Naproxenul

Naproxenul (naproxen, djsmenalgit N, napren, naprosyn, proxen), un derivat policicloaromatic de acid propionic, este un antiinflamator activ; fata de edemul carrageeninic potenta este de 45 de ori mai mare decat a acidului acetilsalicilic, de 2,5 ori mai mare dec 636g63g at a fenilbuta zonei si de 4 ori mai mare decat a indometacinei. Potenta analgezica este asemanatoare, cea antipiretica este ceva mai mica. Eficacitatea terapeutica in poliartri ta reuinatoida este apropiata de cea a indometacinei. Naproxenul se absoarbe complet din tractul gastrointestinal, realizand concen tratia plasniatica maxima dupa circa 4 ore. Absorbtia rectala este buna. Legarea de proteinele plasinatice intereseaza peste 99% din cantitatea din sange. Epurarea se face predominant prin eliminare renala; in urina se gaseste 70% in forma nemodifi cata, restul ca metabolit demetilat, liber sau conjugal. Timpul de injumatatire este de circa 14 ore, ceea ce face posibila administrarea a 2 doze pe zi.

Se administreaza oral (la mese) sau intrarectal, in supozitoare, cate 250 mg dimineata si seara, fiind indicat in diferite afectiuni reumatice articulare si extraar ticulare, in artrita acuta gutoasa, ca si in diferite stari inflamatorii in stomatologie, O.R.L., pneumologie. De asemenea, poate fi util in dismenoree si pentru impiedi carea nasterii premature.

Naproxenul provoaca frecvent efecte nedorite, mai ales cand se administreaza timp indelungat: gastralgii, greata, dis pepsii, constipatie sau diaree, sangerari digestive, cefalee, ameteli, eruptii cutanate alergice. Supozitoarele pot fi cauza de iritatie rectala. Ulcerul gastroduodenal in perioada activa si antecedentele ulceroase, alergia specifica si hipersensibilitatea la antiinflamatoriile nesteroidiene, sarcina si perioada de alaptare constituie contraindi catii. Este necesard prudenta in prezenta infectiilor. In caz de insuficienta renala dozele trebuie micsorate, iar in insufi cienta renala severa utilizarea nu este recomandabila. Asocierea cu anticoagu lante cumarinice, sulfamide si sulfonil uree implica grija in dozarea acestora, din cauza riscului sporit de accidente toxice.