Contraindicatiile si limitarile folosirii mierii

Contraindicatii

         Mierea, cel mai folosit produs apicol, a fost creata de Mama Natura sa fie hranitoare, energizanta, prietenoasa, ajutatoare si curativa. 99,99% din populatie tolereaza acest produs bine sau foarte bine. Chiar si cei 0,01% dintre oameni care pot prezenta reactii adverse reale la miere o pot utiliza in conditii specifice.

         Cea mai importanta contraindicatie a mierii este diabetul. Exceptii: mierea de acacia (ce contine maiales fructoza) care poate fi data, in cantitati mici, dimineata si rani ce se vindeca greu la diabetici (in uz extern). Mierea este dulce deoarece contine peste 70% carbohidrati si nu poate fi data in cantitati mari acelor persoane ce au sangele 'dulce' (hiperglicemic).Totusi, acest 'sange dulce' este asa datorita unui continut excesiv in glucoza (dextroza), de peste 120 mg/100 ml de sange. Logic, daca vom gasi o miere cu mai putina dextroza si mai multa fructoza (levuloza) aceasta va fi mai bine acceptata de catre diabetici. Intr-adevar, diabeticii tolereaza mierea de acacia mult mai bine, aceasta avand o mare cantitate de fructoza. Orice alt tip de miere cu o compozitie similara in carbohidrati va fi de asemenea acceptata .

         Pavlina Potschinkova, unul dintre cei mai buni experti apiterapeuti din Bulgaria, a scris in sectiunea sa 'Produse apicole utilizate in medicina' ca mierea poate fi administrata bolnavilor de diabet in cantitate de peste 20 - 30 de grame pe zi, dar numai sub supraveghere medicala. Pentru a ne situa de partea sigura a apiterapiei, 8-9 grame pe zi (aproximativ o lingurita), inainte sau dupa micul dejun va putea fi servita, mai ales daca va fi diluata in ceaiuri de fructe sau apa sau sucuri acre, cum sunt sucurile de lamaie sau de grapefruit.

         Exista o alta situatie in care mierea nu este indicata: alergia la polen (mai ales cea legata de tractul digestiv). Mierea contine peste 1% polen in compozitie. Persoanele care sufera de aceasta afectiune nu pot manca miere deoarece continutul extrem de scazut in polen poate conduce la alergii specifice digestive sau respiratorii. Pentru a diminua acest risc, este intotdeauna recomandabil, ca si pentru celelalte produse apicole, sa se inceapa tratamentul cu miere (apiterapia) sau folosirea mierii, cu doze foarte mici, foarte bine diluate in cantitati mari de lichide.

         O alta contraindicatie mai importanta decat cele de mai sus este: la copin sub un an. Copin sub un an au conditii speciale ( inaltul continut de apa si de proteine, cantitati mici de oxigen, pH ridicat, putine mecanisme antibacteriene) care pot fi favorabile pentru dezvoltarea unor bacterii periculoase in intestinele lor (Botulismul poate apare de la mierea ce este 'curier' al bacteriei Clostridium botulinum). Aceasta bacterie este cea mai periculoasa, poate fi prezenta in miere intr-o stare 'dormanta' , in special daca mirea nu a fost recoltata in conditii igienice perfecte. Mierea contine cantitati mici de apa, proteine aproape deloc, cantitati mari de oxigen obtinute prin centrifugare, un pH relativ scazut si cateva mecanisme antibacteriene ce nu vor permite multiplicarea bacteriilor, inclusiv a bacteriei Clostridium botulinum. Problema consta in faptul ca aceasta bacterie, ca multe altele, poate dormita in asteptarea unor conditii mai bune.

         Totusi, daca mierea este recoltata perfect igienic, si este bine verificata in laboratoare spre a nu avea nici macar o singura bacterie periculoasa, poate fi administrata copiilor sub un an, mai ales daca acesti copii au boli grave ce le ameninta viata.

Limitarile folosirii mierii

         Limitele mierii, ca si pentru celelalte produse apicole, sunt legate de faptul ca exista unii factori care-i pot diminua eficacitatea.

Principalii factori sunt:

1.Corpul este prea slabit, incapabil sa o digere sau sa o absoarba
2. Diferite tipuri de obstacole (la o privire mai atenta, putem vedea ca aceste 'obstacole' nu lasa mierea sa se intinda in tot corpul, dar in acelasi timp, sunt unele dintre cele mai importante 'tinte' pentru terapia cu miere). Distingem astfel:
a. Obstacole interne:
Spasme, tumori, mucus in exces in tractul digestiv, respirator sau in aria genitala (la femei)
O cantitate excesiva de paraziti etc.
b. Obstacole externe ca :
Spasme vaginale la femei
Cicatrici, tumori intinse ale pielii

3. Folosire improprie de catre ne-specialisti in apiterapie:
Doze gresite (prea mari sau prea mici).
Selectare gresita a tipului de miere (ne-cunoasterea proprietatilor mierii specifice apiterapiei).
Administrare gresita (de exemplu numai sa manance miere pentru o boala a intestinului gros, fara folosirea supozitoarelor pe baza de miere).
Gresita selectare a altor metode adjuvante ce pot spori eficienta mierii.

 Totodata trebuie data atentie si efectelor toxice a unor sorturi de miere, cum este mierea de Rhododendron, de aceea consumul si utilizarea in apiterapie a acestor tipuri de miere este interzisa.

 Ca o concluzie generala, se poate spune si in cazul mierii ca aceste contraindicatii sunt relative. Cu multa atentie, sub control medical si de laborator, si in doze individuale, mierea poate fi data oricui.