O alta latura tinand de fata necunoscuta a medicamentului este alcatuita din reactiile adverse ale medicamentelor, din accidentele pe care acestea le pot genera, ca si din incompatibilitatile farmacodinami-ce. Mecanisme mai mult sau mai putin cunoscute, mai mult sau mai putin certe, stau la baza acestor complexe activitati. Consecinte alergice, anafilactice, idiosincrazice, capacitatea histaminoeliberatoare, blocarea diferitelor sisteme enzimatice, deprimarea brusca si brutala a sistemului ners vegetativ, fenomenul de aditie, fenomenul de potentare, supradozare etc. sunt cateva din problemele care pot aparea. Efectele pe care le pot declansa medicamentele administrate sunt de o mare varietate. in linii mari insa aceste efecte pot fi grupate in trei mari categorii:
efecte sinergice, cand cele doua sau mai multe substante administrate actioneaza in aceeasi directie, in acelasi sens;
efecte antagoniste, cand aceste substante actioneaza in sens contrar, opus;
efecte indiferente, cand substantele in cauza nu se influenteaza reciproc, neexercitand nici un fel de actiune una asupra celeilalte.
Exista in lume o vasta literatura pe tema actiunilor adverse si toxice a medicamentelor, pe tema efectelor secundare, a incompatibilitatilor de tot felul, pe care acestea le genereaza. Si la noi exista o bogata literatura pe aceasta linie.

Ministerul Sanatatii cu Directia farmaceutica si a aparaturii medicale a scos, in cadrul Editurii Medicale, o serie de lucrari valoroase, care au fost expediate gratuit tuturor medicilor. Este rba despre:
"Accidente medicamentoase". Autori: conf. dr. Gh. Panaitescu si dr. Emil A. Popescu (1969)
"Efectele secundare ale medicamentelor". Autori: prof. dr. Gh. Panaitescu si dr. Emil A. Popescu (1990)
"Actiuni adverse medicamentoase". Autori: prof. dr. Gh. Panaitescu si dr. Emil A. Popescu
"Asocierea medicamentelor. Incompatibilitati farmacodinamice". Autori: conf. dr. Dumitru Dobrescu, farm. Elena Cristea, farm. Aurelia Cicotti, dr. Eduard Coengniet (1971)
O alta lucrare aparuta la noi in tara este si aceea intitulata
"Medicamentul

remediu si otrava", aparuta in anul 1978, in cadrul
Editurii Facla din Craiova, autori fiind prof. dr. Nic. Dragomir si dr. Mihail Plauchitiu.
Numeroase sunt lucrarile de acest gen aparute peste hotare. Dintre acestea m semnala o adevarata lucrare de referinta in acest domeniu. Este rba despre aceea intitulata "L'invasion pharmaceuti-que", aparuta in 1984 in cadrul editurii Editions Du SeuiI, Paris, autori fiind Jean-Pierre Dupuy si Serge Karsenty.
Nu ne este in intentie de a dezlta prea mult aceste aspecte legate de practica medicamentoasa, ele fiind dezltate in lucrarile citate, in tratatele de farmacologie, in cursuri din cadrul invatamantului universitar, noua fiindu-ne in intentie de a sublinia o serie de interactiuni si de potentari consecutive, mai putin cunoscute medicilor si cu atat mai mult publicului larg.
Numeroase studii de specialitate axate pe tema interactiunilor dintre diversele substante odata introduse in organism ne demonstreaza faptul ca in materie de farmacologie unul si cu unul nu fac doi, ci trei. Asta inseamna ca, din influentele reciproce pe care le dezlta un medicament asupra altuia, poate aparea un al treilea cu actiune imprevizibila asupra organismului. Alti cercetatori au impins lucrurile si mai departe, demonstrand ca interesante potentari sau schimburi de actiuni provin si din contactul diferitelor medicamente cu alimentele sau cu bauturile cele mai uzuale. De exemplu, doctorii A.H. Conne si J.J. Burns care lucreaza la unul dintre cele mai reputate concerne de medicamente din lume, despre care am rbit deja in aceasta sectiune

Hoffman-La Roche

descriu intr-un amplu articol de 10 ini, publicat in revista "Science et vie", faptul ca sute de produse, mai mult sau mai putin curente, amplifica sau dimpotriva incetinesc procesul de meolizare al diverselor medicamente, atat la om, cat si la animal.
Nu este indiferenta nici ora de administrare a unui medicament si nici alimentele cu care acestea ar putea intra in "conflict". Un farmacist de la Universitatea din Bochum, Germania, publica un articol intr-un numar din revista de specialitate "Medizinische Welt", din 1978, aratand printre altele ca unele antibiotice din familia tetraciclinelor devin inofensive sub influenta laptelui sau a produselor lactate. Acelasi lucru este valabil si pentru preparatele feruginoase, care sunt neutralizate daca se iau cu cafea sau cu ceai. Taninurile continute in ceai sau cafea anuleaza si efectele medicamentelor pe baza unor anume alcaloizi, cum sunt extrasele de beladona care se dau pentru calmarea crampelor aparatului digestiv sau produsele ce contin chinina pentru a determina scaderea febrei. Dupa parerea farmacologului respectiv, trebuie sa se acorde atentie si faptului ca rosiile, nucile, bananele, branza si vinul contin substante care fac sa urce tensiunea arteriala si ca medicamentele clasice contra tensiunii le elimina.
Alcoolul consumat regulat accelereaza meolismul anumitor barbi-turice. La indivizii alcoolici s-a gasit un procent crescut de enzima hepatica, care meolizeaza pentobarbitalul. La cei nealcoolici insa, o priza ridicata de alcool inhiba acest meolism. Tigara meolizeaza foarte rapid fenacetina. Pe de alta parte, anumite branzeturi (Camam-bert-ul, de exemplu) continand tiramina

intermediarul meolic al adrenalinei

intra in corelatii functionale cu anumite medicamente antidepresive, ducand la accelerarea in consecinta a batailor inimii si la ridicarea tensiunii arteriale. Acelasi efect il declanseaza vinul si berea si, ceea ce este interesant, chiar si iaurtul, care de asemenea, contine tiramina. Asadar, stia ce stia Avicenna, cu multe secole in urma, recomandand bolnavilor sai ca in zilele in care iau medicamente sa nu se apropie de mancare si mai ales de bautura.
Din ce in ce mai multe studii reliefeaza conexiunile care exista intru medicamente, pe de o parte, si intre mancaruri si intre bauturi, pe de alta parte, conexiuni care se soldeaza cu actiuni nocive pentru organism. Cand insasi compozitia alimentelor are o importanta privind sanatatea, echilibrul biologic, nu este acesta un indiciu

cel mai simplu de altfel

ca nu se poate introduce orice si oricum in masinaria umana? in cercetarile intense asupra cauzelor bolii canceroase, efectuate la un institut oncologic din Bruxelles, s-a observat de pilda ca un fruct care intra in alimentatia cotidiana a locuitorilor din Jamaica

blighia sapida sau, dupa denumirea populara, akee

e nutritiv cand e copt, dar consumat cand e verde contine substante toxice care, se pare, proaca leziuni canceroase. Alte studii au demonstrat ca o bautura

ginul de Malawi

contine nitrosamine care produc cancerul esofagului.
Uneori alimente care pot fi mancate fara grija de catre un om sanatos, devin dintr-o data agresive cand se intalnesc cu unele medicamente. De aceea, medicul nu uita cand prescrie o reteta sa atraga atentia asupra a ceea ce se poate manca si asupra a ceea ce trebuie evitat (de pilda, sarea, condimentele si intotdeauna alcoolul). Actiunea alcoolului asupra creierului a inceput sa fie cunoscuta mai ales datorita studiilor de farmacologie care au semnalat fie concurenta intre alcool si medicamente, fie puternicul antagonism. S-a scris mult despre o serie de tragedii cand oameni foarte tineri consumand alcool impreuna cu droguri au devenit cadavre vii. in general, si cercetari recente de farmacologie clinica au adus do clare, femeile sunt mai putin "echipate" biologic pentru a meoliza alcoolul decat barbatii. Dar, si la unii si la ceilalti, alcoolul creste mult si brusc actiunea numeroaselor medicamente, mai ales a celor care se refera la sistemul ners central, cum sunt antihistaminicele, barbituricele, tranchilizantele, neurolepticele etc, dar si a medicamentelor antidiabetice, anticoagulan-te etc. Uneori alcoolul proaca reactii vasomotorii grave, indeosebi cu sulfamidele.
Avand in vedere complexa problematica a medicamentului, apare intru totul justificata pledoaria pe care prof. Marin Voiculescu, membru corespondent al Academiei Romane o face intr-un articol publicat in anul 1975 in revista "Produse farmaceutice", intitulat "Gandirea terapeutica moderna", pentru:
- necesitatea gandirii stiintifice in terapeutica;

importanta farmacologiei clinice;

o terapie fara polipragmazie;

o terapeutica adaptata, diferentiata; ca si

arta aplicarii terapeutice.Incheind acest lung modul introductiv dedicat medicamentului, in care am incercat sa luminam o serie de arii de pe fata sa necunoscuta, tinem a preciza ca, indiferent de necunoscutele care mai persista in acest domeniu si indiferent de criticile care i se aduc, nu m putea renunta niciodata la acest bun al stiintei. Medicamentul, si in special cel de sinteza, a schimbat fata lumii.
De altfel importanta medicamentului a fost sesizata inca de foarte multa vreme. in acest sens celebrul medic al evului mediu Theophras-tus Bombastus n Hohenheim, cunoscut mai ales sub numele sau latinizat Paracelsus, a precizat urmatoarele: "Cerul si pamantul ar trebui sa se sfarame inainte ca medicamentul sa dispara."