In timpul celor 9 luni pe care le petrece in uterul mamei sale, viitorul copilas se dezlta intr-un mod extraordinar: niciodata, dupa nastere, fiinta umana nu va cunoaste astfel de transformari.

Astazi se stie mult mai mult decat acum cativa ani despre modul in care principalele organe ale copilului se formeaza si incep sa functioneze. Raman, totusi, numeroase intrebari de elucidat. Mecanismele in cauza sunt de altfel foarte complexe. Unele, cum suni cele care permit viitorului copil sa se "hraneasca", implica anumite organe, cum ar fi placenta, care sunt indispensabile sarcinii si nu se formeaza decat in aceasta perioada. Mijloacele de care dispunem acum, mai ales ecograful, arata ca, imperceptibil pentru dumneaastra, embrionul manifesta o activitate importanta de la inceputul sarcinii. Catre luna a 4-a veti incepe sa simtiti copilul miscandu-se. Aceste faimoase "lovituri de picior" r fi poate pentru dumneaastra semn ca un copil traieste si se dezlla inauntrul dumneaastra. Aceste miscari dovedesc intr-adevar vitalitatea sa si faptul ca el a asteplat ca sa va puleti da seama de acest lucru. Miscarile corpului si bataile inimii demonstreaza deasemenea trezirea simturilor fatului si activitatea sa in uter, chiar daca, in ultimele 2 luni de sarcina, el va trebui sa se cuminteasca, din lipsa de spatiu.

Mai intai, el se hraneste
Pentru a se dezlta, viitorul copil are neie de "hrana" si oxigen; pe masura ce se formeaza, organismul sau elimina deseuri.Aceste schimburi se fac in corpul mamei, in care latul este ca si grefat, si se efectueaza prin intermediul "anexelor": placenta si cordonul ombilical; trebuie sa adaugam si sacul amniotic (sau punga cu apa), adica membranele si lichidul care inconjoara fatul. Aparute dupa fecundare, aceste anexe, in afara lichidului amniotic, care se scurge inainte de nastere - r fi eliminate (dupa nasterea copilului) in momentul nasterii, numit usurare.

Lichidul amniotic: mediul in care traieste copilul

Pe masura ce creste in lum, embrionul se indeparteaza de zona sa de imtare in peretele uterului. Paralel, in jurul lui se formeaza o cavitate: este ceea ce in mod obisnuit se numeste "punga cu apa". intr-adevar, in scurt timp, aceasta se umple cu lichid. Deasemenea, ea creste si sfarseste prin a ocupa complet uterul catre a 10-a saptamana. In aceasta cavitate, viitorul copilas va trai in timpul celor 9 luni de sarcina plutind in lichidul amniotic (de la numele membranei care il inconjoara, amnios). Lichidul amniotic are mai multe functii: mentine fatul la o temperatura constanta. ii permite sa se deplaseze, il protejeaza de socuri si de microbi care ar putea veni din exterior prin vagin: el ii procura deasemenea copilului apa si substantele nutritive pe care fatul le absoarbe prin piele sau inghitindu-le. O parte din acest lichid este eliminat de fat prin urina. Lichidul amniotic se innoieste in permanenta. Studiul culorii sale si a substantelor pe care le contine informeaza despre starea de sanatate a fatului ( p. 50). Dar copilasul se alimenteaza mai ales plecand de la elementele transportate de sangele mamei sale, care ii parvin prin cordonul ombilical, prin placenta.

Placenta In latina, placenta inseamna "prajitura, placinta". Acest organ are intr-adevar aspectul unei placinte, lipite de uter si care are doua fete. Una provine din transformarea mucoasei uterului, acolo unde osul s-a imtat (in general in fundul uterului), iar cealalta din embrion. Pe aceasta "fata letala" a placentei se ataseaza cordonul ombilical, care leaga embrionul de placenta. Cordonul contine trei vase: doua artere pentru circulatia sangelui fatului spre placenta si o vena pentru circulatia sangelui la intoarcere spre fat.

O zona de schimburi intre mama si copil. Chiar la inceputul sarcinii, oul este inconjurat de un strat de celule numit "trofoblast" : acesta va fi viitoarea placenta. Aceste celule, care asigura nidarea oului in uter. se insinueaza in mucoasa uterina. Acolo, ele se inmultesc si emit multiple inmuguriri. Astfel se formeaza un fel de arbore stufos, cu crengile incalcite care se intalnesc cu vasele sangvine care iriga uterul mamei. Sangele fatului iriga miile de muguri mici situati la extremitatea crengilor. Schimburile ( in continuare) se r face de o parte si alta a peretelui mugurilor, fara ca cele 2 tipuri de sange sa se amestece.
Placenta se constitue din a 4-a saptamana pana in a 4-a luna a sarcinii : este bine delimitata incepand din luna a 3-a si schimburile cu fatul nu sunt in totalitate sile decat la inceputul lunii a 4-a. Prin urmare, placenta se ingroasa urmand dezltarea uterului. La nastere, ea seamana cu un disc spongios de 20 cm diametru, 3 cm grosime si cantareste intre 500 si 600 g.

O "prajitura" foarte hranitoare pentru fat. S-a crezut mult timp ca circuitele sangvine ale mamei si ale fatului sunt "in continuare". Apoi fiziologii au aratat, dimpotriva, independenta complela a celor doua circulatii, definind rolul placentei ca un filtru specializat, plasat intre mama si fat. Sangele mamei ajunge la placenta prin arterele uterului. Substantele nutritive si oxigenul pe care-l transporta traverseaza filtrul placentar si, prin vena ombilicala, ajung la lat. Sangele fatului ajunge la placenta prin arterele ombilicale. El este incarcat cu deseuri si gaz carbonic care traverseaza filtrul placentar pentru a intalni sangele matern. Organismul mamei este cel care le elimina (prin rinichi si plamani), caci plamanii fatului nu functioneaza decat dupa nastere. Schimburile care au Ioc la nivelul placentei primesc mai ales oxigenul si gazul carbonic, apa, sarurile minerale si alimentele. Dar aceste schimburi, care nu au loc de altfel intotdeauna in cele doua sensuri, sunt selective. De exemplu, ionii (fier, zinc, magneziu, cupru, iod) si unele vitamine (B.C) traverseaza cu usurinta placenta; alte vitamine (A,D,E,K) si lipidele (grasimi) nu trec decat intr-o cantitate redusa. Placenta nu este doar un organ unde are loc acest mecanism de schimburi vitale, ea are si alte roluri, care nu sunt toate inca elucidate. Astfel, ea produce hormoni necesari bunei desfasurari a sarcinii si dezltarii fatului. Este, fara indoiala, tot datorita mai ales placentei ca organismul mamei tolereaza aceasta "mica grefa", care este falul.