Primul contact cu bolnavul intoxicat are loc de obicei in camera de garda sau cabinetul de consultatii din dispensare sau policlinica.
a) Informatiile initiale, nume, varsta, greutate, adresa, numar de telefon, esentiale, ultimele doua pentru posibilitatea silirii legaturii ulterioare cu familia in vederea eventualei depistari a substantei toxice in cauza;
b) Istoricul trebuie sa includa identificarea produsului ingerat. in general, parintii aduc medicamentul sau substanta incriminata, flaconul sau ambalajul medicamentului, resturi de medicamente sau substante. Acestea sunt de mare ajutor pentru identificarea toxicului. Este de asemenea util sa se obtina informatii despre medicamentele pastrate in casa, locul unde sunt tinute de obicei, daca lipsesc dintre acestea si aproximativ in ce cantitate; este adesea util sa cerem parintilor sa reverifice continutul si ordinea medicamentelor din "farmacia" lor. Trebuie investigat cum si-a folosit copilul timpul, cat mai precis posibil, daca a existat vreun moment in care a fost nesupravegheat. Aceste investigatii trebuie facute totdeauna cu tact si trebuie avut in vedere ca nu totdeauna raspunsul corect poate fi obtinut la primulInterogatoriu. Trebuie investigata cantitatea de toxic ingerata si timpul scurs de la ingestie pana la sosirea in camera de garda. Pentru a putea aprecia cantitatea ingerata se face mentiunea ca o singura inghititura la un copil de 3 ani reprezinta aproximativ 5 ml, la 10 ani, 10 ml si la adolescent 15 ml. Pentru initierea tratamentului trebuie luata in considerare cantitatea cea mai mare estimata. Cantitatea ingerata trebuie raportata totdeauna la greutatea bolnavului.
Istoricul trebuie sa ofere date prind primele semne si simptome si evolutia lor, pana in momentul prezentarii la camera de garda, manevrele terapeutice si tratamentele aplicate la domiciliu, in alte unitati sanitare si pe timpul transportului.
c) Examenul clinic. La prezentarea bolnavului intoxicat, examenul fizic trebuie concentrat asupra functiilor tale: aparat cardiovascular si respirator si asupra starii neurologice, functii care vor fi monitorizate pe tot parcursul tratamentului si supravegherii. Examenul clinic reprezinta un moment important si adesea esential pentru diagnosticul intoxicatiilor, deoarece poate fi identificat un sindrom toxic specific. Actiunea unor toxice poate produce modificari clinice caracteristice. Astfel, se descriu convulsiile determinate de intoxicatii cu stimulente ale SNC, stricnina, amfetamine. Coma insoteste intoxicatiile cu deprimante ale SNC, alcool, cloralhidrat, barbiturice, opiacee, anestezice s.a. Dilatarea pupilara sugereaza intoxicatia cu atropina, belladonna, efedrina. Pupile punctiforme apar in intoxicatia cu opiacee, nicotina, substante cu efect muscarinic, fizostigmina." Substantele caustice (acide sau alcaline) provoaca leziuni ulcerate ale mucoasei bucale, buzelor si pielii. Coloratia cianotica intensa a tegumentelor si mucoaselor (care nu se amelioreaza prin oxigenoterapie), insotita de dispnee, apare in intoxicatia cu substante mememoglobinizante. Mirosul particular al respiratiei (halena) este determinat de unele toxice, astfel: halena de alcool (alcool, fenoli, cloralhidrat), halena de acetona (alcool, acetona, lacuri, tiner, vopsele), halena de usturoi (fosfor, arsenic), halena de migdale (cianuri), halena de gaz (produse petroliere). Salivatia abundenta si hipersecretie bronsica cu inundarea cailor respiratorii sunt produse de insecticide organo-fosforice - efecte muscarinice, in timp ce uscaciunea mucoasei bucale este efectul intoxicatiei cu atropina si derivati ai acesteia si substante antihistaminice.
Hipoventilatia este determinata de intoxicatia cu substante deprimante ale SNC, in timp ce hiperventi-latia este produsa de intoxicatia salicilica, nicotinica, cu oxid de carbon s.a.
Adesea ne aflam in fata unui bolnav in coma fara o cauza edenta, fara notiune de intoxicatie (uneori aceasta poate fi ascunsa de familie sau alte persoane din diferite motive). Ne putem gandi la etiologia toxica bazandu-ne pe o serie de argumente clinice si biologice.

Argumente anamnestico-clinice:

- brutalitatea debutului comei la un copil in plina stare de sanatate, absenta febrei sau oricarui alt semn de boala in orele precedente;
- uneori debutul prin varsaturi sau convulsii, inaintea unui astfel de lou clinic, chiar daca cautam un traumatism cranian, trebuie sa ne gandim la intoxicatie. Examenul clinic poate oferi cheia de diagnostic pentru o intoxicatie cu substanta necunoscuta, prin edentierea unor modificari ale functiilor tale si semne neurologice.
d. Examene biologice complementare, care pot fi facute imediat la patul bolnavului sau de laboratorul clinic curent, pot preciza unele toxice sau pot orienta catre altele. Astfel, rarea catre culoarea roz-olet a hartiei "phenistix", introdusa in urina sau plasma bolnavului, orienteaza catre intoxicatie salicilica (rarea culorii apare in prezenta ionului salicilat). Reactia in plasma are valoarea mai mare, deoarece ea poate fi negativa in urina. O picatura de sange prelevata din pulpa degetului depusa pe hartia "dextrostix" indica intr-un minut valoarea aproximativa a glicemiei. Hipoglicemia poate orienta catre intoxicatia cu sulfamide hipoglicemiante, alcool etilic, alcool metilic. Efectuarea timpului de coagulare in tub poate orienta, in cazul unor valori crescute, catre intoxicatia cu anticoagulante si unele raticide. in intoxicatia cu toxice methemglobinizante, sangele recoltat prin punctie venoasa are coloratia brun-ciocolatie; daca in eprubeta cu sange heparinat facem sa barboteze oxigen (introdus in eprubeta printr-o sonda subtire) sangele nu isi modifica culoarea.In ciuda acestor diverse metode, investigatia ramane fara rezultat intr-un numar de cazuri de suspiciune de intoxicatie.

Trebuie prelevate sange, urina, lichid gastric, care vor fi trimise la laboratorul de toxicologie.
e) Screening-ul toxicologie. Orice medicament sau substanta aduse de apartinatori, suspectate a fi cauza intoxicatiei, trebuie trimise la laboratorul de toxicologie. Se trimit de asemenea, probe din lichidul de spalatura gastrica, sange, urina. Analiza toxicologica a sangelui trebuie sa fie cantitativa pentru a sili nivelul sanguin al unui anumit toxic. Analiza toxicologica a urinii consta in determinari calitative, de o deosebita importanta fiind identificarea toxinelor cu volum mare de distributie, a celor cu inalta lipsolubilitate sau durata lunga de injumatatire.
Totdeauna trebuie comunicat laboratorului de toxicologie ce substanta toxica sau medicament este suspectat, durata de timp de la ingestie, precum si semnele si simptomele principale prezentate de bolnav.
Deoarece screening-ul toxicologic negativ nu exclude posibilitatea supradozajului unor medicamente, clinicianul trebuie informat pentru care droguri s-a facut acest screening.
Numai laboratorul de toxicologie nu poate face singur diagnosticul intoxicatiei; istoricul si examenul clinic al bolnavului sunt de departe mult mai importante.
Pentru informarea rapida si eficienta a medicului, in camera de garda trebuie sa se afle carti care trateaza intoxicatiile acute ale copilului, indexul cu produse farmaceutice folosite in practica medicala, lista cu numerele de telefon ale serciului sau centrului specializat in tratamentul intoxicatiilor si ale laboratorului de toxicologie.