Caracteristica esentiala a perioadei copilariei o constituie capacitatea de a creste si a se dezvolta.
Se va folosi orice ocazie pentru a masura si a cantari copilul. O serie de inregistrari, proiectate pe o ela centesimala (p.350) arata daca cresterea este deficitara (curba cresterii trarseaza sutimile).
Nota traducatorului: Se foloseste in text termenul de "centii" (o abreviate de la "percenuT) tradus aici prin "sutime". Definitia din dictionarul Webster a termenului "percentil" este urmatoarea: "valoarea unei variabile statistice care marcheaza limita dintre doua intervale consecuti - oricare ar fi ele, dintr-o distributie de 100 de intervale, fiecare din acestea continand o sutime (1/100) din populatia totala".

Prin deficit de dezvoltare ("failure to thri" sau non-dezvoltare) se intelege incapacitatea de a castiga in greutate in mod adecvat in perioada de sugar. in mod tipic, in astfel de cazuri circumferinta capului este in raport cu cresterea lineara, care, la randul ei, este in relatie cu greutatea corporala.1 In 95% din cazuri aceasta crestere insuficienta este datorita fie unei cantitati insuficiente de hrana, fie unei absorbtii insuficiente a hranei oferite. In tarile Lumii a Treia cauza este cel mai adesea saracia. In tarile dezvoltate fenomenul se datoreaza unor dificultati ale familiei, unor relatii proaste intre parinti, unei insuficiente comunicari afecti sau unor tehnici de alimentare necorespunzatoare.
Printre alte cauze ale deficitului de dezvoltare se numara: infectiile cronice, boli gastrointestinale sau meolice (insuficienta renala, acidoza tubulara, diabetul insipid sau zaharat, hiperplazia suprarenala congenitala, hipotiroidismul, imunodeficientele), boli cardiace.
Uneori este vorba doar de un tip de "crestere diferita", observat la un copil de aspect normal, dar de statura mica (aceasta putand fi datorita unei prematuritati, subponderalitatii la nastere, faptului ca parintii sau fratii/surorile sunt de statura mica), in special daca sugarul are un aer multumit si se comporta normal).In cadrul examenului se vor evalua urmatoarele aspecte:2

a comportare, nil de activitate,

a starea generala a sanatatii, aspectul de multumire al copilului,

a prezenta mior entuale semne de maltratare (p.336),

a starea materiala a familiei,

a inaltimea membrilor familiei,

a tipul de alimentare,

a caracteristici dismorfice,

a boli ale parintilor.In general trebuie adoptat un anumit scepticism in legatura cu datele care va sunt oferite de familie. Te i interesa daca atunci cand a fost cantarit, copilul era imbracat. in ceea ce priste masuratorile de lungime, acestea sunt in mod deosebit expuse la eroare.
Probleme care trebuie rezolvate in cadrul spitalului includ: a hranirea copilului si interactiunea mama-copil. Astfel, in cazul in care copilul este alaptat la san, trebuie sa daca prinde bine sanul. In cazul in care nu prinde decat mamelonul este foarte probabil ca nasul ii va fi comprimat de canalele lactifere si deci nu va putea sa se alimenteze. in cazul in care este alimentat cu biberonul trebuie sa se vada daca orificiul tetinei este suficient de larg pentru a asigura curgerea libera a laptelui. Un alt aspect care trebuie evaluat este daca sugarul reincepe sa castige in greutate in cazul in care este separat de familie. in fine, trebuie sa se evalueze daca este necesara protejarea copilului (impotriva unor entuale maltratari).
A sti cand si cum sa se faca instigarea presupune o mare abilitate profesionala. Din punctul de dere al copilului este mult mai bine sa se ceara opinia unui coleg cu experienta, inainte de a incepe o serie de teste care sunt dificile si costisitoare. intr-un studiu efectuat in 1994 s-a constatat ca numai 39, dintr-un total de 4880 de teste paraclinice s-au dodit a fi utile.3 Instigatiile vor include: sumar de urina (exista riscul unor rezultate fals poziti in cazul in care se folosesc saci pentru colectarea urinii), glicemie, calciu ionic, proteine plasmatice, proteina C-reactiva, T4, TSH, hemoleucograma, cromatografie de aminoacizi urinari, examenul scaunului, radiografii, ecografie renala sau de SNC, studii ale scheletului pentru identificarea nanismului (sau a unor maltratari) biopsie jejunala, ecocardiograma, electrocardiograma etc.

Copilul de statura mica
Prin statura mica se intelege o statura sub cel de-al treilea percentil ( definitia mai sus). in cazul in care parintii sunt amandoi de talie mica copilul va fi, foarte probabil, un copil de talie mica (in 80% din cazurile de copii cu statura mica aceasta este de natura constitutionala). Hipopituitarismul (una din cauzele importante ale unei staturi mici) se manifesta de la varsta de 2 ani in sus, fiind insotit de obezitate relativa, si fara sa existe o alta explicatie pentru incetinirea cresterii. Deficienta hormonului de crestere poate fi pusa in evidenta prin cresterea ineficienta a hormonului de crestere din ser (sub 15 mU/1), dupa un stimul adecvat, cum este somnul sau hipoglicemia (indusa prin administrarea intra-noasa de insulina - OHCM, p.566). Scopul acestor determinari este sa se sileasca cauza staturii mici inainte de inctperea scolarizarii. De altfel, pentru a fi eficace, hormonul de crestere trebuie administrat devreme, in doze de 0.5-0.7 U/kg/sapt., si in cantitati mai mari in perioada pubertatii. Este de preferat sa se administreze zilnic, in loc de schema anterioara, care predea o administrare de trei ori pe saptamana. Este posibil ca si alti hormoni pituitari (hipofizari) sa prezinte deficiente.3 OHCM, p.566 Printre alte cauze de statura mica se numara: malnutritia, intarzierea cresterii inlra-uterine, hipotiroidismul, achondroplazia. Pe de alta parte, trebuie mentionate si cauzele unei inaltimi excesi, printre care se numara: tireotoxicoza, pubertatea precoce, sindromul Marfan, homocistinuria etc.