| Anonim
Mda... Si cred ca mai urat decat ma manifest eu,nu se poate. Povestea mea e foarte lunga,am sa scriu foarte pe scurt cum a decurs si ce metode de recuperare am incercat. Totul ainceput in urma cu 10 ani cand m-am imbolnavit de anorexie,boalacarem-a chinuit vreo2 ani si jumatate. Desinu a fost o perioada foarte lunga,a fost o forma extrema. Am ajuns la spital alimentata prin sonda naso-gastrica. Pur si simplu nu mai puteamsta pe picioare,parca oasele imi gaureau pielea. Chiar si sa stau intinsa in pat era dureros. Cu toate acestea,recuperarea a fost rapida si cred ca cel mai mult m-a ajutat medicatia. Devenisem o leguma si faceam ce mi se spunea,adica mancam si dormeam. Apoi a urmat o perioada de vreo 3 ani in care consideram ca sunt vindecata,cel putin stabila. Nu a fost chiar asa in realitate. Aveam ritualurile mele in ceea ce privea mancarea,miscarea era f importanta. Mai foloseam lacative din cand in cand,dar concomitent aveam si episoade de mancat compulsiv(cantitati imense de dulciuri in special) urmate de restrictionare,sport diete pana la refuz. Deci clar alunecasem incet in bulimie. De 4 ani si jumatate sufar de bulimie,o forma severa. Am fost internata de 2 ori intr-o clinica din Germania,cea mai renumita in tulburari de alimentatie si care numai asa ceva trateaza. Din pacate,daca dupa prima internare,treburile s-au mai domolit o perioada,dupa a doua,ele s-au agravat! Tin sa precizez ca prima data am stat 8 sapt,iar a doua oara 10. Si inca ceva...in aceasta clinica nu se administreaza medicatie,iar multi medici sunt de parerea ca fara o medicatie antidepresiva de cel putin 6 luni,sanse de recuperare,sunt mici... Si tind sa cred acest lucru. Bine inteles e nevoie de multe altele,terapie,sustinere din partea fam etc. O alta chestiune care m-a intristat profund desi la inceput am refuzat sa o cred. Tulburarile de alim sunt boli incurabile. Asta mi s-a spus din prima zi in care m-am internat in Germania la care prima mea intrebarea fost de ce ma aflu acolo. Ele se pot stabiliza,tine sub control,dar de disparut,nu dispar niciodata din pacate. Ar mai fi multe de spus si mi-ar placea sa iau legatura cu cineva care se confrunta cu aceiasi probl. |
