Proprietatile biologice ale LM observate in decursul anilor in mod empiric de apicultori sau in mod deliberat experimental si clinic au consolidat pozitia de factor activ apiterapie al acestui produs direct al albinei.
Din datele publicate sau comunicate de diferite centre de cercetare din lume -inclusiv la Congresele Apiterapice sau sectiunile de apiterapie ale Congreselor Apimondia se contureaza ideea ca LM este un reprezentant "eficace" biologic si farmacologic pentru organismul uman in mod special. O trecere sumara in resta a principalelor observatii de acest gen apiterapie experimental sau clinic se impune si in printa acestui reprezentant apiterapie cert.
I.Matuszewsky si colab. (20/560) relateaza o gama interesanta de date experimentale si clinice in domeniul biomecanismelor LM, precum:
- LM da efecte favorabile la suferintele unor organe izolate, ca de exemplu: arterioscleroza, ulcere ale stomacului si duodenului, boli ale ficatului, precum si in tulburari generale ale organismului (deficiente fizice si/sau mentale la copii, stari de epuizare generala a organismului, in procesele de imbatranire etc);
- LM nu are efecte specifice la bolile unor organe, ci exercita un efect general asupra totalitatii organismului uman (probabil prin mezenchimul nespecific ca mediu de hranire al tuturor organelor, presupun autorii), pozitie care se apropie de ziunea noastra (Neacsu, 1973, 1986) de considerare a organismului uman ca un sistem integral in care functioneaza subsisteme integratoare neuro-endocrino-meolice coordonatoare, ce realizeaza si asigura homeostazia prin mecanisme corelativ-integrate.
La etapa respectiva de relatare a ziunii integraliste, autorii citati socoteau ca mezenchimul ar realiza acest model integrator in organism, apreciind ca 60% din greutatea corpului este formata din mezenchim socotit ca mediu de ata al tuturor celulelor specifice ale organelor corpului care exercita o anumita "functiune", ca, de exemplu, celulele ficatului, rinichiului, muschiului cardiac si altele. Imbatranirea omului este socotita, pe langa altele, ca expresie a diminuarii, odata cu varsta, a fluxului de sange spre mezenchim, ca urmare a faptului ca in fibrele musculare netede, in peretii vaselor sanguine si in organe apare tendinta unor stari spastice ca urmare a tensiunii nervoase pe care o provoaca procesele de ata, ritmul si calitatea lor solicitanta in contextul etii moderne pe care o parcurgem.
Actitatea meolica a mezenchimului activ este considerata de autorii citati ca foarte intensa, fiind inzestrata cu un sistem enzimatic foarte specializat ce produce heparina, histamina si serotinina. De remarcat rolul integrator pe care autorii il atribuie mezenchimului, inserandu-se prin aceasta in grupul celor care au "simtit" nevoia stiintifica a unei gandiri integratoare in interpretarea contemporana a proceselor biologice din organism.
Prin calitatile sale biologice LM a focalizat interesul multor tari in care traditia medicatiei naturiste este consacrata precum Japonia si China.
Introdus in Japonia la sfarsitul anilor '50 din Franta, Germania, SUA si Australia sub forma de capsule si ampule, consumul anual de peste 100 tone/an a fost in crestere continua atingand - spre exemplu - in 1982, 150 tone.
Laptisorul de matca este prezentat pe piata japoneza sub forma a 3 modalitati sau grupe de produse standardizate (elul 56).

Caracteristici ale LM standardizat in Japonia (T. Yoshida, 30/446)
Starea Proteine % OH - decenoat % Aciditatea mEq % H20 %

Brut 11,0-l4,5 - 32-53 62,5-68,5

Uscat 30-41 > 1,4 - 0,16 - -

Interferenta LM asupra meolismului enzimatic a fost abordata de grupul Stoyko si colab. (30/567). Fiind un factor stimulant enzimatic interfereaza in procesele de dezintoxicare din organism. Studiul meolismului in xenobioze a relevat dependenta fata de doza, aminoacizii din LM participand la sinteza proteinelor active, impreuna cu taminele. Aceste observatii confera LM candidatura la grupul substantelor utilizate in profilaxia ecologica, la nivelul populatiilor expuse intoxicatiilor ecologice (Pb, S02, Hg etc).
Alte proprietati farmacologice ale LM au fost consemnate de T. Tamura, N. Kubayama (30/490) astfel:
- intensificarea circulatiei sanguine, actiune hipotensoare prin substantele colinergice continute;

- actiune disipativa si antitumorala;

-actiune suplimentara energetica in maladiile cronice cu anorexie;

- actiune contra oboselii;

- diminuarea anxietatii;

- actiune hipolipemica si in diabet (Shi Bogum, 1988);

- actiune antibiotica (Jatsuhamik si colab, 30/490);
-actiune asupra greutatii corporale si a organelor interne si hematologice (E. Bamby si colab., 30/470);
- capacitate de reechilibrare (K. Kushima, 30/472);
- actiune asupra mutagenitatii, prezentand actitate antitumorala, raportul carcinogenitatii, mitogenitatii si teratogenitatii fiind legat de mutatia ADN-ului.
Ames si colab., 3/498 prin testul cu salmonella au aratat ca dozele de 10-30 mg de LM s-au dovedit a avea proprietati specifice de lezare a ADN-ului, dozele slabe si foarte slabe avand o actiune redusa de modificare, iar cele foarte mari dovedind efecte de citotoxicitate. LM poate afecta direct ADN-ul celulelor maligne pentru a da nastere la o actitate antitumorala (antimutagena) gratie acestui efect.
Towset si colab. (1959) au demonstrat ca LM detine un compus major (10-OH-2-decenoic) care are un efect asupra tumorilor transile (limfosar-comul leucemie experimental).
Deoarece LM poseda efect de "agresiune" (modificare) a ADN-ului s-a presupus si posibilitatea afectarii nu numai a celulelor maligne, dar si a celor normale. Efectul LM este foarte slab, dar la dozele la care poate fi administrat zilnic (peste 20 mg/zi) poate reprezenta doze mari fata de alte medicamente. Doza zilnica -considera autorii citati - de 50-200 mg de LM poate fi considerata cancerigena, administrarea prelungita nefiind recomandata.
Un alt efect de tip "integrativ" - dupa paradigma noastra sistemica a organismului uman - ce explica eficienta medicala a LM l-a oferit interpretarea cercetarilor grupului S. Kushida si colab. (30/540). Autorii au formulat o conceptie proprie asupra maladiilor definind "dezechilibrul autonomie". Exemplificarea data de autori (la acea vreme) a constituit-o stadiul de climacteriu la femei, loul semiotic relatat incluzand disfunctionalitatea cuprinzand procentual aspectele din elul 57.
Tabelul 57
Cazuri de simptome pe lot de 1010 pacienti - dupa S. Kushida si colab.

Simptomul % Simptomul %

Bufeuri 63,2 Transpiratii 100,0

Frig 57,1 Greturi 100,0

Crize vegetative 63,6 Constipatie 75,0

Palpitatii 87,5 Oboseala 72,4

Cefalee 45,5 Dureri abdominale 100,0

Vertije 71,4 Anemie 36,0

Insomnie 63,6 Redoare matinala 40,0

Hiperestezii 88.9 Anorexie 38,0

Disfunctii urinare 100,0 Hipertensiune, cefalee 59,0

Lumbago 35.0 Aerocolie 65,8

Dureri articulare 57,9

Tratamentul cu LM - cate 40 mg/zi - a realizat o rata de eficienta de 75% fata de lotul martor cu 30% eficienta. O eficienta redusa este relatata de autori (sub 20%) in cazurile de artrita, cefalee, lumbago, coloana vertebrala.
Experimental (M. A. ElBamby si colab. -30/456), utilizandu-se doua modalitati de tratament (tubaj stomacal sau injectare i.p.) s-a obtinut diminuarea prostatei, a greutatii testicolelor si a nivelului hormonilor tiroidieni (T3). S-a constatat paralel cresterea LH hipofizar si a nivelului testosteronului si a progesteronei, a actitatii transaminazei oxalo-acetic-glutamic (GOT) si GPT (piruc-glutamic).
In timp ce LM introdus in stomac determina cresterea greutatii corporale, a nivelului tiroxinei (T4) si a cortizolului, precum si a raportului A/G, administrarea intraperitoneala (ip) a determinat reducerea valorilor acestor parametri. Administrarea prin stomac (enterala) a provocat reducerea greutatii ficatului si rinichilor, a procentajului proteinelor, pe cand administrarea i.p. a determinat o crestere a acestor valori.In ceea ce priveste binefacatoarea "calitate" a LM pritor "capacitatea de intinerire" - consemnate printre primele efecte benefice, se pot relata date din literatura care, confirma cu un continut ridicat de credibilitate. Istoriceste se mentioneaza ca Papa Pius al Xl-lea a fost tratat de medicii timpului, printre care Galeazi Ricci, cu LM cu bune rezultate. S-a imaginat de-a lungul timpului, chiar un test de cuantificare (apreciere cantitativa a unui proces) a gradului de imbatranire, realizata experimental pe animal, prin urmarirea emisiunii fluorescente a tesutului cerebral al animalului, dupa colorare cu acridin-orange. Lumina fluorescenta emisa de tesutul unui animal tanar este foarte scurta, pe cand cea emisa de un tesut animal batran este foarte lunga (similara celei de la tesutul de cadavru).
Efecte pozitive au putut fi obtinute prin administrarea de LM dupa iradiere cu doze de 500 mR care au oferit 60% mortalitate la nastere fata de 13% dupa tratament.
Eficienta LM la persoanele varstnice a generat preocupari ale cercetarii medicale inca din perioada anilor '53 (H. Destram, 1981), in perioada anilor '80 interesul fiind concentrat in cadrul terapiilor asa numite "neconventionale" (sero-terapia Bogomolet, tisuloterapia, embrioterapia, terapia cu celule proaspete, cu laptisor de matca si a androgenilor) pentru a lupta impotriva efectelor generale ale imbatranirii incluzand psihopatologia senescentei, care incepea a fi cunoscuta ( actualitatea biologiei moleculare a apoptozei).
Ideea utilizarii LM in prelungirea etii umane a plecat de la faptul observat in stup ca acest produs complex preparat de albine pentru cresterea larvelor in exclusitate, confera reginei o anume talie si o longetate mult sporita fata de albinele lucratoare.
Rezultatele aplicarii in geriatrie au constituit module in tratate (L. Binet, 1956; R. Teodorescu, 1996) in care sunt relatate rezultatele pozitive in senescenta.
O varianta terapeutica experimentala a cuprins o cura de trei prize zilnic de LM injecil (30 mg sau 90 mg liofilizat) timp de 15 zile (sau 30 zile) cu rezultate foarte bune in 34% din cazuri, rezultate bune in 35% si satisfacatoare in 14%, intoleranta digestiva fiind manifesta la 17% (mai ales de origine psihica). Referitor la varsta, autorul (H. Destrem) relateaza ca 41 % din rezultate s-au obtinut intre 70-80 de ani, iar 70% peste 80 de ani.
L. Binet si Bauliere afirma ca actitatea LM este cu atat mai manifesta cu cat a varsta bolnavului este mai ridicata, iar senilitatea globala este mai putin legata de evolutia situatiilor patologice silite. S-au observat ameliorari hematologice, dupa unii autori, cu cresterea hemoglobinei intre 50 si 90 de ani. Ameliorarea tonusului global, prezenta senzatiei de euforie, a placerii de ata, revenirea apetitului sunt semne edente, alaturi de efectele echilibrante la nivelul tubului digestiv (disparitia constipatiei, ameliorarea sindromului colitic etc), reducerea artralgiilor, chiar artrozice, dar legate de stari neurotice.
Interferenta LM asupra unor verigi meolice a fost investigata de diferite grupuri de cercetare. Astfel consumul de oxigen si actitatea ATP-ului in tesuturi a fost cercetata experimental de grupul P. Plitchev si colab. (25/211) relevandu-se faptul ca valoarea consumului de 02 la martor a avut valoarea de 59,3 p.1, tratamentul cu LM crescandu-l la 77,0% (de retinut ca in miocard nu s-a observat o influentare a consumului de catre LM).
Actitatea ATP-azei se micsoreaza in tesutul hepatic cu 33% cand LM este introdus i.m.; in miocard actitatea scade la 42% prin administrarea per os si la 21 % prin administrarea i.m. LM administrat per os timp de 8 zile creste consumul de oxigen in tesutul hepatic, administrarea intramusculara contribuind la cresterea consumului la 47%, efectul foarte intens observat prin introducerea per os dato-randu-se, dupa autorii studiului, prin influenta directa la nivelul ficatului prin rezorbtia intestinala si transferul prin circulatia portala.
La nivelul miocardului micsorarea ATP s-a dovedit mult mai importanta dupa administrarea orala (43%) decat in cazul administrarii i.m. (21%). Nivelul consumului de O2 in tesutul respectiv este expresia deplasarii generale a transportului protonilor si electronilor in ciclul mitocondrial si premisa acumularii ATP, adica cresterea rezervei energetice a celulei sau tesutului. Actitatea ATP-azei este expresia nivelului descompunerii ATP, adica a consumului de energie. Scaderea actitatii ATP-azei in ficat dupa administrarea i.m. a LM si scaderea actitatii sale in miocard, ca urmare a administrarii per os si i.m., este expresia economiei energetice in cele doua tesuturi prind productia normala de energie.
Studiul actiunii directe a LM in tro asupra mediului si omogenatelor tisulare (P. Gonard, Ti Nguen, N. Ciaudi) au aratat o crestere a consumului de O2 care este atribuita intensificarii fosforilarii oxidative. Matuszewski si E. Karior estimeaza ca LM influenteaza procesele enzimatice ale mezenchimului activ. Studiile histologice asupra mecanismelor intime prind interferenta LM in procesele inflamatoare nespecifice au aratat ca acest produs al albinei influenteaza respiratia celulara si tisulara si provoaca o intensa actitate enzimatica a celulelor reactive (fibroblaste si macrofage) prin lacticdehidrogenaza, NADH-citrocrom reductaza si succindehi-drogenaza. S-a afirmat concluzia ca LM administrat per os sau i.m. (experimental pe animale) determina aprozionarea energetica a tesutului hepatic si miocardului prin doua cai: prin cresterea consumului de 02 si prin inhibarea ATP-azei.

Alte grupuri de cercetatori au studiat actiunea LMasupra glandei suprarenale (B. de Belvefer si M. Gautrelet -20/543) constatand ca administrarea la animale de laborator a unor doze mari (400 mg per os pe saptamana) determina o talitate exagerata a animalului, impreuna cu o modificare a structurii medulo cortico-suprarenalei, asociat cu cresterea greutatii, dezvoltare si cresteri anormale etc. Constatarile obtinute prin studiul suprarenalelor cuprind din punct de vedere histologic modificari congestive vasculare la nivelul medular si cresterea ei, subtierea zonei glomerulare, reducerea celei reticulate, iar din punct de vedere fiziologic o functionare sporita a medularei si o reducere a corticalei.
Din punct de vedere clinic, la soarecii si oamenii tratati cu doze mari se observa initial o ameliorare a formulei sanguine, cu proliferarea hematiilor si o scadere a leucocitelor, iar dupa o administrare cronica cu doze excesive de LM (peste 2,5 g pe zi la un om de 70 kg) o stare adinamica. La multe din aceste cazuri administrarea de extracte de suprarenala au readus conditia initiala homeostazica. Administrarea de dezoxicorticosterona (syncortyl) nu echivaleaza ca efect cu extractul natural total de cortina.
Sub aspect terapeutic, in cazurile de leucemie si de maladia lui Hodgkin, administrarea concomitenta si sistemica de cortina cu doze mari de laptisor de matca, a oferit rezultate satisfacatoare, incidentele lipotimice si tulburarile cardiace incetand aproape imediat in toate cazurile.
Grupul Belvefer si Gautrelet studiind componenta LM au subliniat importanta majora a acidului hidroxi-decilenic (izolat inca din 1957 de catre Butenandt si Rembold), subliniindu-se de catre multi autori (Townsend) interesul pentru aceasta substanta, mai ales in tratamentul tumorilor maligne.
Cercetarile prind acidul hidroxi-decilenic (AHD) obtinut prin sinteza (Chodkiewicz) a adus in discutie utilizarea terapeutica a acestui compus exclusiv, amendamentele apiterapeutilor fiind sustinute de argumente clinico-biologice si terapeutice obiective.
Argumentul biologic arata ca LM este un produs fundamental si complex al naturii. Din datele existente asupra compusilor existenti in acest compus, mai ales a celor cu actiune hormonala, s-ar parea ca se instituie o sinergie a acizilor sebacici, decendioic si AHD. Argumentul dietetic este sustinut de nutritionisti, care se opun la utilizarea produsilor de sinteza. Argumentul farmacologic sustinut de Belfever si colab., prin cercetarile efectuate, arata ca acidul continut in LM nu este unic, ci multiplu (cei 3 acizi) care produce efecte complexe, dintre care unul major asupra suprarenalei.
Concluziile autorilor cuprind mecanismul asocierii celor trei acizi care determina o adevarata "pompare" a suprarenalei, pompare ce trebuie compensata printr-un aport de produs complex cortico-medular, administrat, de pilda, sub forma de cortina sau syncortyl. Argumentul clinic este sustinut de faptul ca administrarea LM in doza mare (2g/zi) la bolnai cu leucemie determina o aplazie celulara medulocorticala a suprarenalei care, terapeutic, poate fi compensata prin procedeul mentionat. Argumentul terapeutic sustinut de cercetarile lui G. Townsend si altii demonstreaza fara nici o posibilitate de indoiala interesul pe care-l prezinta LM in problema leucemiei. Belvefer si colab. preconizeaza folosirea LM in maladia lui Hodgkin, intrucat ei au subliniat necesitatea de a se introduce in organism si alte substante in afara de AHD si mai ales unele oligoelemente si unele tamine existente in laptisorul de matca (care produc o poliglobulie imediata). in sfarsit este de retinut si observatia grupului Dereci si Popescu pritor la actiunea fractiunii hidrosolubile a LM asupra tumorilor Ehrlich.
Actiunea farmacologica a acidului 10 hidroxi-2-decenoic a fost studiata de grupul C. B. Tonsley si B. Wriglit (Anglia) (20/429) in artrita reumatoida, inclu-zandu-se si faptul ca LM contine si o cantitate mare de acid pantotenic in stare libera. Dozarea acidului pantotenic din sange a fost efectuata la trei grupe de pacienti: grupa de persoane cu un regim normal alimentar, inclusiv carnea si care nu au prezentat semnele de artrita reumatoida, avand media in sange de 112,2 u.g/100 ml sange total; grupa de persoane vegetarieni cu medie 262,3 u.g/100 ml si grupa de artritici reumatoizi cu media de 63,5 u.g/100 ml sange total, acid pantotenic.
Variatia pronuntata a cantitatii de acid pantotenic la vegetarieni si la celelalte grupe, la vegetarienii suferind de artrita reumatoida s-a inregistrat un nivel scazut al acidului pantotenic in sange, asemanator celui inregistrat in grupa a 3-a.
S-a observat ca exista o corelatie intre artrita reumatoida si nivelul de 95 mg acid pantotenic/100 ml sange total si ca simptomele artritei au inceput cand acest nivel a scazut (C. B. Tonsley -20/429), simptomele fiind mai pronuntate cu cat nivelul este mai scazut. Aceasta observatie substantiaza concluzia ca aceasta boala (sindrom sustinem noi) s-ar datora si unei deficiente a organismului in secretia de acid pantotenic, cauzata, la randul ei, de lipsa unui factor corelat, implicita! corelarii endocrino-meolice generale a organismului in complexul homeostazic.
Dupa cercetarile lui Townsed se considera ca unul din factorii absenti (considerat exclusiv de autori) ar fi acidul 10 hidroxi-2-decenoic, experientele clinice incercand a demonstra aceasta.
Unei grupe de bolna i s-a administrat i.m. d-pantotenat de calciu neasociat, in afara de o oarecare ameliorare trecatoare, nu s-a observat nici o ameliorare durabila si, de obicei, nivelul acidului pantotenic din sange a revenit la cel initial dupa 14 zile.
Grupei a 2-a i s-a administrat in injectii i.m. LM (neasociat) care s-au dovedit fara rezultat; grupei a 3-a i s-a administrat, in injectii i.m., LM asociat cu d-pantotenat de calciu. La pacientii care au dus un regim normal de ata s-a inregistrat o crestere treptata a cantitatii de acid pantotenic in sange si in acelasi timp o ameliorare a mobilitatii si a starii generale.
Vegetarienii din aceasta grupa au facut repede progrese si in orice caz dupa 14 zile s-a constatat ndecarea. in timp ce in cazul acestora s-a constatat o ndecare definitiva, in celelalte cazuri nivelul acidului pantotenic din sange a scazut treptat, astfel ca tratamentul a trebuit sa fie reluat dupa 2-3 luni.
Apare concluzia ca la vegetarieni ndecarea se arata a fi definitiva; pentru cei care duc un regim normal, simptomele de artrita reumatoida isi fac aparitia din nou, daca nu se intretine tratamentul. Capsulele enterosolubile continand LM liofilizat si d-pantotenat de calciu pot inlocui, intr-o proportie statistic semnificativa injectiile in cazul acestui grup de afectiune.
Eficienta medicala a LM a fost apreciata si prezentata ca atare, de unii cercetatori intr-o ziune moderna care se impune in gandirea biomedicala contemporana din ce in ce mai pregnant, anume ziunea integralista.
Acest mod de abordare - sustinut de noi inca din 1973 - priveste organismul uman ca un sistem integral in care subsistemele care-l structureaza functioneaza in mod corelativ-integrat, unele realizand in mod eficient aceasta integrare homeo-stazica (avem astfel sistemul neuro-endocrin, imunitar, meolic).
Un exemplu in acest sens il constituie variatele formulari din literatura, in care autorii definesc aceasta pozitie prin termeni personali, asa cum este cazul grupului japonez Kushima S. si colab. (30/467). S-a elaborat conceptul interpretarii efectului LM in conditia unui "dezechilibru autonomie". Autorii explicand termenul ca situatia biologica a unui organism la care in afara unor simptome nu se poate decela anomaliile fizice care sunt responsabile, stadiul de "rau general" datorandu-se unei insilitati functionale a sistemului nervos vegetativ (autonom) care fundamenteaza stadiul de dezechilibri autonomie (de fapt stadiul disfunctional integrator neuro-endocrin). Climacteriul este dat de autori ca exemplul cel mai semnificativ al notiunii elaborate, fiind sustinuta si ideea explicarii fiecarui simptom decelat care se manifesta simultan la organismul respectiv. Simptomele urmarite in experimentele acestui grup au cuprins: bufeurile, hipersensibilitatea la frig, hipertermia capului, cefaleea, senzatia de cap greu, vertijul, iriilitatea cii urinare, redoarea matinala, lumbago, anorexia, starea de oboseala, dureri gastrice etc.
Tratamentul aplicat unui lot de bolna (peste 1000 cazuri) timp de 7-20 zile prin injectii i.m. cu LM solutie 40% a avut eficienta asupra acestor simptome (elul 58 - dupa S. Kushima).

Efectele LM asupra simptomelor de dezechilibru neuro-vegetativ

Simptomul Coeficient eficacitate % din cazuri

Zgomote in urechi 66,7

Senzatie de frica 40,0

Hiperestezie 88,9

Vezica urinara iriila 100,0

Dureri de spate 57,9

Artralgii 50,0

Dureri lombare 16,2

Dureri la umar 57,9

Anorexie 64,7

Observatiile prind efectele biomedicale ale consumului de LM au fost confirmate si de alti autori (T. Inoue si colab. -30/464) in alte sindroame pe langa climacteriul sau dezechilibrul autonomie, precum dereglari menstruale, hipersensibilitatea la frig, insuficienta hepatica, constipatii si insomnie, cat si observatii pozitive in cazurile de cancer, stari de epuizare etc.
O serie de produse farmaceutice elaborate de diverse firme complecteaza setul de confirmari asupra eficientei acestui produs al albinei. Astfel se relateaza in literatura ca tratarea negilor cu produsul ta-apinol, unguent produs de Slovakofarma (1% LM nativ) cu diferite etiologii (verrucae e juvenilis, verruce vulgaris), precum si cu diferite intinderi corporale au relevat efecte adesea spectaculare. Efectul terapeutic s-a aratat aproximativ in 4-5 saptamani la cazurile cu succes imediat (dupa utilizarea unui tub - 20 g alifie) si dupa 4-8 saptamani. Vindecari ale negilor i au reprezentat 62% din efectele pozitive, restul putand fi considerate esecuri (unele prin neprezentare la control) (E. Maly si colab. -20/438). De retinut ca autorii raporteaza efectele pozitive si in cazuri de lupus erythematosus si alte afectiuni dermatologice.
Bolile psihice cu caracter psihonevrotic par sa fie cazurile cele mai potrite pentru verificarea efectelor generale ale administrarii LM (administrarea s-a efectuat in doze de 0,8 mg/kg corp, de doua ori pe zi, timp de 20 de zile). Acele psihonevroze numite "etiologii somatogene" par sa reactioneze la tratamentul cu LM mai bine decat la cel cu preparate ataraxice curente (raspuns pozitiv dupa a doua doza -I. Dobrovoda, 20/551). Autorul relateaza si despre manifestarea psihogena de "falsa euforie" pe care o poate provoca administrarea LM, care se deosebeste de actiunea benefica retalizanta.
In sfarsit actiunea auxinica asupra unor specii animale a constituit un alt aspect al actitatii de cercetare complexa asupra LM. Cercetarile Iui A. Faraschini (20/572) au aratat, contrar rezultatelor obtinute de alti autori, pe copii sau unele animale de experienta, ca puii de gaina - in cazul experimentului relatat - tratati cu LM au inregistrat o crestere inferioara celor din grupa martor. S-ar putea - in argumentatia autorilor- ca produsul sa fi fost administrat in cantitatea insuficienta pentru a se obtine o actiune stimulenta, ori compozitia solutiei sa fi provocat vreo modificare a proprietatilor chimice, ceea ce ar fi produs un efect negativ si asupra unor proprietati biologice ale LM, sau asupra factorilor de actiune auxinica, sau o dependenta de specie. Rezultate similare cu cele relatate de autorii citati au fost obtinute si de Casati, Giordani si colab. (20/573).
Efectele LM asupra tulburarilor coagularii sanguine si in aplazii au fost edentiate ca pozitive(Z. Migdalska-31/531)in conditii limita: hemoragii refractare la alte tratamente, considerandu-se ca hormonii de crestere vegetali continuti de LM, precum si substantele similare extrase (gibelerina), (McComb si Carr) sau substante similare auxinei sau citochininelor ar asigura aceste actiuni farmacologice edentiate.
In oftalmologie utilizarea LM singur sau asociat a fost relatata si de grupul A.Nedelker si colab. prin aplicarea produsului liofilizat apilar cu efecte remarcabile (97,8%) in keratita traumatica (51/532). Absenta unor tamine si microelemente din organism determina si reducerea vederii. Efectul hipertonizant in glaucom se dato-reste - dupa C. Kalman (1976) - actiunii microconcentratiei in cobalt din compozitia LM. Acest produs al stupului are actiune normalizatoare a fosfolipidelor din organism, scade colesterolul din sange, marind lipidele fosforice in ateroscleroza (J. Matuszewski, 1965). in aplicatii locale sub forma de coiir 1-2% si unguent5%in afectiunile polului anterior si anexelor, LM s-a dovedit eficace, ca si in cazul polenului si propolisului.
Interferentele meolice ale LM au fost remarcate si de Slii Bann si colab. (31/532) in hiperlipemie si diabet (1 g/zi LM inaintea meselor timp de 1,5-5 luni), confirmarea rezultatelor fiind asigurata si de probele de laborator. Administrarea sub forma liofilizata in doze de lg/zi inaintea meselor, in conditiilor unui regim alimentar normal, fara medicatie hipocoiesterolemianta au atestat interferenta benefica a LM cu obtinerea unui echilibru sil (B. Shi si colab. -32/541).
Interesul actiunilor biofiziologice ale LM a cuprins - fara indoiala - si sfera geriatriei sigerontologiei, efectele edentiate clinic si experimental relatate in literatura atestand eficienta LM si in aceasta zona a biologicului uman. Scoala franceza in Europa detine o pondere istoriceste edenta (H. Destrem, L. Binet, E. Bouliere) sustinand prin cercetari clinice si experimentale rolul benefic edent pentru varsta a treia.
Cura standard utilizata de autorii citati a cuprins forma de LM in capsule operculate (enterosolubile pentru reducerea sau indepartarea actiunii degradante a sucului gastric) administrate in prize zilnice de 3 ori cate 30 mg, fie 90 mg LM liofilizat, timp de 15 zile. Conditia biologica a celor supusi acestui tratament a cuprins diferite louri nosologice ale senescentei: afectiuni diverse dar trenante, stadii de senilitate globala etc. Apreciate statistic rezultatele sunt considerate de autori ca foarte bune in 34% din cazuri, bune in 35%, multumitoare in 14%, iar in 7% din cazuri nu s-a obtinut un raspuns favorabil. S. Sirtchinski si colab. (24/431) a urmarit efectul aerobiotic al LM la batrani, constatand o ameliorare a apetitului, refacerea greutatii, efectul de ameliorare a psihicului si moralului, efect benefic asupra cicatrizarii plagilor, procese pozitive de ameliorare in inflamatiile cii urinare (disparitia progresiva a simptomelor de arsura si durere).
LM amplifica actitatea functionala a celulelor implicate in reactiile inflamatorii provocand cresterea actitatii unor enzime (dehidrogenaze-LDH, NADH-citrocrom reductaza, SDH). De altfel efectul imunoregulator al LM in maladiile autoagresive cercetat de I. Matusewski si colab. (24/433) implica interferarea la nivelul sintezei acizilor nucleici, probabil datorita continutului in hormon juvenil si edicsonului, cunoscutii hormoni ai metamorfozei insectelor. S-ar parea ca actiunea hormonala se refera la normalizarea structurii spiralei proteice si secventa aminoacizilor, pe langa stimularea sintezei CAMP.
Laptisorul de matca detine in ultimul timp un loc ce-I consacra in terapeuticile naturiste (Donadieu, 1980). Fara a fi un panaceu universal, asa cum a fost prezentat la un moment dat, el s-a aratat util in numeroase sindroame, atestand, dupa opinia noastra, capacitatea de factor cu actiune integratoare, interferand la nivelurile de integrare neuro-endocrino-meolica ale organismului uman, in primul rand.

Atestarea interferentei LM asupra organismului -ca sistem integro-corelativ-s-a facut prin:
- cele mai bune rezultate la copii si persoanele de varsta a treia (a se vedea si R. Teodorescu - Apiterapia in Romania, 1994);
- cea mai edenta eficienta a LM se realizeaza prin actiunea de preventie a multor boli, adica cu aplicarea concreta in medicina preventiva;
- interferarea in unele mecanisme fundamentale precum cresterea consumului de oxigen in tesuturi si ameliorarea meolismelor;
- cresterea rezistentei la oboseala si frig;
- stimularea starii psihice (orientarea catre optimism si relaxare) si diminuarea emotitatii;
- realizeaza un mijloc simplu si natural pentru consolidarea terenului si cresterea rezistentei biologice in contextul relatiilor de agresitate (stres) de origini diverse;
- actiuni benefice la oamenii bolna in marile indicatii precum:
a astenia si starile de oboseala, mai ales in convalescenia si la persoanele in varsta;
a in slabirea organismului in general si mai ales in hipotrofia determinata alimentar;
- in senescenta prematura exagerata.
Ca indicatii speciale, asa cum au fost semnalate de diversi autori, si expuse mai inainte, putem retine aspectele in:
a sfera digestiva - in anorexie sau pierderea apetitului;

a alcoolism - si astazi foarte frecvent;

a sfera cardio-vasculara - arterioscleroza si consecintele sale;
a sfera neuro-psihica - in neuroastenie (etapa de oboseala nervoasa predominanta);
a stari depresive minore;

a tulburari ale starii psihice (disfunctionalitate).

In prezent numeroase firme produc preparate de LM simplu sau combinat cu alte produse ale stupului (miere, propolis s.a.) in diferite proportii si doze, cat si cu alti factori biologici acti pentru organism ca tamine sau oligoelemente (apimag).