Mieri monoflore diverse

Mieri monoflore diverse

Cele cateva mieri monoflore pe care le-am studiat sunt cele mai bine cunoscute si joaca un rol economic in productia romaneasca. Dar, alaturi de aceste mieri dintre care unele se bucura de o reputatie mare si sunt foarte cautate de clientela mai exista alte aproximativ douazeci de mieri care mai mult sau mai putin regulat, pot fi obtinute in stare monoflorala, despre care nu exista o documentatie precisa si fiabila. Descrierile care se gasesc in literatura de specialitate sunt adeseori vagi si pline de greseli, caci nu este usor sa cunosti originea botanica a unei mieri numai pe baza observatiilor efectuate in teren.

 Mustar de camp (Sinapis arvensis).

Exista analogii intre mierea de rapita si cea de crucifere inrudite din punct de vedere botanic, adica apartinand genurilor Sinapis, Raphanus si Brassica. Mierea de mustar este o miere deschisa la culoare cu cristalizare foarte rapida. Ca toate mierile de crucifere din aceeasi grupa, este fie nu prea aromata, fie afectata de un miros de varza care, in cazuri extreme poate fi de-a dreptul dezagreabil.

Tei (Tilia sp.).

Romania poate fi considerata ca o tara mare producatoare de mieri de tei. Uneori  se intampla ca in apropierea anumitor masive forestiere sau a unor parcuri foarte mari din Moldova sau alte regiuni sa se recolteze mieri de tei foarte caracteristice. Mierea de tei este destul de deschisa la culoare, cu reflexe verzi, cu continut ridicat in apa ; aroma foarte pronuntata aminteste perfect ta de origine. Cristalizarea este rapida. Contin adesea o proportie de mana nu tocmai neglijabila deoarece teii adapostesc numerosi purici. Mierile de tei foarte pure, provenind din Romania, Rusia, Polonia si mai ales din Extremul Orient au o aroma foarte puternica si este de preferat sa fie amestecate cu alte mieri mai neutre. Data fiind bogatia de arome a mierilor de tei, mierile 'poliflore' sunt uneori considerate de catre producatorul lor, acesta de buna credinta, ca mieri de tei monoflore desi ele nu contin decat o proportie mica de miere de tei. Se atribuie mierii de tei virtutile medicinale ale tei (calmante, expectorante).

Crusin (Rhamnus frangula).

Sunt mieri cu aroma foarte delicata, de culoare medie. Li se atribuie, ca si merii de tei, proprietatile medicinale ale tei din care provine.

Lucerna (Madicago sativa).

Mierea de lucerna este o miere de culoare deschisa, cu gust neutru, care cristalizeaza repede si cu cristale cam mari.

Trifoi alb (Trifolium repens).

Mierea de trifoi alb este o miere cu proprietati deosebite, de calitate excelenta, de culoare deschisa, cu o aroma putin pronuntata dar agreabila, cu cristalizare fina. In Romania, continutul sau in apa este uneori prea mare ; se numara printre mierile care trebuie deshidratate putin inainte de extractie, prin pastrare in camera calda.

Trifoi rosu (Trifolium pratense).

Trifoiul rosu da o miere foarte deschisa la culoare, cu gust dulce si agreabil, care cristalizeaza repede.

Sparceta (Onobrychis sativa).

Mierile de sparceta sunt de calitate buna, de culoare putin mai inchisa decat mierile de trifoi dar mult mai parfumate. Sunt sarace in apa si cristalizeaza fin.

Arbori fructiferi (Prunus sp., Pirus sp. etc.)

Mierile de arbori fructiferi sunt destul de rare in stare pura. In Romania, ele provin cel mai adesea de la merii din regiunile de deal care infloresc destul de treptat si abundent. Sunt mieri de buna calitate, deschise la culoare cu cristalizare rapida si cu granulatie fina.

Paducel (Crataegus oxyacantha).

Productia de mieri de paducel se obtine in stare relativ pura acolo unde exista multe garduri vii de paducel sau vai cu acest arbust. Mierea are coloratie medie si gust agreabil. Gardurile vii de paducel sunt amenintate cu disparitia ; se considera ca ele constituie un rezervor al bolii arborilor fructiferi cunoscuta sub numele de 'focul bacterian' si se preconizeaza distrugerea lor.

Maracine (Rubus sp.).

Maracinele da o miere de culoare deschisa, de calitate buna si cu gust agreabil; cristalizeaza incet.

Pufulita (Epilobium spicatum).

Mierile de pufulita pure nu sunt obisnuite in Romania, dar joaca un rol important in Marea Britanie si in cateva tari din nordul Europei. Sunt descrise ca mieri de culoare deschisa, de calitate excelenta, cu gust agreabil; cristalizeaza fin.

Iedera (Hedera helix).

In Romania se semnaleaza uneori recolte de miere de iedera, in anii cu toamna insorita. Este o miere de culoare medie, cu cristalizare rapida.

Floarea-soarelui (Helianthus annus).

Mierile de floarea-soarelui sunt bine cunoscute inca de cand a inceput cultivarea acestei te in diferite regiuni ale Romaniei. Au o frumoasa culoare aurie, un gust agreabil si nu cristalizeaza repede. Culesul de floarea-soarelui este unul din culesurile principale de la noi.

Albastrea (Centaurea cyanus).

Mierile de albastrele apartin practic trecutului, deoarece generalizarea folosirii ierbicidelor in lanurile de grau tinde sa le faca sa dispara. Sunt mieri de culoare deschisa, cu cristalizare fina, usor amare.

Papadie (Taraxacum densleonis).

Mierile de papadie au o culoare galben-portocalie caracteristica. Au un gust puternic, cristalizeaza repede si cu granulatii mari. Mierile de papadie se recolteaza in exclusivitate in regiunile de crestere a animalelor unde papadia creste in pasuni.

Arbatus (Arbatus unedo).

Mierile de arbatus relativ pure nu se recolteaza decat in Corsica. Amareala lor foarte pronuntata este bine cunoscuta.

Rododendron (Rododendron sp.).

Mierile de rododendron, foarte deschise la culoare si cu gust dulce, cristalizeaza foarte incet deoarece sunt bogate in fructoza si zaharoza. Aceste mieri nu prezinta nici un pericol ; mierea de rododendron toxica, cu care s-au otravit soldatii lui Xenofon (cf. Anabase), provenea de la R. ponticum, comun in Asia Mica. Toxicitatea mierilor provenind de la aceasta specie se datoreaza prezentei in nectar a andromedotoxinei.

Iarba-neagra cenusie (Erica cinerea).

Aceasta iarba-neagra da o miere foarte colorata, cu gust foarte puternic, mai degraba amar, recoltata uneori in Lande.

Iarba-neagra arborescenta (Erica arborea).

Mierea de iarba-neagra arborescenta nu este cunoscuta in stare pura. Asemenea celorlalte mieri de iarba-neagra, aceasta este destul de inchisa la culoare si are gust puternic.

Cimbrisor (Thymus vulgaris).

Mierile de cimbrisor sunt foarte parfumate. In Romania productia lor este limitata la cateva regiuni.

Hrisca (Fagopyrum esculentum).

Productia ei in stare pura este foarte redusa. Este o miere caracteristica, atat prin culoarea de un rosu foarte inchis cat si prin aroma cu totul speciala care nu se intalneste la nici o alta miere. Cristalizeaza incet. Gustul sau deosebit face ca aceasta miere sa fie cautata pentru fabricarea turtei dulci cu miere.

Castan comestibil (Castanea sativa).

Mierile de castan se definesc destul de greu deoarece sunt, dupa caz, mieri de nectar foarte pure si relativ deschise la culoare sau amestecuri de miere de nectar si miere de mana mai inchisa. In orice caz, gustul lor este foarte pronuntat si amar. Productia de miere de castan ramane importanta in Romania in ciuda contaminarii masivelor de castan cu focul bacterian si uscarea multor copaci. Castanii salbatici raman totusi foarte numerosi, fiind raspanditi in anumite regiuni ale tarii. Polenul de castan este prezent intr-o proportie foarte mare in mierile recoltate dupa luna iunie.
Compozitia mierilor de castan a facut obiectul catorva studii. Se stie ca este mai bogata in fructoza decat in glucoza ceea ce le face sa cristalizeze incet. Conductibilitatea lor electrica este destul de ridicata. Sunt bogate in diastaza si in inhibina. Studiul acestor mieri ar trebui reluat si aprofundat  deoarece importanta lor economica nu este neglijabila.