Asa dupa cum am mai subliniat, esfe o profunda eroare a conditiona actiunea terapeutica a unui medicament oarecare excluzand suportul sau chimic si proprietatile sale farmacodimanice. O multime de alti factori influenteaza aceste proprietati, potentandu-le sau, dimpotriva, atenuandu-le. intre acestia sunt si factorii psihologici. Stim din acest punct de dere, din proprie experienta, ca medicamentele, prin simpla lor prezenta ne pot incuraja sau, dimpotriva, demoraliza. Felul de prezentare a medicamentului

prin aceasta intelegand denumirea sa, morfologia, aspectul general, culoarea, mirosul, reputatia de care se bucura in opinia publica comuna sau in cea medicala

impreuna cu intregul ritual al administrarii influenteaza, uneori, intr-o masura considerabila si determinanta, virtutile terapeutice ale respectivului medicament. Tot in masura considerabila si determinanta, aceste virtuti pot fi influentate si de modalitatile, de caile folosite pentru introducerea medicamentelor in organism, respectiv ceea ce se cunoaste sub numele generic de cai de administrare.
Stim din acest punct de dere ca aspectul cromatic al medicamentelor nu ne este intru totul indiferent. Cel mai mult ne atrag medicamentele colorate in rosu si rde si acest fapt pare a se datora unor arhaice traditii tinand de modalitatile de prezentare ale chilor medicamente care, secole de-a randul, au urat pe etajerele si rafturile chilor spiterii. Doctorul R. Choronnat a efectuat o experienta, ramasa celebra, pe tema conditionarii efectelor terapeutice ale unui medicament in functie de culoarea sa. lata cum ne apare relatat acest fapt in Bulletin de la Federation Internationale Pharmaceutique nr. 2 din 1953: "in aceste timpuri exista in general, putine sperante de a vindeca pe tuberculosi. Lor li se distribuie in acest sens o potiune clasica, care sa le calmeze tusea. Un intern (respectiv un student din ultimii ani ai facultatii de medicina, care, pe baza de concurs, a obtinut dreptul de a locui in spital si, implicit, de a lucra in mod nemijlocit tot acolo, n.n.), agasat de doleantele bolnavilor, a preparat trei categorii din potiunea mai sus-mentionata: una colorata in rosu, alta in albastru si o a treia incolori. Rezultatul experientei a fost cu totul concludent. In timp ce potiunea incolora ramanea fara efecte asupra bolnavilor, cea rosie ii incomoda in mod evident, cea albastra, in schimb, facea pur si simplu minuni".
Mirosul unui medicament, in aceeasi masura ca si culoarea sa, poate exercita efecte complexe, care, la randul lor, sa conditioneze in mod direct actiunea terapeutica. Farmacistul R. Revol considera chiar ca "mirosul este, dintre toate proprietatile organoleptice, acela care simte cel mai bine proiectia sensibila a calitatilor misterioase ale drogurilor". in acest sens subliniem faptul ca anumite medicamente, cu mare forta olfactiva, s-au bucurat in trecut de o mare circulatie, in aceasta categorie intrand si drogul denumit Stercus diaboli, care a beneficiat la vremea sa de o mare voga in tarile Europei, ca si acelea denumite Cibrum deorum sau Assa fetida care, la randul lor, s-au bucurat de aceeasi voga in tarile Asiei si ale Orientului Apropiat. Nu numai mirosul unui drog, ci si gustul sau poate exercita influente, modificandu-i proprietatile farmacodinamice, accentuandu-le sau ate-nuandu-le. in aceste sens, se stie ca medicamentele cu gust dezagreabil ne induc in organism o senzatie de forta, aidoma senzatiei pe care ne-o dau rachiurile sau alcoolurile tari. Acelasi R. Revol face in acest sens o analiza, in comunicarea sa intitulata "Valorisation des preparations galenique au gout et a la vue du malade", tinuta la "Zilele farmaceutice franceze", in anul 1965, pe tema influentelor complexe exercitate de gustul si culoarea medicamentelor asupra proprietatilor lor terapeutice.
Cercetand influentele pe care le pot exercita asupra unui medicament caile sale de introducere in organism, ne lovim de aspecte pe cat de interesante, pe atat de inedite. Sub raportul chimii, calea bucala sau orala se bucura de cea mai lunga istorie si, in linii mari, si de cea mai mare apreciere. Motivatia acestei aprecieri tine de faptul ca, dupa cum un mar, de exemplu, isi elibereaza pe calea digestiei produsii benefici pe care ii va folosi in continuare organismul, tot la fel se va comporta un medicament, administrat pe calea digestiva. "Cum copilul nou-nascut

precizeaza Le Gali si R. Brun

abordeaza lumea pe calea gurii sale, cum cainele recurge in mod spontan la a manca iarba in scopul purgarii, asa si primii oameni sugeau si rontaiau frunze sau boabe si uneori chiar radacini." Logache leaga optiunile umane pentru forma arhaica a caii bucale, de un anume substrat freudist, legat de interesele satisfactiei libidinale si senzuale pe care ni Ie-a produs la vremea respectiva, actul sugerii la sanul matern, satisfactii care zac, inca, palide desigur, in structurile subconstientului.
La aspectul de pilula

forma cea mai comuna de administrare a unui medicament pe cale bucala

s-a ajuns de foarte multa vreme, pentru ca pilula corespunde, din punct de dere psihologic si farmaceutic, unui concentrat, unui stadiu final, unei esente rezultand din purificari si elaborari succesi. Fie ca am de-a face cu o pilula de forma sferica, fie cu un comprimat de forma cilindrica sau ovoidala, fie, in sfarsit, ca am de-a face cu un drajeu sau cu un caset

toate aceste forme fiind destinate administrarii pe cale orala

ele vor fi in majoritatea cazurilor colorate si asta doar pentru a le spori atractivitatea si a le face sa beneficieze de efectele de potentare ale culorii asupra actului terapeutic. in acest sens, s-a constatat ca albastrul usureaza, dar folosit indelungat, duce la depresiune; galbenul este incurajator si generator de speranta; portocaliul este cald si primitor; rosul, tonic; violetul, anxios etc.
Motivatia administrarii medicamentelor pe cale nazala, care s-a bucurat de o adevarata voga, mai ales in secolul XVIII-lea, tine de usurinta cu care vaporii, ca si emanatiile odorante, se infiltreaza in organism pe aceasta cale, modificandu-i reactivitatea. Astazi aceasta cale, in general devalorizata, isi continua totusi existenta gratie terapeuticii aerosolilor. Calea rectala de administrare a medicamentelor este relativ comoda si destul de eficienta, motiv pentru care se bucura de o recomandare larga din partea medicilor, aceasta cale mijlocind un contact aproape direct al drogului cu sangele nos. Totusi, aceasta cale, din cauza reticentei bolnavilor, care refuza sa creada ca o zona destinata prin excelenta excretiei

asadar indepartarii deseurilor

poate folosi si la absorbtie, nu prea este utilizata, bolnavii vazand in rect o simpla cloaca ultramurdara. Dintre toate caile de administrare, cele care se bazeaza pe ajutorul seringii sunt cele mai grevate de reactii psihologice. Aceste reactii variaza in functie de felul injectarii (hipodermica, intramusculara, intranoasa sau intrarahidiana). Injectiile hipodermice, de exemplu, redesteapta in noi chi amintiri din copilarie, fireste dezagreabile, pentru ca este vorba de chinurile vaccinarii, motiv pentru care sunt in general evitate. La randul lor, cele intrarahidiene sunt acceptate in general cu stoicism, ele Tind asociate in gandirea bolnavilor cu fapte clinice sere sau gra. Injectiile intranoase sunt acceptate de unii cu convingere, aceasta cale fiind considerata de catre acestia deosebit de eficienta, ca urmare a introducerii medicamentelor in cele mai intime structuri ale organismului, in timp ce la atii, dimpotriva, aceasta penetrare violenta in trup a unui drog

pe calea injectarii

este considerata drept o inadmisibila agresiune corporala. De fapt, aceste conceptii "filozofice" contribuie mai mult la aceasta microdrama reprezentata de efectuarea unei injectii intranoase, decat insasi durerea pe care aceasta o genereaza.
Cunoasterea acestor aspecte psiho-filozofice de catre medic arata

pe de o parte

pregatirea complexa pe care trebuie sa o aiba slujitorii lui Asklepios si

pe de alta

ca introducerea medicamentelor in organism se face initial pe calea gandirii si a psihicului si numai in al doilea rand pe calea propriu-zisa.