Indometacina

Indometacina (indomethacin, amuno, indocid, indocin, metindol) este un derivat de acid indolacetic foarte activ ca antiinflamator. Prin potenta sa mare se situeaza pe primele locuri intre medicamentele antiinflamatorii in combaterea diferitelor tipuri de inflamatii congestiv-exudative ex 636h76g perimentale (eritem prin ultraviolete, edem carrageeninic) de asemenea este inhibitor activ al inflamatiei granulomatoase. Efectul analgezic este de intesitate moderata, dar petenta este mare in atie cu alte medicamente antiinflamatorii; potenta efectului antipiretic este de asemenea mare. Indometacina inhiba la concentra este de asemenea mare. Indometacina inhiba la concentratii mici activitatea ciclooxigenazei, impiedicand formarea de prostaglandinei atat in tesuturile periferice cat si in creier

Clinic este un antiinflamator cu actiune marcata, eficacitate in artrita acuta gutoasa, in poliartrita reumatorida si in alte boli reumatice inflamatorii. Dozele terapeutice mici, care sunt bine suportate au o eficacitate asemanatoare sau ceva mai mare decat cea a acidului acetilsalicilic ; potenta este de 10-40 de ori mai mare. Indometacina se absoarbe bine cand este administrata per os sau rectal, disponibilitatea sistemica pentru cele doua cai fiind de 98%, respectiv 80%. Concentratia plasmatica este maxima la 1-2 ore de la administrarea orala, ceva mai tarziu cand se introduce in supozitoare rectale. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90% (probabil de alte sedii decat anticoagulantele cumarinice cu care nu ineractioneaza farmacocinetic). Concentratiile terapeutice in plasma sunt de 0,3-3 μg/ml ; reactiile adverse sunt frecvente la concentratii ce depasesc 5 μg/ml. Patrunde in lichidul sinovial unde realizeaza o concentratie de 25% fata de cea plasmatica. Difuzeaza liber prin ariera placentara dar trece in lapte numai in cantitate mica. Indometacina este metabolizata in proportie de 80% prin O-demetilare, N-dezacilare si glucuronoconjugare, formand metaboliti inactivi care se elimina prin bila si urina. Derivatii conjugati intra in parte in ciclul enterohepatic. Intre 10-20 % din medicament se elinina neschimbat prin urina. Timpul de injumatatire mediu este de 2,4 ore, mai mult la nou-nascuti si prematuri.

Indometacina se administreaza oral, dozele fiind de 75-l50 mg/zi, fractionat in 3 prize, la mese. Se poate administra si pe cale rectala in aceleasi doze, provocand uneori iritatie locala. Principalele indicatii sunt poliartrita reumatoida, osteoartroza, spondilita anchilopoietica, artrita psoriazica, artrita gutoasa, pseudoguta. In poliartrita reumatoida rezultatele sunt asemanatoare celor obtinute prin fenilbutazona. Dupa cateva zile de tratament, inflamatia si durerea articulara se linistesc, creste puterea de sangerare a mainii intensitatea si durata redorii matinale se reduc. Efectele bune sunt realizate la circa 70% din bolnavi. Uneori este posibila si avantajoasa administrarea unei singure doze in 24 de ore, seara la culcare aceasta permitand linistirea durerii, un somn bun peste noapte si reducerea redorii matinale. Alte indicatii sunt bursitele, tendinitele, sinovitele, capsulitele umarului, entorsele si intinderile musculare, reactiile inflamatorii postinterventii-chirurgicale, stomatologice. Indometacina este eficace si pentru combaterea starilor febirle, fiind indicata atunci cand antipireticele obisnuite nu sunt operante. Poate linisti durerea in dismenoree si poate preveni nasterea prematura - se administreaza cate 25 mg de 4ori/zi, timp de 2 zile. La nou nascuti cu persistenta canalului arterial si fenomene de insuficienta cardiaca administrarea de 2 mg/kg si zi, timp de 2 zile, favorizeaza uneori inchiderea canalului. In sindromul Bartter efectele sunt de multe ori bune, dar tratamentul indelungat este deseori greu suportat.

Indometacina provoaca reactii adverse la 10-45% din bolnavi, 10-l5% fiind nevoiti sa intrerupa tratamentul. In general dozele mici - 75 mg/zi - sunt bine suportate, dar intensitatea si frecventa reactiilor adverse creste mult cand se depasesc 150 mg/zi. Tulburarile digestive jena epigastrica, dureri abdominale, greata, voma, diaree sau constipatie - Sunt cele mai obisnuite. Se pot produce leziuni ale mucoasei gastrointestinale si sangerari, dar acestea sunt mai putin frecvente decat pentru acidul acetilsalicilic. Ulcerul este rar. Tulburarile digestive sunt atenuate sau dispar la micsorarea dozelor; frecventa lor este mai mica pentru administrarea rectala. Multi bolnavi se g de cefalee, care poate aparea inca de la inceputul tratamentului, indeosebi cand se utilizeaza doze mari. Durerea este localizata mai ales frontal, este probavil vasomotorie, mai suparatoare dimineata si rebela la tratament. Patogenia cefaleei este probabil vasomotorie. Uneori se supraadauga ameteli si stare confuziva. Eruptiile urticariene sunt relativ frecvente. Exista posibilitatea de reactii anafilactoide

la persoanele cu hipersensibilitate, fenomen incrucisat pentru indometacina, salicilati si alte antiinflamatorii inhibitoare ale ciclooxigenazei. Tendinta de retinere a sarii si apei este slaba. Au fost semnalate cazuri izolate de hepatita, glomerulonefrita, reactii hematologice (leucopenie, trombocitopenie, anemie aplastica, chiar agranulocitoza). Uneori se produce incetosarea vederii sau apar dureri orbitare sau preorbitare. Opacitatile corneene si alterarile retiniene, descrise la unii bolnavi cu poliartrita reumatoida tratata timp de cativa ani cu indometacina, nu au putut fi corelate cert cu administrarea medicamentului; este reconiandabil ca in conditiile folosirii cronice a indometacinei sa se efectueze periodic controlul oftalmologic.

Indometacina trebuie utilizata cu multa prudenta sau evitata la batrani, copii si in timpul sarcinii. Ulcerul evolutiv si antecedentele de leziuni gastrointestinale, alergia si hipersensibilitatea la indometacina si salicilati reprezinta contraindicatii. Medicanientul trebuie folosit cu, precaiutii la bolnavii cu tulburari psihice, epilepsie sau parkinsonism deoarece poate agrava aceste afectiuni. Bolile renale preexistente reprezinta o contraindicatie relativa. Prezenta bolilor infectioase impure prudenta si acoperirea cu antibiotice sau chimioterapice.

Indometacina inhiba agregarea plachentara si poate leza mucoasa gastrica, de aceea asocierea la tratamentul cu anticoagulante cumarinice necesita supraveghere medicla. Frecventa si severitatea ulceratiilor gastrointestinale cresc in cazul administrarii concomitente de glucocorticoizi. Alte interactiuni, cateodata relevante clinice, constau in micsorarea efectului hipotensiv si, natriuretic al furosemidului de catre indometacina, scaderea eficacitatii propranololului ca antihipertensiv, posibilitatea dezvoltarii insuficientei renale cand se asociaza cu triamterenul, cresterea riscului reactiilor toxice la sarurile de litiu (mareste concentratia plasmatica a litiului datorita inhibarii elimindarii sale urinare). Probenecidul micsoreaza excretia renala a indometacinei