Verificarea si adaptarea portamprentei individuale (lingurii individuale) - controlul extrabucal, verificarea si adaptarea lingurii individuale

Verificarea si adaptarea portamprentei individuale (lingurii individuale)

A. Controlul extrabucal

va trebui sa preceada verificarea port-amprentei in cavitatea bucala.

- scopul sau este de a verifica corectitudinea realizarii portamprentei din laborator.

In acest sens, portamptenta individuala trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte :

- sa fie rigida, nedeformabila, pentru a rezista in timpul manoperelor de amprentare;

- sa cuprinda toata zona de 131d31b sprijin (limitata corect cu creionul pe modelul preliminar);

- marginile sa se opreasca in dreptul mucoasei pasiv mobile (exact pe conturul desenat);

- sa ocoleasca frenurile si bridele, marginile corect realizate;

- sa fie intim adaptata pe zona de sprijin. Exceptie fac zonele care nu suporta presiuni si zonele retentive, unde lingura va fi situata la distanta (modelul preliminar trebuie sa fie foliat cu ceara roz in zonele respective);

- lingura sa permita aderenta materialului de amprenta.

- marginile sa fie netede si rotunjite, avand o grosime de 1,5-2 mm. in conditiile unui camp protetic normal. in anumite situatii se poate recomanda individualizarea grosimii marginilor in functie de gradul de resorbtie al crestei edentate. Astfel, la nivelul maxilarului, cand resorbtia osoasa este mai intensa intr-o anumita zona a crestei edentate (frontala, laterala sau chiar posterioara), marginea lingurii din zona respectiva se poate ingrosa mai mult in scop compensator, pentru a inlocui pierderea de substanta osoasa (Lejoyeux).

- sa nu existe spatiere intre zona de sprijin si lingura;

- sa nu basculeze pe camp (stanga, dreapta, presiuni digitale);

- verificarea manerului ce trebuie sa coincida cu muchia crestei si orientat usor spre vestibular (forma manerului si marimea lui trebuie sa fie cat a 2 incisivi centrali).

Ingrosarea lingurii in scopul compensarii pierderilor osoase va avea efect benefic multiplu si anume:

plaseaza mucoasa mobila intr-o pozitie corecta care sa-i permita efectuarea unor miscari fiziologice in timpul amprentarii;

contribuie la restabilirea fizionomiei si fonatiei.

in ceea ce priveste lingura mandibulara, aceasta poate fi ingrosata in zona linguala centrala, unde pe linia mediana va avea o grosime de 3 mm., scazand treptat spre canini, pana la 1,5 mm.

manerul sa fie de marimea incisivilor centrali (10 mm inaltime, 15-l8 mm. latime), plasat pe linia mediana, pe muchia crestei, intr-o directie verticala sau usor vestibularizata (0-l5). Forma trebuie sa fie usor concava pentru a favoriza prinderea intre degete. Marimea, forma si pozitia manerului trebuie sa lase libertate de miscare partilor moi in timpul modelarii materialului de amprenta.

butonii de presiune sa fie plasati bilateral mandibular in zona corespunzatoare premolarilor doi sau in portiunea cea mai decliva a crestei edentate. Dimensiunea lor va fi asemanatoare cu cea a unui molar: 10 mm lungime, 5-7 mm inaltime iar latimea sa nu depaseasca latimea crestei

sa prezinte bordura de ocluzie in conditiile in care se practica tehnici de amprentare cu gura inchisa. Pozitia si marimea bordurilor va fi similara cu cea de la sabloanele de ocluzie.

B. Verificarea si adaptarea lingurii individuale in cavitatea bucala.

- este operatiunea clinica de importanta majora pentru realizarea corecta a amprentei finale si a bazei viitoarei proteze.

Va trebui sa avem in vedere parcurgerea unor timpi foarte bine delimitati dupa cum urmeaza:

Verificarea sprijinului si adeziunii

Verificarea lungimii

Verificarea grosimii

Verificarea accesoriilor portamprentei individuale

Realizarea inchiderii marginale

Adaptarea dinamica

Odata terminata adaptarea lungimii lingurii individuale maxilare utilizand tehnica examenului clinic, se va trece la perfectarea adaptarii sale prin teste functionale, utilizand testele lui Herbst:

Daca la urmatoarele miscari (efectuate obligatoriu in ordinea descrisa) portamprenta se mobilizeaza, retusarea se va face dupa cum urmeaza:

l. a. - Gura usor deschisa - zona premolarului 2 si molarului 1

b. - Gura larg deschisa - spatiul retrozigomatic si retrotuberozitar

c. - Gura larg deschisa plus balansarea mandibulei stanga dreapta - spatiul retrozigomatic (grosimea marginii prea mare).

Suras fortat - spatiul vestibular lateral, brida laterala

Fluierat, sugere - spatiul vestibular labial, brida laterala

Pronuntarea fonemei 'A', la care noi mai adaugam si proba Valsalva - zona distala.

Adaptarea dinamica

Dupa ce s-a facut adaptarea portamprentei mandibulare prin examen clinic al periferiei campului protetic centimetru cu centimetru, ca si in cazul portamprentei maxilare, se trece la perfectarea lungimii prin probe functionale, utilizand testele Herbst. Ne vom reaminti ca fiecare miscare va mobiliza o anumita zona functionala. Adaptarea se va face prin retusare, pana in momentul in care portamprenta ramane pe loc pe campul protetic, fara a fi mobilizata. Redam miscarea si zona sa de actiune, respectiv zona unde trebuie facuta retusarea (. 5.15).

. a. - Gura usor deschisa - portiunea meziala a pungii lui Fish

b. - Gura larg deschisa - ligamentul pterigo-mandibular

Consideram ca rascroirea la nivelul muschiului maseter s-a facut in faza clinica de adaptare.

2. Umezirea rosului buzelor de la o comisura la alta - zona linguala laterala in portiunea sa posterioara, corespunzatoare molarilor.

3. Balansarea varfului limbii intr-un obraz si in celalalt portiunea anterioara a zonei linguale laterale, corespunzatoare premolarilor.

Protractia limbii catre nas - zona linguala centrala

Sugere, fluierat - zona vestibulara centrala

Deglutitia (se foloseste numai la amprentarea propriuzisa)