Pediatrie

La aparitia dentitiei copiilor sub un an apar tulburari digestive, nervozitate, prurit gfngival, inflamatii. Aceste disconforturi au putut fi ameliorate prin administrarea mierii (38/440), aceasta determinand efecte calmante, antipiretice, antiseptice, antispastice. Fenomenele locale ramase dupa administrarea generala se amelioreaza prin badijonare si administrare de alta categorie de substante allopate (glicerina boraxata, acid ascorbic, cartofi pentru actiunea mecanica).
Apiterapia cu miere la copii oligofrenici si distrofici (G. Popescu-39/439)_a_ constat in administrarea de doua ori pe zi (pe 120 subiecti) a unei paste combinate avand compozitia: 5-l0 g polen, 20-40 g miere, 50 g branza de vaci si 30 g lapte.
Copii suferind de encefalopatie cu paraplegie, hemiplegie sau tetrapl.egie spastica, cu distrofii grad II si III, cu tulburari trofice grave la nivelul pielii si membrelor avand o rezistenta redusa contracteaza si alte patologii ce se supraadauga [afectiuni ale cailor respiratorii (bronsite, pneumonii, roze respiratorii), enterocolite (acute sau cronice)], mortalitatea in aceste conditii fiind de peste 5%. Loturile experimentale au cuprins copii in varsta de 7 ani de ambele sexe care au primit tratamentul asociat timp de 2 ani, bilantul fiind pozitiv, 71 % revenind cu stare buna fara dispepsii sau enterocolite, 28,4% pastrand o usoara debilitate fizica cu subponderabilitate. Se presupune actiunea mierii, in special cea glicogenoformatoare, hepatoprotectoare si regeneratoare, la ameliorarea starii imunitare si cresterea rezistentei, la ameliorarea functiei hepatice reflectata prin ameliorarea meolismului albuminelor, hidratilor de carbon, grasimilor, taminelor si neutralizarea toxinelor chimice si microbiene.
Asocierea cu polenul bogat in aminoacizi esentiali si neesentiali, tiamina, riboflana, piridoxina, acid pantotenic, acid ascorbic, protamina A, acid folie, tamina P, si enzime rezolva carentele. Acidul glutamic cu rol in celula nervoasa, duce la ameliorarea capacitatii intelectuale si ameliorarea motrica. Mierea asociata cu polen colectat de albine utilizat in tratamentul distrofiei la copii encefalopati reechilibreaza meolismul proteinic si al sarurilor minerale, talizand organismul prin cresterea capacitatii imunogene si de rezistenta a bolnalor. Fierul continut in miere este utilizat in proportie de 60% in timp ce fierul continut in alimente numai intre 10-l5%. De aici cresterea hemoglobinei la copii tratati. De asemenea aportul de enzime (amilaza, sucraza, invertaza, catalaza, lipaza) interne biochimic in organism.In gastroenterologie (maladii ale tubului digestiv). Mierea este eficienta nu numai in farmacologie ci si in diagnosticarea parazitozelor intestinale. Astfel la diagnosticarea parazitozelor intestinale, respectiv in tehnica depistarii oualelorde paraziti a fost optimizata tehnica de flotatie in mediu cu o anumita concentratie de miere (L. Hadzi-Djordjec -32/521). Diferentierea intre sortimentele de miere utilizate (acacia, tei, poliflora) in printa randamentului in conditiile de analiza prin flotare (spontana sau centrifugare) a fost edenta pentru trichinoza, tenie, fasciola s.a.
Eficienta mierii a fost edentiata in rectocolitele ulcero-hemoragice (C. Chira si colab. -31/556). Tratamentul per os (51 bolna) cu o solutie 75% miere ativ cu tratamentul clasic cu salazapirina (42 cazuri) a aratat un efect de ameliorare functionala. Mierea reduce aciditatea gastrica si combate constipatia (Crane -l 980); diluata cu apa calda determina fluidizarea sucului gastric, provocand absorbtia rapida fara iritarea intestinului.In printa efectelor ingerarii mierii in dilutii diferite sunt de retinut si datele obtinute de Aii F.M. si colab. (30/446) in toxemie, ca maladie multisistemica specifica sarcinii avansate (Burow si Ferrin, 1982) ce se manifesta prin iriilitatea SNC, convulsii (in cazuri severe), maladia fiind clasificata in categoria eclampsiei si preeclampsiei daca interne o criza; aptitudinile alimentare pot controla progresia bolii. Autorii au utilizat mierea diluata cu apa la inceputul tratamentului dupa schema: 3 lingurite cu o ora inaintea micului dejun; 3 lingurite cu 2 ore dupa dejun; 3 lingurite dupa masa de seara. Experimentul cu durata de 10-21 zile a edentiat o reducere a valorilor tensiunii arteriale, o scadere a acidului uric [de la 5-9 mg (n = 2-7 mg) la 4,0-6,2 mg].
In cazurile moderate de HTA la sarcini care au beneficiat de tratament cu miere diluata s-a presupus ca efectul s-ar datora mecanismelor de sedare ale mierii, a celor diuretice (prin glucoza si fructoza crescuta in acest produs apicol) si prin continutul de acid prostanoic (implicat in sinteza prostaglandinelor) ca regulator al digestiei si cu efect anticonstipant (fructoza 38% si glucoza 31% - Echigo T. si colab. -30/452).
In bolile respiratorii.

Mierea diluata a fost experimentata si in tratamentul bolilor respiratorii. Deoarece sucul gastric are proprietati bactericide/bacteriostatice, s-au adoptat tehnicile de administrare prin procedeele electroforetice (solutie 30% in apa distilata) sau prin inhalatie cu aerosoli in cazurile de patologie a aparatului respirator (sinuzite si bronsite) sau sub forma de gargarisme (solutie 30% in faringite cronice si laringite), cu rezultate bune la peste 82% din cazurile cercetate (15 000, Mladenov S. si colab. -30/473).
Asocierea terapiei cu miere cu alte terapii, cum ar fi balneofizioterapia, a oierii noi date prind imbogatirea arsenalului mijloacelor de redresare biologica si de optimizare a organismului uman. Experimentarea unei asemenea asocieri in cazul unor maladii ale organelor respiratorii la o statiune termala (S. Mladenov -25/245) a inclus alegerea mierii in functie de natura maladiei, de sensibilitatea organismului, de rezultatul analizelor alergologice, de compozitia florei patogene si analiza polenului. Sa recomandat pentru fiecare bolnav un anume sortiment de miere. Pentru numeroase maladii mierea indicata pentru tratament a fost aceea de munte, de campie si de tei. Mierea a fost utilizata ca atare sau prin inhalatii cu aerosoli sau prin gargara ori diatermie (lotul cercetat a cuprins 17 862 bolna).
Inhalatiile au fost facute de 2 ori pe zi, diatermia a fost utilizata o data pe zi, aplicatiile locale de 2 ori pe zi; aproape toate metodele au fost asociate cu administrarea per os a 100 g miere in 6 reprize, intregul tratament durand minimum 20 zile. Pentru maladiile infectioase, mijlocul verii a fost perioada cea mai buna. in caz de alergie la polen tratamentul s-a efectuat in toamna si in iarna, in alte cazuri fiind aplicat in tot cursul anului, iar in cazuri speciale fiind asociat si cu tratament medicamentos.
Efectele tratamentului au fost apreciate in functie de urmatorii parametrii: modificari clinice si subiective ale bolnalor, modificari in caracterul tusei, evolutia crizelor, radiografie, EKG, teste de laborator (alergie, spirometrie) efectuate periodic. Lotul de barbati a cuprins 8 836 cazuri, iar cel de femei 9 026, intre varstele de 21-60 ani. Rezultatele pot fi clasificate astfel:
- bronsite cronice, ndecari 64,5%, stadii ameliorate 23,5%, ameliorare temporara 6,3%, fara rezultat 5,7%;
- bronsite astmatiforme, ndecari 62%, stadii ameliorate26,5%, ameliorare temporara 5,5%, fara rezultat 6%;
- astm bronsic, ndecari 55,4%, ameliorari de durata (crize rare si mai putin grave) 30,2%, ameliorari temporare 5,9%, fara rezultat 8,5%;
- traheile, ndecari (fara acuze) 78%, ameliorari de durata 12,8%, ameliorari temporare 5,2%, fara rezultat 4%;
- bronsiectazii, ndecari 44%, ameliorare de durata 21%, ameliorari temporare 14%, fara rezultat 21%;
- rinite, ndecari 82%, ameliorari de durata 14%, fara rezultat 4%; -rinite alergice, ndecari 62%, ameliorari de durata 22%, ameliorari
temporare 10%, fara rezultat 6%;
-faringite, ndecari 84%, ameliorari de durata 11%, fara rezultat 5%;
-sinuzite, ndecari 56%, ameliorari de durata 14%, ameliorari temporare 16%, fara rezultat 14%;
-laringite, ndecari 82%, ameliorari de durata 12%, fara rezultat 6%.
In bolile cardiace

Utilizarea mierii in cadrul unei terapii elaborate prind starile patologice cardiovasculare este bine reprezentata prin cercetarile si preocuparile grupului in cadrul Centrului Medical de Apiterapie din Bucuresti condus si sustinut de Lucia Serafim. A fost utilizata, printre alte variante, mierea propolizata (2%) excluzandu-se cazurile de diabet (a se vedea si Apiterapia in Romania. Bucuresti, Apimondia, 1994).

In bolile endocrino-meolice

In obezitatea insotita de cardiopatie asocierea apiterapiei a avut influente benefice edente. Medicamente combinate [miere, laptisor de matca, tamina E, extract de crataegus oxyacantha (apifit crategus)], administrate 2 luni la cardiacii obezi (J. Turk si colab. -37/79) de 2 ori pe zi cate 1-2 lingurite de cafea au avut rezultate cotate ca bune, obtinandu-se: slabire, scaderea liiperglicemiei, a hiperlipemiei, scaderea senzatiei de foame (26 cazuri pozitive si 6 satisfacatoare). La cardiacii functionali prin administrarea a cate doua lingurite zilnic s-au apreciat ca bune rezultatele cand s-au constatat urmatoarele: diminuarea tulburarilor functionale, a palpitatiilor, a senzatiei de arsura, a intepaturilor precor-diale si a extrasistolelor (peste 50% rezultate bune). Un alt grup a cuprins bolna cu insuficienta cardiaca avansata care au primit de doua ori pe zi cate una lingurita apifit, rezultatele cotate ca bune cuprinzand cazurile care au prezentat: reducerea rapida a insuficientei globale (in asociere si cu tratamentul allopat) la 50%" din cazuri. S-a apreciat ca apifitul este un bun adjuvantin tratamentul pacientilor obezi cu tulburari coronariene (HTA si/sau alte afectiuni coronariene).
Pentru diabetici, apiterapia constituie un subiect interesant, in care problema mierii - aliment sau medicament - se pune pregnant sub aspectul utilizam sale de catre organismul diabetic. In ceea ce priveste aceasta stare nosologica este de reamintit ca diabetul zaharat este o boala cronica legata de o tulburare meolica a glucidelor, in primul rand, asociata cu complicatii degenerative (esential vasculare).
Mierea contine substante inhibitoare provenind de la tele zitate de albine: secretiile hormonale de tip auxinic sau flavonoidic, unele cunoscute ca inhibitoare ale cresterii vegetale, regasite in miere si propolis (Gonnet - 1978).

In afectiunile stomatologice. Actiunea mierii asupra bacteriilor cariogene (streptococcus mutag.) prezinta interes in stomatologie, deoarece este cunoscut acum, ca peste 90% din populatia tarilor avansate sufera de carii dentare. Caria depinde de hrana (J. Dustmann), popoarele primitive neavand de carii, consumurde hidrati de carbon - propice producerii de carii - fiind redus. Mierea apare, dupa multe pareri, producatoare de carii prin continutul sau bogat in glucide (Giilzov, Strulog- 1987).
Efectul cariogen atribuit mierii a fost studiat in tro, pentru a preciza raportul efectului antibacterian al acesteia. S-au cercetat "inhibinele" din miere ce rezulta din actitatea enzimei glucoxidaza (GOD), in solutie diluata de miere, enzima determinand formarea de apa oxigenata ce asigura actiunea antibactericida (White si colab., 1964; Dustman, 1972). S-a observat producerea de acizi si formarea de dextran in culturile de streptococcus mut. (Kiel), inhibinele din mierea naturala avand un efect inhibitor asupra bacteriei. Actiunea "inhibinelor" din miere in conditiile unei concentratii reduse de zaharoza dovedeste - dupa acesti autori - ca nu exista conditii pentru dezvoltarea de bacterii si contrane afirmatiei stomatologilor ca mierea este cariogena.