatii limita, face si acum necesara desensibilizarea organismului la VA nu numai acelor care sunt supusi tratamentului cu nin, dar si persoanelor care s-au dodit sensibile la factori alergizanti - mai ales la nin - si care ar putea aleatoriu ni in contact in primul rand cu intepatura de albina.
S-au descris mai multe metode de desensibilizare, autorii bazandu-se pe experienta proprie (variabila in timp) si care a inclus diferite loturi de persoane si din diferite regiuni. In tara noastra Al. Partheniu a preconizat inca din anii '58 o tehnica eficienta de desensibilizare expusa in publicatiile anterioare. In centrele din Germania, F. Herold - inca din 1962 - a publicat o metoda de desensibilizare la nin, descrisa in continuare.
Injectiile pentru tratamentul propriu-zis se fac subcutanat, fiindca in acest caz efectele pot fi controlate cel mai bine, putand fi determinate masurile ulterioare. Deoarece este vorba de cantitati mici de extract nu se produc reactii generale neprevazute, in afara celor locale. Cura consta din utilizarea unei serii de flacoane ermetic inchise ce contin 2 ml.

Se incepe cu o cantitate care se afla sub prima limita de reactie constatata; se aplica doze de 0,05-0,25 ml la distante de 2-A zile, care sunt majorate de fiecare data cu 0,05 ml. Dupa fiecare injectie ar trebui sa se produca o echimoza de 1-2 cm. Dozele se maresc de abia dupa ce aceste echimoze nu se mai produc. Se poate merge mai departe de abia dupa injectarea a cinci pana la sase doze egale sau mai multe. Autorul exemplifica pe un model concret: prima reactie a aparut la 10 unitati; se incepe tratamentul cu 5 unitati si se progreseaza cu 10,25,50,100,250 unitati pe ml, dupa care se urca apoi la 1000 unitati. Daca si la aceasta doza se produce o roseata cu un diametru de 1-2 cm, cura se continua cu doze de 0,25 ml la intervale de timp din ce in ce mai mari, mergand pana ia pauze de 3 pana la 4 luni. Din practica autorului a reiesit ca nu a fost necesara folosirea, in scopul inlaturarii hipersensibilitatii a 2-3000 unitati.
Problema desensibilizarii indivizilor alergici la VA sau la ninul altor himenoptere (viespe, bondar) se pune pentru readucerea acestora la o reactivitate normala. Acolo unde tratamentul de desensibilizare se practica in mod curent, el consta din injectarea intradermica repetata a unui extract polivalent din cele mai obisnuite himenoptere (albina, viespe, bondar) in solutie apoasa, pornindu-se de la doze si concentratii minime care dau reactii poziti, injectate de doua ori pe saptamana, ajungandu-se in final la doza maxima de 0,4 ml si concentratia de 1: 10. Aceasta doza continua sa fie injectata din 2 in 2 saptamani o perioada mare de timp, respectiv 3 ani sau, dupa unii specialisti, toata viata.In ceea ce priste rezultatul desensibilizarii, un studiu al Academiei Americane pentru alergie a aratat ca aproximativ 90% din cei injectati din nou au raspuns cu reactii minore, in timp ce subiectii netratati au raspuns printr-o reactie puternica in proportie de 65% si doar 9% printr-o reactie mai minora. Faptul ca dupa incetarea tratamentului de desensibilizare se produce totusi un procent de 5-l0 de reactii gra sau mortale, constituie motivul care ii determina pe cei mai multi specialisti sa recomande continuarea tratamentului toata viata, cu injectii de rapel aplicate la intervale ce difera in functie de autorul tratamentului.
Exista apicultori care considera ca desensibilizarea indivizilor alergici la nin s-ar putea realiza prin inteparea repetata a acestora de catre albine. Aceasta parere este eronata si periculoasa deoarece, cu toate avantajele pe care le prezinta metoda (comoditate, operativitate, cheltuieli reduse), ea are o serie de inconniente majore ce deriva din imposibilitatea individualizarii dozelor, concentratiilor si schemei de tratament in functie de reactivitatea diferita a fiecarui organism, ceea ce expune pe pacient la gra accidente.
Trebuie retinut faptul ca prin repetarea intepaturilor poate aa loc o atenuare a efectelor acestora, o obisnuinta, insa numai la persoanele cu reactivitate normala, in timp ce la persoanele cu alergie la nin procedeul antreneaza cel mai adesea o sensibilizare si respectiv o vulnerabilitate sporita, cu atat mai periculoasa cu cat accidentul se produce de obicei in locuri izolate (in camp, in padure etc), lipsite de posibilitatea acordarii unui ajutor medical (R. Leone, 1978).In privinta tratamentului de desensibilizare cu VA nativ (prin intepaturi de albine) Al. Partheniu a propus urmatoarea metoda:
- inaintea aplicarii tratamentului este necesara o rificare a starii functionale a rinichiului (fara prezenta albuminei, glucozei sau cilindrilor in sedimente) si a ficatului (o hepatita evolutiva contraindica inocularea ninului);
- timp de 2-3 saptamani se face un tratament prealabil cu protector hepatic, gastric si suplimentar cu calciu si magneziu, care se prelungeste si in primele 2-3 luni de tratament;
-ninul (administrat prin intepatura de albina) se aplica numai de catre medic, peste o papula intradermica facuta cu o solutie de novocaina (procaina) 1-2%. Aplicarea de nin se face la 4-5 ore dupa ingestia de alimente (care sa nu contina alimente imbibate cu grasimi precum: cartofi prajiti, carne prajita etc, care ar impiedica entual actiunea unei medicatii antialergice. O atare medicatie trebuie sa fie la indemana (romergan sirop, nilfan, clorfeniramin sau alte produse din aceasta grupa, derivati de cortizol ca superprednolul etc), cat si solutie injectabila de adrenalina;
- se incepe cura lasand sa se descarce acul albinei, aplicat peste papula cu novocaina, ninul patruns in papula resorbindu-se mai incet decat la intepatura obisnuita in piele, timp de 1-2 secunde. Se fac doua aplicatii pe saptamana. In continuare, durata de descarcare este crescuta cu cate 1-2 secunde pana se ajunge la 10 secunde, apoi cu cate 5 secunde pana se ajute la 30 secunde, apoi cu cate 15-30 secunde pana la 3 minute, apoi se incearca descarcarea prin intepatura directa (fara papula de novocaina).
Daca se produc, la inceputul tratamentului sau pe parcurs, reactii alergice: urticarie, edeme, crampe ale tubului digestiv, dispnee, tahicardie, atunci se poate incerca continuarea tratamentului cu administrarea prealabila-cu circa 30 minute inaintea inocularii ninului - a unuia sau a celor trei categorii de medicamente antialergice mentionate.
- manevrarea albinelor se face dupa procedeul, deja expus, prin anestezie. Un studiu sustinut in SUA a aratat ca aproximativ jumatate din cazurile cu
manifestari alergice gra in urma intepaturilor de insecte nu au avut antecedente care sa constituie un artisment in acest sens, cu alte cuvinte au fost luati prin surprindere. in ceea ce priste viteza cu care se instaleaza sufocarea si pierderea cunostintei, acestea se pot desfasura in 5-30 min, iar in cazul celorlalte manifestari moartea survine fie intr-o ora (circa jumatate din cazuri), fie dupa pana la 6 ore (Ograda).
Testarea hipersensibilitatii la VA cu alergen specific sufera, dupa multe opinii, de un grad inalt de nespecificitate, putandu-se obtine rezultate poziti si datorita altor conditii de sensibilitate a organismului cu alte etiologii. O metoda interesanta este retinuta in literatura de specialitate ca avand un grad mai mare de specificitate si este preconizata de Al. Partheniu si expusa mai inainte, autorul considerand o sensibilitate normala atunci cand dupa 30 min de la ultima intepatura nu se constata o inflamatie.
Un studiu sustinut si realizat intr-o modalitate corelativ-complexa asupra comportarii organismelor sanatoase in cadrul tratamentului de desensibilizare cu nin, a fost realizat de grupul condus de A. V. Benton - SUA, avand drept scop stabilirea tolerantei si sigurantei unei scheme asupra persoanelor hipersensibile, cat si a sigurantei si tolerantei unor doze terapeutice de niri propuse si pentru unele afectiuni.
Veninul pastrat steril in ser fiziologic in concentratie de 1 mg/ml a fost injectat la voluntari (F si B) sub cutan de 2 ori pe saptamana, dozarea fiind facuta in functie de toleranta fata de injectia precedenta (doza maxima de desensibilizare a fost de 0,07 mg pe saptamana). Nilul cortizolului a fost instigat pentru a determina capacitatea de stimulare a ninului privind cortizolul endogen. Modificarea nilului de cortizol ca urmare a injectiilor cu VA a fost descoperita experimental la soarecii albi de catre Couch si Benton (1970), nilul hormonului in serul martor fiind determinat in doua perioade (orele 8-9 si 13-l4) inaintea inceperii injectiilor, avandu-se in dere bioritmul acestui hormon. elul 51 arata nilul cortizolului in ser la lotul de pacienti studiati (UG/100 ml) (dupa Partheniu).