Structurile de sustinere ale dintelui

Structurile de sustinere ale dintelui

Ligamentul parodontal

Ligamentul parodontal este testul ce inconjoara radacina dintelui si o leaga de osul alveolar. Fibrele principale ce intra in alcatuirea ligamentului sunt formate din colagen de tip I ce este sintetizat de fibroblaste. Fibrele principale ale ligamentului parodontal sunt impartite in 6 grupuri si anume:

1.1 Clasificare

grupul transseptal : sunt fibrele alimentare" class="text">fibre ce sunt dispuse transversal, interproximal peste creasta osului alveolar si se prind in cementul dintelui vecin;

grupul crestei alveolare: au un traiect oblic de sub epiteliul jonctional spre creasta alveolara. Aceste fibre au rol in prevenirea extruziei dentare si se opun miscarilor de lateralitate ale dintelui;

grupul orizontal: sunt fibrele alimentare" class="text">fibre ce sunt dispuse in unghi drept in raport cu axul lung al dintelui;

grupul oblic: cuprinde cele mai numeroase fibre au o directie de la cement spre coronar, amortizand fortele masticatorii verticale;

grupul apical: au o directie radiara de la cementul apical spre fundul alveolei si nu sunt prezente la radacinile incomplet formate;

grupul interradicular: este specific dintilor multiradiculari si pleaca din cement spre septul interradicular.

Fibrele principale sunt remodelate de catre celulele ligamentului parodontal pentru a se adapta cerintelor fiziologice si la diferiti stimuli.

1.2 Structura ligamentului alveolar

Elementele celulare :

Fibroblastele sunt cele mai numerose celule prezente in ligamentul parodontal de forma ovoida sau alungite, dispuse de-a lungul fibrelor de colagen cu rol in sinteza acestora avand si rolul de a fagocita colagenul vechi fara interventia colagenazei.

Osteoblastele si cementoblaste, la fel ca si osteoclastele si cementoclastele, sunt prezente la capetele ligamentului parodontal.

Mai sunt prezente si resturile epiteliale Malassez alaturi de neutrofile, limfocite, macrofage, eozinofile.

Substanta fundamentala:

Ligamentul parodontal contine o mare cantitate de substanta fundamentala compusa din glicozaminoglicani si glicoproteine alaturi de apa (70%). De asemenea pot fi prezenti si cementiculi ce sunt mase calcifiate ce pot adera sau nu la cement.

1.3 Functiile ligamentului parodontal:

1.Functii mecanice

a.     protejeaza vasele si nervii de fortele mecanice

b.     transmite fortele ocluzale osului

c.      ataseaza dintele de os

d.     mentine gingia in contact cu dintele

e.      absorbtia socului

2. Functia formativa si de remodelare: celule din ligamentul parodontal

participa la formarea si resorbtia cementului si a osului ce apar in miscarile fiziologice ale dintelui, in acomodarea parodontiului la fortele ocluzale si la repararea leziunilor.

3. Functia nutritionala si senzoriala: ligamentul parodontal confera nutrienti osului, cementului si gingiei prin vasele sanguine impreuna cu drenajul limfatic. Ligamentul parodontal este bogat in fibre nervoase capabile sa transmita presiuni si senzatii dureroase prin nervul trigemen.

3 Cementul

Cementul este un tesut mezenchimal avascular calcifiat ce acopera radacina anatomica a dintelui. Sunt doua tipuri principale de cement si anume cementul aceluar (primar) si cementul celular (secundar) ce sunt alcatuite dintr-o matrice interfibrilara calcificata si fibre de colagen. Aceste fibre de colagen provin din fibrele Sharpey (extrinseci) din ligamentul parodontal care sunt ancorate in cement ce sunt formate de fibroblasti si fibre intrinseci ce apartin cementului formate de cementoblasti.

Cementul acelular se formeaza primul si acopera treimea cervicala sau pana la jumatatea radacinii si are o grosime ce variaza intre 30 si 230 m.

Cementul celular se formeaza dupa ce dintele a atins ul de ocluzie si contine cementocite incastrate in lacune ce comunica intre ele. Fibrele Sharpey sunt mai putine iar calcifierea este mai redusa in atie cu cementul acelular.

Ambele tipuri de cementuri sunt aranjate in lamele ce sunt separate de linii paralele cu axul lung al dintelui, linii ce reprezinta succesiunea depunerilor de cement.

Componenta anorganica a cementului este hidroxiapatita in proportie cuprinsa intre 45 si 50%.

Cementul de la nivelul jonctiunii smalt-cement si cel imediat subadiacent este de o mare importanta in procedurile de root-ing si scaling existand trei tipuri de contact intre smalt si cement: smaltul este acoperit de cement (60-65% din cazuri), jonctiune cap la cap ( aprox 30% din cazuri) si cementul se afla la distanta de smalt (5-l0% din cazuri).

Prin termenul de hipercementoza se intelege hiperplazia cementului ce poate fi nodulara la nivelul treimii apicale a radacinii sau sub forma alungita.

Resorbtia cementului poate fi cauzata de factori locali sau sistemici. Printre factorii locali se pot enumera: trauma ocluzala, fortele ortodontice, presiuni din partea dintilor ce erup in malpozitie, lipsa antagonistului, afectiunile periapicale, boala parodontala.

Fuziunea cementului cu osul alveolar insotita de obliterarea spatiului parodontal se numeste anchiloza.

Cementul se expune mediului cavitatii bucale in cazuri de recesie gingivala si ca urmare a pierderii atasamentului in formarea pungii parodontale fiind astfel supus invaziei de bacterii in boala parodontala si penetrarii de catre ioni anorganici si substante organice.

4 Procesul alveolar

Procesul alveolar este acea portiune a mandibulei si a maxilarului ce formeaza si sustine alveolele dentare ce se formeaza cand dintele erupe pentru a conferi ligamentului parodontal atasamentul osos si dispare gradual dupa pierderea dintelui.

El se compune dintr-o spongioasa acoperita de o corticala, alveolele fiind captusite in interior de lamina cribriforma (lamina dura) prin orificiile careia trec fibrele Sharpey. Elementele celulare sunt reprezentate de osteoblaste ce produc matricea organica si osteoclaste cu rol in resorbtia si remodelarea osului.

Toate suprafetele osoase sunt acoperite de periost la exterior, tesut ce contine osteoblasti si celule ce se pot transforma in osteoblasti cat si dintr-o bogata retea sangvina si nervoasa.

Septul interdentar este alcatuit dintr-o spongioasa marginita mezial si distal de catre lamina cribriforma iar vestibular si oral de catre corticala osoasa. Angularea mezio-distala a septului este data de o linie trasata intre jonctiunile smalt-cement a doi dinti adiacenti. In boala parodontala se deceleaza radiografic modificari ale septului interdentar ce afecteaza lamina dura, radiotransparenta crestei, marimea si forma spatiilor trabeculare cat si conturul si forma osului.

Ariile izolate in care radacina dentara este denudata de os si suprafata ei este acoperita doar de periost si gingie poarta numele de fenestratii . Atunci cand ariile denudate se extind si la marginea osului ele se numesc dehiscente. Aceste defecte sunt mai frecvente la dintii posteriori si sunt de obicei bilaterale.

5 Vascularizatia structurilor de sustinere:

Vascularizatia sangvina provine din arterele alveolare superioare si inferioare ce se anastomozeaza cu vase de la ligamentul parodontal si din gingie. Drenajul venos insoteste vasele arteriale la fel ca si vasele limfatice.