Infectiile osoase - osteomielita

INFECTIILE OSOASE

OSTEOMIELITA

Afecteaza cu predilectie copii si tinerii între 5 si 20 de ani, sediul initial i\ infectiei fiind, în majoritatea cazurilor, metafiza oaselor lungi în perioada ie crestere, datorita particularitatilor circulatiei locale «(sistem de vase sinusoide, dilatate, cu flux sangvin încetinit)

Germenele cel mai frecvent incriminat este stafilococul auriu, mai rar stafilococul alb, pseudomonas aeruginosa, streptococul, etc.

Osteomielita acuta reprezinta infectia acuta, hematogena a osului. Initial, singura modificare care poate sugera diagnosticul este îngrosarea si cresterea opacitatii tesuturilor moi adiacente. Prima modificare osoasa  elementara radiologica este osteoporoza, cauzata de resorbtia osoasa datorata hiperemiei care  apare la 10 - 14 zile de la debut, cu aspect omogen sau patat se evidentiaza zone de osteoliza, unice sau multiple, neregulate care pot conflua, reprezentând zone de os grav afectate, fagocitate de osteoclaste (. 25).

Întinderea infectiei spre periferia osului, produce elevarea periostului si la 3-5 saptamâni de la debut, apare pe radiografie reactia periostala, cel mai frecvent lamelara. Pe masura ce continua formarea de os nou periostal. Întregul os poate ajunge sa fie învelit într-o 'camasa' osoasa (.26). Prin procese de necrozare a acestui învelis, apar fistule prin care se elimina puroiul sau sechestrele de mici dimensiuni. Involacrumul adera intim la osul viabil, dar este separat de zonele necrotice linie transparenta, astfel ca un sechestru osos poate fi suspectat înainte sa apara modificarile caracteristice de densitate.

Osteonecroza este urmarea întreruperii circulatiei într-un teritoriu datorata embolizarilor septice sau compresiunii exercitate de colectiile purulente. în absenta circulatiei, zona respectiva, denumita sechestru osos, nu se poate demineraliza si îsi mentine densitatea initiala ce contrasteaza cu teritoriile osteoporotice din jur. Sechestrele au dimensiuni variabile, la nivelul compactei fiind mai mari decât cele spongioase, ajungând uneori sa cuprinda toata diafiza.

ura 25. Osteomielita acuta. Zone de osteoliza metafizara.

In faza de vindecare, cavitatile rezultate în urma necrozei sunt înlocuite de tesut fibros si apar ca zone de rarefactie pe fondul unui os scleros, îngrosat si cu contururi neregulate.

ura 26. Osteomielita. Aproape întreaga diafiza radiala e devitalizata si înconjurata de os nou periostal (involucrum).

Osteomielita cronica cuprinde doua forme: osteomielita secundara unei osteomielite acute si osteomielita cronica de la început, fara a trece printr-un episod acut, datorata unor germeni cu virulenta scazuta.

Radiologie predomina procesele de osteoscleroza si periostoza. Dupa mai multe luni sau ani, la nivelul spongioasei se produce fenomenul de „compactizare', iar compacta se îngroasa treptat, îngustând canalul medular, uneori pâna la disparitie (.27). Pe fondul acestei scleroze se evidentiaza zone de osteoliza bine delimitate si sechestre osoase.

Periostoza progresiva duce la îngrosarea si deformarea segmentului respectiv.

Abcesul Brodie este o forma circumscrisa de osteomielita cronica de la început, care apare ca o zona unica de osteoliza, fara sechestre, înconjurata ie o banda de scleroza, cu reactie periostala discreta (.28).

ura 27. Osteomielita cronica. Ingrosare marcata endostala si îngustarea canalului medular. Diametrului osului este crescut.

ura 28. Abces Brodie. Zona de osteoliza metafizara înconjurata de o banda de osteoscleroza

Osteomielita posttraumatica. în forma acuta, la 2 - 3 saptamâni de la debut, pe fondul unui tablou clinic si biologic sugestiv, apar osteoporoza si zone de osteoliza la nivelul fragmentelor osoase. Osteomielita cronica posttraumatica îmbraca doua forme: pseudartroza septica (în care radiologie se evidentiaza degradarea montajului de fixare, aparitia sechestrelor si pierderea de substanta osoasa) si calusul osteitic (cu un contur neregulat, hipertrofie, alternând zone de osteoliza cu zone de scleroza).

Osteoartrita tuberculoasa

Afectarea tuberculoasa a scheletului este, de obicei, de origine hematogena si se datoreaza activarii unor focare de însamântare, aparute cu ocazia primoinfectiei.

Localizarea primara la nivelul scheletului este frecvent articulara si mai rar osoasa, în acest caz, procesul extinzându-se rapid la articulatia adiacenta.

Clinic, simptomatologia este discreta si precede cu câteva luni aparitia modificarilor radiologice.

Prima manifestare este osteoporoza extremitatilor articulare ale osului, . - intensitate si extensie variabile. Ulterior se produce osteoliza marginala 2 nivelul corticalei articulare, care capata un aspect neregulat, sub forma ''cariilor' osoase (.29).

Procesele osteogenice sunt slab reprezentate. Osteoscleroza perilezionala este frecvent consecinta unei suprainfectii cu germeni banali; periostoza apare rar.

Spatiu articular apare largit initial, cu o transparenta diminuata, datorita epansamentului articular. Ulterior se produce o pensare progresiva, pâna la disparitie uneori. Modificarile articulare sunt completate de subluxatii si pozitii vicioase. Periarticular pot aparea 'abcese reci'. în multe cazuri, rodiul final al tuberculozei osteoarticulare este anchiloza osoasa.

ura 29. Tuberculoza osoasa. Leziune osteolitica a extremitatii distale radiale.

Tuberculoza vertebrala (spondilita tuberculoasa) constituie cea mai frecventa forma de tuberculoza scheletica. Zona cea mai afectata este dorso-lombara. În mod caracteristic sunt afectate doua vertebre vecine împreuna cu discul dintre ele. Primul semn radiologie este osteoporoza, care apare dupa câteva luni sau ani de la debutul real, urmata de diminuarea înaltimii spatiului intervertebral si aparitia de eroziuni marginale sau intravertebrale.

Tardiv, vertebrele apar trapezoidale sau cuneiforme, prin tasare, spatiul intervertebral dispare complet, rezultând modificari de ax ale coloanei: cifoza angulara ('morbul lui Pott'), cifoscolioza, etc.

Extinderea infectiei la partile moi ia aspectul 'abcesului rece' paravertebral, care se manifesta ca o opacitate fuziforma, pe ambele laturi ale coloanei.

Spre deosebire de alte localizari scheletice, în cazul tuberculozei vertebrale, mai ales în perioada de vindecare, au loc procese de osteoscleroza care delimiteaza leziunile mai sus mentionate (.30).

ura 30. Tuberculoza vertebrala. Leziune osteolitica a portiunii anterioare a unui corp vertebral cu o reactie sclerotica importanta la periferie.